Greșeala care îi costă scump pe cumpărătorii de apartamente. Mulți o descoperă abia după câțiva ani
SURSA FOTO: Capital - Blocuri, apartamente
Pentru mulți cumpărători, apartamentele situate la ultimul etaj sunt printre cele mai atractive. Oferă mai multă liniște, mai multă lumină naturală și, de multe ori, priveliști mai bune decât restul locuințelor din bloc. Totuși, specialiștii spun că aceste avantaje vin la pachet cu riscuri pe care puțini le iau în calcul înainte de semnarea contractului. Inginerul constructor Marius Șoflete avertizează că anumite probleme pot apărea la câțiva ani după recepția clădirii și pot genera costuri importante pentru proprietari.
Ultimul etaj este preferat de mulți cumpărători
În marile orașe, apartamentele de la ultimul etaj sunt deseori promovate ca fiind locuințe premium. Lipsa vecinilor de deasupra înseamnă mai puțin zgomot, iar poziționarea oferă, în multe cazuri, mai multă intimitate și mai multă lumină naturală.
De asemenea, în proiectele rezidențiale noi, ultimul etaj găzduiește frecvent apartamente cu terase generoase sau penthouse-uri care se vând la prețuri semnificativ mai mari decât restul locuințelor.
Cu toate acestea, specialiștii atrag atenția că alegerea unui apartament situat direct sub acoperiș presupune și o serie de verificări suplimentare.
Acoperișul este primul lucru care trebuie analizat
Potrivit lui Marius Șoflete, una dintre cele mai importante componente ale unei clădiri este hidroizolația acoperișului.
Atunci când aceasta este executată necorespunzător sau începe să se degradeze în timp, primele persoane afectate sunt proprietarii de la ultimul etaj.
„La ultimul etaj, dacă hidroizolația are probleme, tu ești primul care vede efectele.”
Specialistul explică faptul că acoperișul este una dintre cele mai solicitate zone ale unei construcții. Acesta este expus permanent la radiații solare, ploi, ninsoare, îngheț și variații foarte mari de temperatură.
În timpul verii, suprafața acoperișului poate ajunge la temperaturi extrem de ridicate, iar iarna este supusă ciclurilor repetate de îngheț și dezgheț. Toate aceste fenomene contribuie la uzura materialelor și la apariția unor defecte care, în timp, pot genera infiltrații.
Problemele nu apar imediat după cumpărare
Unul dintre cele mai mari riscuri pentru cumpărători este faptul că multe defecte nu sunt vizibile la momentul achiziției.
În cazul unei clădiri noi, hidroizolația poate funcționa aparent perfect în primii ani. Însă dacă lucrările nu au fost executate corect sau dacă s-au făcut economii la materiale, problemele încep să apară după o perioadă de exploatare.
De multe ori, primele semne sunt discrete: o pată mică pe tavan, o zonă umedă într-un colț sau apariția condensului în anumite perioade ale anului.
Mulți proprietari ignoră aceste semnale, însă ele pot anunța probleme mult mai serioase.
Infiltrațiile pot afecta întreaga locuință
Atunci când apa începe să pătrundă prin acoperiș, efectele nu se limitează la aspectul estetic.
Umezeala poate deteriora finisajele, poate afecta stratul de izolație și poate favoriza dezvoltarea mucegaiului.
În timp, apar costuri suplimentare pentru reparații, iar în unele situații este necesară refacerea unor porțiuni importante ale tavanului și pereților.
Problemele devin și mai complicate atunci când infiltrațiile afectează și instalațiile electrice sau alte elemente constructive ale clădirii.
Vara poate deveni greu de suportat
Pe lângă riscul infiltrațiilor, apartamentele situate la ultimul etaj sunt cele mai expuse radiației solare.
În zilele caniculare, acoperișul acumulează cantități importante de căldură care se transmit către interior dacă termoizolația nu este suficient de performantă.
Rezultatul este un disconfort accentuat și un consum mai mare de energie pentru răcirea locuinței.
Mulți proprietari descoperă că aerul condiționat trebuie să funcționeze ore întregi pentru a menține o temperatură suportabilă.
Iarna apar pierderile de căldură
Problema se manifestă și în sezonul rece.
Dacă stratul de izolație este insuficient sau executat defectuos, căldura se pierde mai rapid prin zona superioară a apartamentului.
Acest lucru obligă sistemul de încălzire să funcționeze mai mult și conduce la creșterea facturilor.
Practic, ultimul etaj este locul unde se simt cel mai repede atât defectele hidroizolației, cât și cele ale termoizolației.
Reparațiile nu depind întotdeauna doar de proprietar
Un alt aspect ignorat de cumpărători este faptul că remedierea problemelor apărute la acoperiș nu poate fi realizată întotdeauna imediat.
În multe cazuri, acoperișul reprezintă parte comună a clădirii, iar lucrările trebuie aprobate și suportate prin intermediul asociației de proprietari.
Acest lucru poate însemna luni întregi de așteptare până la luarea unei decizii și până la executarea efectivă a reparațiilor.
Între timp, infiltrațiile continuă să afecteze locuința.
Ce recomandă specialistul înainte de cumpărare
Marius Șoflete consideră că apartamentele de la ultimul etaj nu trebuie evitate automat, însă cumpărătorii trebuie să fie mult mai atenți decât în cazul unei locuințe aflate la etajele intermediare.
Verificarea documentației tehnice, a sistemului de hidroizolație, a tipului de acoperiș și a soluțiilor de termoizolare poate oferi informații esențiale despre comportamentul clădirii în timp.
În cazul unei investiții finanțate printr-un credit pe 20 sau 30 de ani, o analiză atentă înainte de semnarea contractului poate preveni cheltuieli semnificative și probleme care apar tocmai atunci când proprietarul se așteaptă mai puțin.
Sunt absolventă a Facultății de Jurnalism, Universitatea Hyperion. Deși, înainte să încep facultatea, mă visam la TV, pe parcurs am descoperit o pasiune tot mai mare pentru scris, așadar, în 2017, m-am alăturat site-ului Bugetul.ro. Acolo am lucrat timp de șapte ani, fiind locul unde am învățat și am acumulat experiență. Din iulie 2024, am acceptat provocarea de a mă alătura echipei Capital în calitate de editor, o „misiune” mai grea, dar nu imposibilă, alături de întreaga echipă cu care lucrez în fiecare zi.
Informațiile publicate de capital.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.





