Iranul ridică miza în confruntarea cu SUA. Teheranul pune condiții dure pentru redeschiderea strâmtorii Ormuz

Iranul își înăsprește poziția în disputa cu Statele Unite și condiționează redeschiderea completă a strâmtorii Ormuz de o serie de concesii majore din partea Washingtonului. Teheranul cere retragerea forțelor americane din regiune, eliminarea sancțiunilor și despăgubiri pentru pagubele produse în timpul conflictelor recente. Noile revendicări apar în timp ce traficul prin una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul mondial de petrol rămâne la o fracțiune din nivelul obișnuit, potrivit unei analize CNN.

Iranul cere retragerea forțelor americane și ridicarea sancțiunilor

Iranul a ridicat semnificativ nivelul condițiilor puse Statelor Unite în negocierile legate de strâmtoarea Ormuz, în loc să accepte formula susținută de Washington pentru normalizarea traficului maritim. Poziția Teheranului indică faptul că autoritățile iraniene vor concesii politice, militare și economice înaintea unei redeschideri complete a rutei sau cel puțin simultan cu aceasta.

Schimbarea de poziție nu pare să fi luat prin surprindere administrația americană. În ultimele zile, reprezentanți ai taberei conservatoare iraniene au insistat că acordul limitat negociat cu Omanul nu trebuie interpretat drept acceptarea redeschiderii strâmtorii în termenii solicitați de Statele Unite.

Mesajul transmis de oficialii iranieni este că Washingtonul trebuie să facă primul pas pentru modificarea actualei situații.

Potrivit acestora:„America trebuie să-și schimbe comportamentul”.

Teheranul a detaliat între timp ce presupune această schimbare și a formulat condiții care depășesc prevederile memorandumului de înțelegere convenit în iunie. Aplicarea documentului a fost ulterior suspendată, pe fondul atacurilor americane asupra Iranului, al represaliilor iraniene în Orientul Mijlociu și al reluării atacurilor împotriva navelor comerciale.

Teheranul solicită despăgubiri și deblocarea activelor iraniene

Lista revendicărilor a fost prezentată sâmbătă de Mohammad Bagher Zolghadr, figură influentă din Corpul Gardienilor Revoluției Islamice. Condițiile formulate de acesta vizează atât prezența militară americană în regiune, cât și măsurile economice aplicate Iranului.

Zolghadr a cerut Statelor Unite să pună capăt blocadei navale și să retragă forțele militare americane din zona Iranului.

În plus, Washingtonul ar trebui să achite despăgubiri pentru prejudiciile provocate Iranului în conflictele din acest an și din iunie anul trecut. Războiul de anul trecut a fost purtat în principal de Israel, potrivit oficialului iranian.

Printre revendicări se află și eliminarea sancțiunilor impuse de Statele Unite, precum și deblocarea fără condiții a activelor iraniene înghețate în străinătate.

Noile cereri ale Iranului schimbă formula negociată în iunie

Condițiile prezentate de Teheran sugerează că autoritățile iraniene vor ca Washingtonul să facă aceste concesii înaintea unor măsuri privind strâmtoarea Ormuz sau, cel puțin, concomitent cu acestea.

Abordarea diferă însă de mecanismul stabilit prin memorandumul de înțelegere negociat în luna iunie. Potrivit formulei respective, sancțiunile urmau să fie eliminate integral după încheierea unui acord final privind programul nuclear al Iranului.

Documentul prevedea, de asemenea, eliberarea etapizată a activelor iraniene blocate în străinătate, conform unor proceduri acceptate de ambele părți. Noile solicitări ale Teheranului mută aceste concesii într-o etapă anterioară și le leagă direct de situația din strâmtoarea Ormuz.

Fostul comandant suprem al NATO vede șanse mai mici pentru un acord rapid

Înăsprirea poziției iraniene poate avea însă consecințe asupra negocierilor, deoarece reduce opțiunile politice aflate la dispoziția administrației conduse de Donald Trump. James Stavridis, fost comandant suprem al forțelor NATO, consideră că tabăra dură de la Teheran și-a consolidat influența asupra strategiei Iranului.

„Iranul își joacă prea tare cartea și se pare că linia dură deține controlul. Probabilitatea unui acord pe termen scurt este în scădere”, a scris Stavridis duminică pe X.

Noua poziție a Teheranului apare și pe fondul informațiilor privind o posibilă diminuare a stocurilor americane de muniție. Președintele Donald Trump a respins categoric aceste informații. În același timp, au apărut speculații potrivit cărora principalul comandant militar american ar căuta variante pentru reducerea implicării Statelor Unite în conflict.

Autoritățile iraniene ar putea lua în calcul și faptul că Trump a lansat în repetate rânduri avertismente privind declanșarea unor operațiuni militare de amploare, fără ca toate aceste amenințări să fie urmate de acțiuni.

SUA și Iran nu poartă în prezent negocieri directe

Administrația Trump nu a oferit până acum un răspuns public la noile condiții avansate de Teheran, în timp ce oficialii celor două state nu poartă negocieri directe. Vicepreședintele american JD Vance a declarat sâmbătă, pentru Fox News, că Washingtonul încearcă să identifice o soluție care să permită navelor să traverseze strâmtoarea în siguranță.

Pozițiile celor două părți indică însă persistența unui blocaj diplomatic. Oficialii iranieni, atât cei considerați moderați, cât și reprezentanții taberei conservatoare, susțin că nu există în acest moment condițiile necesare pentru pregătirea unei noi runde de negocieri directe cu Washingtonul.

„Atât timp cât Statele Unite nu și-au corectat încălcările memorandumului de înțelegere și nu au remediat aceste încălcări, nu vedem nicio posibilitate de reluare a negocierilor. În prezent nu avem negocieri cu America. Da, există un schimb de mesaje prin intermediari”, a declarat duminică ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi.

Acordul negociat cu Omanul nu presupune redeschiderea strâmtorii Ormuz

Discuțiile diplomatice continuă indirect, iar Omanul are un rol central în acest proces, inclusiv prin poziția sa geografică la sudul strâmtorii Ormuz. Abbas Araghchi a făcut referire la acordul temporar și mai restrâns negociat cu autoritățile de la Muscat.

Potrivit ministrului iranian de Externe, negocierile au intrat în etapa finală, iar actualele rute tradiționale de navigație ar urma să fie înlocuite cu trasee noi. Traficul redus care se desfășoară în prezent prin strâmtoare este împărțit între rute aflate sub controlul Iranului și al Omanului.

„Acest lucru, desigur, nu înseamnă deschiderea strâmtorii Ormuz”, a precizat Araghchi. Redeschiderea completă ar depinde de îndeplinirea „unei serii de alte condiții”, a spus el.

Iranul urmărește o influență mai mare asupra traficului prin Ormuz

Controlul asupra strâmtorii Ormuz a devenit o componentă majoră a strategiei Teheranului, iar oficialii iranieni indică faptul că un eventual acord cu Omanul ar trebui să consolideze influența Iranului asupra traficului maritim. O asemenea poziție ar oferi Teheranului un rol pe care nu îl avea înaintea războiului.

Miza controlului asupra strâmtorii a ajuns astfel să fie tratată de autoritățile iraniene cu o importanță comparabilă cu cea acordată dosarului nuclear.

Viceministrul iranian de Externe Kazem Gharibabadi a declarat săptămâna trecută că înțelegerea negociată reflectă o strategie nouă, prin care Teheranul intenționează să exercite „suveranitate efectivă” asupra strâmtorii.

Oficialul iranian a precizat însă că această strategie nu înseamnă că Iranul intenționează să închidă în mod regulat ruta maritimă în perioadele de pace.

Purtătorul de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Esmaeil Baghaei, a avertizat, la rândul său, că acordul cu Omanul ar putea fi finalizat „cu condiția ca anumite terțe părți să nu obstrucționeze procesul” – formulare interpretată drept o referire la Statele Unite.

Doar aproximativ 12 nave pe zi mai traversează strâmtoarea

Traficul maritim prin Ormuz continuă să se desfășoare la un nivel mult inferior celui înregistrat înaintea războiului, în condițiile incertitudinii și ale atacurilor sporadice asupra navelor care încearcă să traverseze zona.

Datele din industria transportului maritim arată că, în ultima săptămână, prin strâmtoare au trecut în medie aproximativ 12 nave în fiecare zi.

Volumul reprezintă numai aproximativ o zecime din traficul obișnuit consemnat înainte de izbucnirea războiului, ceea ce menține presiunea asupra unei rute esențiale pentru transporturile energetice internaționale.

Conflictul dintre Statele Unite și Iran a ajuns între timp în a șasea lună, fără indicii clare privind apropierea unei soluții. Confruntarea continuă prin perioade succesive de escaladare și pauze, iar strâmtoarea Ormuz rămâne unul dintre principalele puncte de presiune dintre Washington și Teheran.