EXCLUSIV. Scandal major în jurul miliardelor din programul SAFE. Contracte cu multe semne de întrebare

O analiză a contractelor din programul SAFE a fost făcută, joi, de Robert Turcescu, la podcastul pe care jurnalistul l-a realizat pentru evz.ro, difuzat pe canalul de YouTube Hai România. Invitați au fost Bogdan Comaroni și Octavian Hoandră.

Problema programului SAFE a fost analizată în cea mai recentă ediție a podcastului realizat de Robert Turcescu pentru evz.ro, difuzat pe canalul de YouTube Hai România. Alături de invitații săi, jurnaliștii Octavian Hoandră și Bogdan Comaroni, gazda emisiunii a scos la iveală detalii dintr-un document care avertizează asupra unor vulnerabilități majore în gestionarea sumei colosale de 16,8 miliarde de euro.

Nota de evaluare strategică și riscurile de securitate financiară

Robert Turcescu a prezentat în cadrul emisiunii fragmente dintr-un document de lucru cu difuzare controlată, o notă de evaluare strategică de aproximativ 40 de pagini. Documentul, deși anonimizat pentru protecția surselor, punctează că, deși programul SAFE este esențial pentru armată, modul în care este pus în practică poate atrage sancțiuni dure din partea organismelor europene.

„Dincolo de scandalul cu Bolojan, în România mai e un scandal imens, este scandalul celor 16,8 miliarde de euro prin celebrul program SAFE. Din care, cei mai mulți bani se duc către nemți. Am putea fi răutăcioși, am putea spune, evident, câtă vreme domnul Fritz și domnul Bolojan au călătorit în Germania, la domnul Merz.

Era firesc ca toate contractele babane să se ducă spre nemți. Însă încep să apară nu numai informații, ci și documente și o să vă arăt câte ceva despre cum s-a făcut și ce riscuri sunt legate de aceste contracte”, a explicat Robert Turcescu.

Care e marele risc

Jurnalistul a subliniat că miza nu este blocarea banilor, ci corectarea procedurilor pentru a evita un eșec de proporții.

„Vorbesc despre această chestiune și zice așa, programul SAFE reprezintă cea mai mare oportunitate de modernizare a forțelor armate de la 89. Prezenta notă nu solicită blocarea finanțării, solicită măsuri urgente de conformare procedurală pentru că finanțarea SAFE să nu fie pusă în pericol prin proceduri insuficient transparente, competitive și insuficient documentate.

Riscul real nu este SAFE, riscul real este implementarea sub standard, care expune statul român la suspendarea, recuperarea sau condiționarea fondurilor europene”, a mai citat Turcescu din documentul menționat.

Concentrare contractuală către grupul Rheinmetall

Una dintre cele mai grave probleme semnalate în nota de evaluare se referă la modul în care au fost distribuite contractele. Datele indică o direcționare masivă a fondurilor către un singur grup industrial din Germania, fapt care nu se regăsește în alte state membre NATO cu o capacitate similară României.

„Pe parcursul celor 39 de pagini, în această notă de evaluare strategică privind vulnerabilitățile procedurale, juridice și strategice ale pachetului de testare SAFE, niște băieți care se pricep la ce se întâmplă cu acest SAFE descriu vulnerabilitățile majore din cadrul acestui proiect.

Câteva am să vi le citesc acum ca să, de fapt nu ale proiectului, ci ale felului în care s-au acordat contractele în acest proiect. De exemplu. 8 constatări sintetice cele mai grave.

Ordinea, severitate, forță probatorie. 1. De exemplu. Concentrare contractuală anormală. adică 68,3% din pachet, peste 5 miliarde de euro, sunt direcționate către un singur grup industrial. Rheinmetall AG din Germania, prin șapte contracte din 15.

Niciun stat NATO de talie comparabilă, Polonia, Italia, Olanda, Cehia, nu prezintă o concentrare de această magnitudine”, a avertizat Robert Turcescu în timpul podcastului.

Lipsa transparenței în atribuirea programelor majore

Dincolo de sumele care pleacă spre industria germană în detrimentul celei românești, care este aproape inexistentă, documentul citat de Turcescu ridică mari semne de întrebare privind corectitudinea licitațiilor sau, mai bine zis, lipsa acestora.

„9 din 15 contracte sunt atribuite prin negociere fără publicare prealabilă. Pentru cel puțin 3 programe majore, cerea de informații ar fi fost transmisă unui număr restrâns de operatori economici sau doar unui singur operator economic în condițiile în care alternative tehnico-industriale mature sunt notorii pe piața europeană”, a concluzionat jurnalistul.