Vasile Milea s-a născut în anul 1927, în localitatea Lărești, județul Mușcel, și a murit pe 22 decembrie 1989, la București, în circumstanțe care rămân neclare până în prezent. De-a lungul timpului, moartea sa a fost interpretată fie ca sinucidere, fie ca asasinat ordonat de Nicolae Ceaușescu.
Moartea generalului Vasile Milea rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale Revoluției
Parcursul său militar a început prin absolvirea Școlii Militare de Ofițeri de Infanterie, finalizată în 1949 cu calificativul bine. Ulterior, a urmat Facultatea de Tancuri Blindate și Mecanizate din cadrul Academiei Generale din București, pe care a absolvit-o în 1952 ca șef de promoție. Între anii 1963 și 1964, a urmat un curs postacademic superior.
Cariera sa militară a cunoscut o ascensiune rapidă. Între 1953 și 1956 a fost comandant al Regimentului 18 Tancuri, apoi șef de stat major în perioada 1956–1957 și comandant al Diviziei 9 Mecanizate Mărășești până în 1958. În noiembrie 1956 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel. În anul 1955, pe când avea gradul de maior, Vasile Milea a depus cerere de intrare în Partidul Muncitoresc Român, fiind admis ca membru în 1957, potrivit podcastului publicat pe canalul de YouTube „HAI România!”.
„Vasile Emilea, unul din personajele centrale ale Revoluției Române din 1989, este un personaj care merită o atenție deosebită. De aceea o să vă propun să ne uităm pe toată biografia sa. Este născut în 1927 la Lărești, în județul Mușcel. A decedat pe 22 decembrie 1989 la București în circumstanțe încă neclare. S-a spus că a fost o sinucidere, dar și că a fost un asasinat din ordinul lui Nicolae Ceaușescu.
Vasile Milea a început școala militară de Ofițeri de Infanterie în 1947 și a terminat-o în 1949, calificativul bine. Apoi a mers la Facultatea de Tancuri blindate și mecanizate din cadrul Academiei Generale din București, unde a terminat ca șef de promoție în 1952. A făcut și un curs post academic superior, între 63 și 64. Urcă destul de rapid în cadrul armatei, fiind numit în funcții de conducere, ajungând chiar comandant al Regimentului 18 tancuri în 1953 până în 56, șef de stat major 56-57 și comandant al Diviziei 9 Mecanizate Mărășești până în 1958, fiind înaintat până la gradul de locotent colonel în noiembrie 1956”, este prezentat în cadrul podcastului.
Nicolae Ceaușescu ar fi avut o datorie mai veche față de Vasile Milea
Cariera sa a fost aproape întreruptă în 1958, când un control financiar intern a descoperit o pagubă de peste 700.000 de lei, situație care a dus la destituirea sa de la comanda Diviziei 9 Mecanizate Mărășești și la excluderea din partid. Ulterior, a fost mutat din funcțiile de comandă ale unităților militare și transferat în învățământul militar. În urma unor eforturi susținute, în anul 1960 a început procesul de reabilitare, iar după doi ani Comisia de Partid de pe lângă Direcția Superioară Politică a Armatei a decis ridicarea sancțiunii și reîncadrarea sa ca membru de partid. În 1962 a fost avansat la gradul de colonel, anul în care ar fi avut loc și prima sa întâlnire cu Nicolae Ceaușescu.
Fostul ministru al Apărării Naționale, Constantin Olteanu, a relatat că Nicolae Ceaușescu ar fi avut o datorie mai veche față de Vasile Milea, încă din 1962, când cei doi ar fi intervenit pentru a opri o răscoală țărănească în regiunea Olt. După venirea lui Ceaușescu la putere, Milea a continuat să avanseze în ierarhia militară, devenind șef de stat major al Diviziei 6 Tancuri, comandant al Armatei a II-a cantonată la Cluj, șef al Statului Major al Gărzilor Patriotice între 1973 și 1978 și apoi comandant al Armatei a II-a din garnizoana București în perioada 1968–1980. În anul 1980 a condus pentru o scurtă perioadă Armata I. De-a lungul acestei perioade a fost avansat la gradele de general-locotenent și general-colonel, cel din urmă în mai 1977.
„Vasile Emilea, pe vremea când era maior, în 1955, a depus o cerere de intrare în Partidul Muncitoresc Român pentru că și-a dat seama de țelul și scopul măreț pe care urmărește să-l înfăptuiască în patria noastră acest partid. A fost admis în partid ca membru în 1957, însă cariera sa putea să se sfârșească în 1958, când un control financiar intern a descoperit o pagubă de peste 700 de mii de lei, iar locotenent-colonelul Milea a fost destituit de la comanda Diviziei 9 Mecanizate Mărășești. Ca atare, în 1958 a fost exclus din partid. Este mutat de la comanda unităților militare și trecut în învățământ militar.
Și apoi, ca urmare a eforturilor deosebite pe care le-a făcut în 1960, deci după doi ani, Comisia de Partid de pe lângă Direcția Superioară Politică a Armatei a luat decizia de ridicare a sancțiunii și reîncadrarea lui în rândul membrilor de partid. A fost avansat la gradul de colonel în 1962. Se pare că în acest an 1962 are loc prima întâlnire între el și Nicolae Ceaușescu. Constantin Olteanu, fostul ministru al Apărării Naționale, povestește că Nicolae Ceaușescu avea o datorie mai veche față de Vasile Milea, din 1962, când împreună ar fi pus capăt unei răscoale țărănești din regiunea Olt”, este prezentat în cadrul podcastului.
În paralel cu activitatea militară, Vasile Milea a avut și o carieră politică intensă
În paralel cu activitatea militară, Vasile Milea a avut și o carieră politică intensă. În 1974 a fost ales membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, iar în 1978 a devenit membru titular al CC al PCR. Evenimentele de la Timișoara au generat primul conflict major între Milea și Nicolae Ceaușescu. În ședința Comitetului Politic Executiv din 17 decembrie 1989, Ceaușescu l-a acuzat pe Milea, alături de Tudor Postelnicu și Iulian Vlad, de trădare, lașitate și nerespectarea ordinelor.
În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, Vasile Milea a coordonat personal acțiunile militare de reprimare a protestelor din Piața Universității. În dimineața zilei de 22 decembrie, în jurul orei 9:30, după o întâlnire cu Nicolae Ceaușescu, Milea s-a împușcat în zona inimii, în sediul Comitetului Central al PCR. A fost transportat la Spitalul Elias, unde a decedat câteva ore mai târziu. Motivele acestui gest rămân neclare. Moartea sa l-a înfuriat pe Nicolae Ceaușescu, care l-a considerat trădător, în ciuda faptului că generalul dăduse ordin ca armata să apere regimul comunist.
„Odată cu venirea lui Ceaușescu la putere, Vasile Milea începe să urce în ierarhia militară. Devine șef de stat major al Diviziei 6 Tancuri, comandant al armatei a treia, șeful statului major al gărzilor patriotice din 73 până în 78 și apoi comandant al armatei a doua din garnizoana București 1968-1980. Armata întâia o conduce pentru puțină vreme în 1980. În toată această perioadă este înaintat la gradele de general locotenent și general colonel în mai 1977.
În paralel cu activitatea militară, Vasile Milea va desfășura și o activitate politică intensă. El a fost ales în 1974 ca membru supleant al CC al PCR și membru titular al CC al PCR în 1978. Evenimentele de la Timișoara l-au pus în primul conflict major cu Nicolae Ceaușescu. Astfel, în celebra ședință CPX din 17 decembrie 1989, Nicolae Ceaușescu l-a acuzat pe Vasile Milea, alături de Tudor Postelnicu și Iulian Vlad de trădare, lașitate și nerespectarea ordinelor”, este prezentat în cadrul podcastului.
A fost avansat post-mortem, printr-un decret semnat de Ion Iliescu
La ora 10:45, în ziua de 22 decembrie 1989, posturile de radio și televiziune au transmis un comunicat oficial prin care se anunța că ministrul Forțelor Armate ar fi acționat ca un trădător al independenței și suveranității României și că s-ar fi sinucis după ce și-ar fi dat seama că este descoperit. Ulterior, Vasile Milea a fost avansat post-mortem la gradul de general de armată, printr-un decret semnat de Ion Iliescu la 28 decembrie 1989.
Istoricul Alex Mihai Stoenescu, autor al unor lucrări ample despre istoria loviturilor de stat din România și despre evenimentele din decembrie 1989, consideră că asupra personalității lui Vasile Milea s-a dus permanent o bătălie emoțională, lipsită de argumente logice și documente. Potrivit acestuia, sinuciderea generalului a fost exploatată de armată pentru a susține ideea unui conflict între instituție și Ceaușescu, conflict pe care Stoenescu îl consideră inexistent. În același timp, un grup de revoluționari din Timișoara îl acuză pe Milea de crime împotriva umanității.
„Ca urmare, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, Vasile Milea a comandat personal acțiunile militare de reprimare a protestelor din Piața Universității. Cu toate acestea, în dimineața zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 9:30, după o întâlnire cu Nicolae Ceaușescu, Vasile Milea s-a sinucis în sediul Comitetului Central al PCR, împușcându-se cu un pistol în zona inimii. Decesul a intervenit câteva ore mai târziu la spitalul Elias.
De ce a făcut Vasile Milea acest gest este încă un mister. Oricum, moartea sa l-a înfuriat pe Nicolae Ceaușescu, acesta numind-l trădător, deși generalul dăduse ordin ca armata să iasă în apărarea regimului comunist. La ora 10:45, posturile de radio și televiziune, în ziua de 22 decembrie, au transmis următorul comunicat: Vă informăm că ministrul forțelor armate a acționat ca un trădător împotriva independenței și suveranității României și dându-și seama că este descoperit, s-a sinocis.
Vasile Milea a fost avansat postmortem la gradul de general de armată printr-un decret semnat de Ion Iliescu în 28 decembrie 1989. Așa cum spune și istoricul Alex Mihai Stoenescu, autorul unui volum impresionant dedicat istoriei loviturilor de stat în România și bineînțeles celei din decembrie 1989, asupra personalității lui Vasile Milea, s-a dat tot timpul o bătălie emoțională, complet lipsită de argumente logice sau documente. Pe de o parte, sinuciderea lui a fost exploată de armată pentru a acredita conflictul între instituție și Ceaușescu, conflict care, în opinia lui Stoenescu, n-a existat și este o invenție. Pe de altă parte, un număr de revoluționari, toți de la Timișoara, îl acuză de crime împotriva umanității”, este prezentat în cadrul podcastului.
Toate aceste elemente au generat un conflict interior profund în sufletul generalului
În analiza sa, istoricul afirmă că, în realitate, Vasile Milea este al doilea personaj, după Nicolae Ceaușescu, vinovat de crime în formă calificată și că, dacă ar fi existat o execuție alături de soții Ceaușescu, Milea ar fi trebuit să fie inclus. Cazul său este însă extrem de complex și necesită o analiză psihologică profundă. Această interpretare este susținută de relația extrem de apropiată dintre Milea și Ceaușescu. Cei care i-au cunoscut afirmă că Ceaușescu reprezenta un adevărat idol pentru Milea, fiind cel care i-a susținut constant avansarea și i-a conturat cariera militară. La rândul său, Ceaușescu manifesta o anumită sensibilitate amicală față de Milea, relație cu rădăcini vechi în istoria lor comună.
Toate aceste elemente ar fi generat un conflict interior profund în sufletul generalului. Fostul șef al Securității, Iulian Vlad, a relatat că în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 i-a propus lui Vasile Milea organizarea unei acțiuni comune cu Securitatea pentru arestarea lui Nicolae Ceaușescu, propunere pe care Milea a refuzat-o.
„În realitate, spune istoricul Alex Mihai Stoenescu, generalul Vasile Milea este al doilea personaj după Nicolae Ceaușescu, vinovat de crime în formă calificată. Dacă ar fi trebuit să fie cineva executat lângă soții Ceaușescu, acesta era generalul Vasile Milea. Cazul său este însă extrem de complicat, coborând cu problematica până în adâncurile analizei psihologice. De ce spune Alex Mihai Stoienescu acest lucru? Pentru că, așa cum v-am mai arătat, Vasile Milea a avut o relație extrem de apropiată cu Nicolae Ceaușescu.
Cei care l-au cunoscut spun chiar că Nicolae Ceaușescu era un idol pentru Vasile Milea pentru că era cel care îl propusase în permanență și care îi conturase cariera militară până la cel mai înalt nivel. Și Ceaușescu avea o sensibilitate amicală față de Milea și lucrurile coborau așa cum v-am arătat la începutul materialului în istorie. Toate aceste lucruri, în mod normal, au declanșat un conflict greu de rezolvat în sufletul generalului Milea. Fostul șef al securității, Iulian Vlad, povestește că noaptea de 21 spre 22 decembrie i-a propus lui Vasile Milea ca împreună cu Securitatea să dea o lovitură și să-l aresteze pe Ceaușescu. Acesta a refuzat. Puneți în balanță toate aceste elemente atunci când judecați ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989”, este prezentat în cadrul podcastului.
Întreaga ediție a podcastului poate fi urmărită aici.
