EXCLUSIV Generalul Iulian Vlad și deciziile din 1989. Cum s-a evitat confruntarea dintre Armată și Securitate: Vă recomandăm să rămâneți neutri

Generalul Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului, a avut un rol central în zilele decisive ale Revoluției din decembrie 1989, într-un context intern și extern extrem de tensionat. Deciziile sale, luate înainte și în timpul prăbușirii regimului Ceaușescu, au influențat direct raportul de forțe dintre Armată și Securitate și au avut un impact major asupra evoluției evenimentelor și asupra numărului de victime.

Generalul Iulian Vlad, avertismentele din toamna lui 1989 și strategia neutralității

Generalul Iulian Vlad se afla, încă din toamna anului 1989, în posesia unor informații considerate decisive privind evoluțiile politice din Europa de Est și iminența unei schimbări de putere în România, se elatează în podcastul de pe canalul „Hai România”. Potrivit relatărilor ulterioare, datele deținute indicau nu doar o prăbușire a regimului Ceaușescu, ci și faptul că aceasta urma să se producă prin confruntare.

În acest context, în luna octombrie 1989, Generalul Iulian Vlad a convocat adjuncții și șefii structurilor din teritoriu pentru o discuție considerată esențială. Mesajul transmis a fost unul direct și lipsit de echivoc:

„Urmează sfârșitul. Aveți grijă de familiile voastre. Informațiile noastre spun că s-au coalizat, s-a elaborat planul și urmează sfârșitul. Ce vă recomandăm? Să rămâneți neutri. Deci, nu numai acum, să rămâneți neutri. Misiunea noastră este să procurăm informații și nu altceva”, a spus Iulian Vlad.

Aceste afirmații, relatate ulterior de generalul Neagu Cozma, explică de ce, în timpul evenimentelor din decembrie, armamentul Securității a rămas sigilat în rastel, iar ofițerii au fost trimiși acasă. Neutralitatea impusă din interior a fost una dintre deciziile care aveau să influențeze decisiv raportul de forțe din stradă.

Ordinele lui Iulian Vlad în 22 decembrie și evitarea confruntării armate

În calitate de ministru secretar de stat la Ministerul de Interne și șef al Departamentului Securității Statului, Generalul Iulian Vlad a emis, înainte și în timpul evenimentelor, ordine clare privind folosirea armamentului. Potrivit documentelor și declarațiilor ulterioare, acesta a interzis uzul de armă pentru efectivele DSS și, în dimineața zilei de 22 decembrie, a solicitat Inspectoratului General al Miliției să emită un ordin similar.

Măsurile au inclus dezarmarea tuturor forțelor luptătoare din subordine, inclusiv a deținătorilor de armament individual, precum și securizarea și sigilarea locurilor de păstrare a muniției. Totodată, a fost interzisă orice intervenție a Securității în mișcările de stradă, încă din faza incipientă a evenimentelor.

În același interval, Generalul Iulian Vlad a fost informat de generalul Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major, despre legături telefonice externe care vizau o posibilă cerere de ajutor militar. Reacția sa a fost una categorică, fiind împotriva oricărei implicări externe și a oricăror manevre care ar fi putut declanșa un conflict deschis între Armată și Securitate.

„A interzis uzul de armă de către efectivele Departamentului Securității Statului, iar în dimineața zilei de 22 decembrie a solicitat și Inspectoratului General al Miliției să emită un ordin în acest sens și a dezarmat toate forțele luptătoare din subordine, inclusiv deținătorii de armament individual, dispunând securizarea și sigilarea locurilor de păstrare a armamentului și muniției.

A interzis din fază incipientă a evenimentelor orice fel de intervenție sau prezența securității în mișcările de stradă. Informat fiind de generalul Ștefan Gușă că se află în legătură telefonică cu Ferenț Carpati, ministru al apărării al Ungariei, apoi cu comandamentul militar unificat al tratatului de la Varșovia, care doresc confirmarea cererii de ajutor militar adresată de factorul politic, a fost categoric împotrivă și a dejucat, așa cum spuneam, provocările și diversiunile prin care se urmărea declanșarea unui război fratricid între armată și securitate”.

Colaborarea cu Ștefan Gușă și presiunea războiului informațional

Dacă planul unei confruntări interne ar fi fost dus la capăt, se crea cadrul unei intervenții externe și al izbucnirii unui conflict civil. În acest punct, rolul jucat de Generalul Iulian Vlad a fost dublat de poziția generalului maior Ștefan Gușă, care, în calitate de șef al Marelui Stat Major, s-a opus tentativelor de dezinformare și escaladare.

În doar câteva ore, războiul informațional generase o stare de teroare psihică, alimentată de zvonuri, amenințări și informații contradictorii, transmise în direct de Televiziunea Română. În acest climat, deciziile luate de conducerea Armatei și a Securității au contribuit la limitarea confruntărilor directe dintre instituții.

„Dacă acest obiectiv intermediar al celor care puseseră la cale evenimentele din decembrie ’89 în România ar fi fost realizat, se deschidea, bineînțeles, calea intervenției externe și condițiile izbucnirii unui război civil și poate că România n ar fi alătat astfel, dar aice a fost ajutat, așa cum vă povesteam înainte, și de un alt general, general maiorul Ștefan Gușă, cel care în calitate de șef al marelui stat major a stat alăt alături de Iulian Vlad și s au opus cu fermitate tuturor tentativelor de dezinformare.

Trebuie menționat că Război Informațional crease deja în câteva ore o stare de teroare psihică și isterie mediatică plină de tulburări, incidente și amenințări iminente, toate induse printr o dezinformare în cascadă și transmise în direct de Televiziunea Română.

Generalul Iulian Vlad, ca și generalul Ștefan Gușă, a dovedit în acele momente o luciditate extraordinară în evaluarea situațiilor conflictuale, iar deciziile luate de comun acord de către cei doi conducători ai securității și ai armatei au dejucat escaladarea mult mai periculoasă a evenimentelor”.

Relația cu Ceaușescu și tentativa de schimbare din interior

O întrebare esențială rămâne de ce Generalul Iulian Vlad nu i s-a opus frontal lui Nicolae Ceaușescu. Potrivit propriei declarații în fața Comisiei Senatoriale de Anchetă, acesta a realizat că liderul comunist pierduse contactul cu realitatea și a încercat, împreună cu ministrul Apărării, Vasile Milea, să producă o schimbare după noaptea de 21 decembrie.

După evenimentele violente din București, cei doi s-au întors în sediul Comitetului Central, unde Vasile Milea, profund afectat, și-a exprimat incapacitatea de a gestiona situația. Generalul Iulian Vlad a relatat că i-a transmis că lucrurile nu pot rămâne în acest stadiu.

În acel context, controlul era împărțit: Securitatea domina interiorul clădirilor, iar Armata controla exteriorul. Despre acel moment, Generalul Iulian Vlad a declarat:

„În acea seară i-am propus lui Milea să-l arestăm pe Ceaușescu, ca ceea ce se întâmplă în țară să se pună capăt, că numai dânsul și cu mine suntem în stare să rezolvăm problema. I-am spus, dumneavoastră aveți forța de afară, iar eu în interior. Mi-a spus: «Dragul meu, nu pot, nu mai sunt în stare»”.

Arestarea din 31 decembrie și schimbarea de putere

După prăbușirea regimului, Generalul Iulian Vlad a fost arestat în 31 decembrie 1989, la ordinul generalului Nicolae Militaru, devenit ministru al Apărării Naționale. Militaru fusese anterior documentat de contraspionajul condus de Vlad ca agent sovietic, în celebrul dosar al UM 0110.

Arestarea a fost privită din sediul Ministerului Apărării Naționale, în prezența ambasadorului URSS la București, Evgheni Tiajelnicov. Escortarea lui Iulian Vlad într-un transportor blindat a avut loc în apropierea limuzinei ambasadorului sovietic, cu drapelul URSS arborat.

Ion Iliescu și rețelele de dinainte de Revoluție

În paralel, documentele și mărturiile indică faptul că Ion Iliescu era cunoscut ca posibil succesor al lui Nicolae Ceaușescu încă din anii ’80. Cu o carieră solidă în structurile PCR și UTC, Iliescu fusese marginalizat după 1971, dar a rămas activ în cercuri politice și militare interesate de schimbarea puterii.

Potrivit unor declarații incluse în dosarul Revoluției, în toamna anului 1984 ar fi existat o tentativă de lovitură de stat, dejucată de Securitate. În nucleul respectiv se aflau atât civili, cât și militari, iar în fruntea civililor era Ion Iliescu.

Ulterior, mai multe mărturii confirmă existența unor întâlniri regulate, din 1985, între personaje care aveau să joace roluri-cheie după decembrie 1989. Aceste legături au devenit vizibile abia după căderea regimului, când Ion Iliescu era deja recunoscut inclusiv în Occident drept un posibil succesor al lui Nicolae Ceaușescu.

„Ion Iliescu era recunoscut inclusiv de Occident ca fiind posibilul succesor al lui Nicolae Ceaușescu.

Primele știri încep să apară din 1986. Astfel, în două reviste importante, Time și Der Spigle, apar articole care îl califică pe Iliescu ca fiind cel care urmează să i ia locul lui Nicolae Ceaușescu. De ce s a întâmplat acest lucru? Păi, venise la putere în URSS ca secretar general al PCUS, Mihail Gorbaciov, fostul coleg de facultate al lui Ion Iliescu.

Revista Time scria în 28 aprilie 1986: Românul Nicolae Ceaușescu, în vârstă de 68 de ani, pare să aibă o sănătate precară, iar Gorbaciov ar putea avea deja un protejat în așteptare. Ar putea fi Ion Iliescu care ar fi studiat cu liderul sovietic la Moscov. Der Spigle era mult mai direct. Moscova poate imagina și o soluție diferită și are deja un favorit ca ca și candidat succesor pentru acest caz. Ion Iliescu, fiul unui ilegalist comunist român, care până în 1971 a fost ministru al tineretului și predecesorul fiului lui Ceaușescu, Nicu Ceaușescu”.