Ediție specială a podcastului Evenimentul Istoric, difuzată vineri pe evz.ro și pe canalul de YouTube Hai România, realizată de Dan Andronic, l-a avut ca invitat pe fostul ministru al Apărării, Ioan Mircea Pașcu. Discuția a oferit detalii inedite despre culisele Revoluției din 1989, un moment de cotitură în care România a încercat să își definească noua direcție politică și să se distanțeze de influența Uniunii Sovietice.

Lupta pentru putere în zilele fierbinți ale lui decembrie 1989

Ioan Mircea Pașcu a explicat că, în ciuda speculațiilor ulterioare, intenția grupului care a preluat puterea nu a fost niciodată o apropiere de Moscova. Dimpotrivă, contextul prăbușirii blocului comunist era văzut ca o oportunitate istorică pentru România de a se îndepărta de sfera de influență rusă.

În acest peisaj agitat, s-a pus problema cine va conduce țara, iar numele vehiculate inițial nu coincideau neapărat cu realitatea care s-a impus ulterior.

„De la bun început vreau să spun că noi n-am avut în cap o apropiere de Rusia, pentru că tocmai era un moment în care trebuia să profităm să ne depărtăm de Rusia.

Eu am mai stat de vorbă cu lumea și unii mi-au spus, nu știu, n-am avut ocazia să verific, dar ideea a fost așa, că nu Iliescu trebuia să ajungă în fruntea statului român. Altcineva era”, a dezvăluit Ioan Mircea Pașcu.

Cum a ratat Petre Roman startul în fața lui Ion Iliescu

La insistențele jurnalistului Dan Andronic, fostul ministru a clarificat cine ar fi trebuit să fie, conform anumitor surse, în prim-planul scenei politice. Se pare că Petre Roman era figura vizată pentru a prelua frâiele.

„Mi s-a spus că Petre Roman. A fost aproape, dar a pierdut startul cum se spune”, a subliniat invitatul emisiunii.

Pașcu a relatat și o întâmplare pitorească, povestită de revoluționarul Dan Iosif, despre modul în care Petre Roman a fost „descoperit” în mulțime și adus în interiorul Comitetului Central.

Episodul de la balconul CC

Conform relatărilor lui Dan Iosif, Petre Roman a ajuns în sediul CC, după ce revoluționarii au căutat oameni instruiți care să poată redacta documente sau să se adreseze mulțimii. Dan Iosif i-ar fi povestit lui Pașcu cum l-a strigat pe profesor din balcon.

„Vreau să vă spun ce mi-a spus mie Dan Iosif, Dumnezeu să-l ierte. Care era din zilele acelea ale Revoluției. Și spune că la un moment dat era pe balcon acolo și a strigat la lume, domne, e cineva care se pricepe, să scrie, să facă, să compună, să nu știu ce, să nu știu cum, că nu aveau din ăștia între ei. Și el s-a adresat mulțimii și cineva din spate, doi inși din spate, i-au spus.

Nu-l chemați pe profesorul nostru. Și el a zis: Dar cine-i profesorul vostru? Petre Roman. N-am auzit de el niciodată.

Și m-am adresat lumii de acolo. E cineva aici, Petre Roman, profesor? Da, da, sunt aici, sunt aici”, a rememorat Ioan Mircea Pașcu.

Odată intrat în sediul CC, Petre Roman a comis o eroare de discurs care l-ar fi putut costa scump în fața unei mulțimi furioase pe vechiul regim. Din inerție, acesta s-a adresat celor prezenți folosind apelativul comunist.

„Zice că prima adresare a lui Petre Român a fost cu dragi tovarăși, în inerție, așa. În clipa aia, zice, i-am ars un pat de armă în coaste și am spus, măi, ne linșează ăștia aici.

Și atunci a schimbat. A schimbat în compatrioți. Dar după aceea, asta a fost chestiunea, ce mi-a povestit Dan Iosif, dacă a mințit Dan Iosif, mint și eu”, a continuat fostul ministru.

Drumul spre Televiziune și ierarhia puterii

În timp ce Ion Iliescu își consolida poziția de lider, Petre Roman ar fi pierdut timp prețios concentrându-se pe locații secundare.

Această întârziere în a ajunge la punctul central al comunicării publice de atunci, Televiziunea Română, a făcut ca singura funcție rămasă disponibilă să fie cea de prim-ministru.

„Petre Roman a fost preocupat să ajungă la studiul de televiziune al Ceaușescu să vadă că nu s-a întâmplat nimic acolo. Treburile erau la televiziunea mare.

Și până a ajuns el la televiziunea mare, probabil că numai funcția de prim-ministru rămăsese. Deci, Ion Iliescu nu fusese propus, am discutat cu dânsul și știu foarte bine”, a conchis Ioan Mircea Pașcu