La începutul lunii septembrie a anului trecut, o știre trecută neobservată anunța că, pentru prima dată în istorie, procentul copiilor și adolescenților obezi l-a depășit pe cel al celor subponderali la nivel mondial.
În 2025, 9,4% dintre copiii și adolescenții între 5 și 19 ani au fost obezi, față de doar 3% în 2000. În același timp, numărul celor subponderali a scăzut de la 13% la 9,2%. Practic, un copil sau un adolescent din 10 este obez, iar 391 de milioane sunt supraponderali.
De patru ori mai mulți
Este un avertisment grav, pe care opinia publică și autoritățile din numeroase state par să nu îl trateze cu atenția cuvenită. Așa cum nici România nu dă mari semne de îngrijorare vizavi de faptul că suntem pe primele locuri în clasamentul european privind obezitatea la copii.
Reprezentanții Societății Române de Pediatrie afirmă că 17,5% dintre copiii consultați în intervalul 2023-2024 erau supraponderali, iar aproape 8% – obezi.
Și analiza „Feeding Profit: How Food Environments are Failing Children” arată că în România procentul copiilor și adolescenților supraponderali a crescut cu 130%, de la 10%, în urmă cu 25 de ani, la 23% în 2022. Iar ponderea celor obezi s-a majorat de peste patru ori, respectiv de la 2% la 9%, în intervalul menționat.
Evoluția accelerează
Și evoluția accelerează. Potrivit ediției de anul trecut a World Obesity Atlas, aproximativ 70% dintre populația adultă din țară este supraponderală, în timp ce mai mult de o treime (39%) se încadrează la obezitate.
Perspectivele sunt și mai sumbre. Specialiștii preconizează că, până în 2030, mai mult de jumătate dintre români, respectiv 10,89 milioane de persoane, vor avea un indice al masei corporale peste limitele recomandate.
Ceea ce înseamnă cu 1,5 milioane mai mult decât în 2015. Cea mai mare creștere se va înregistra în rândul bărbaților (+20%), în timp ce în cazul femeilor majorarea va fi de 12%. În categoria de vârstă 10-19 ani, rata anuală va fi de +3,1% în următorii zece ani, conform ediției din 2024 a Atlasului.
Semnale de alarmă repetate
Toate aceste date nu sunt necunoscute la nivel local. Reprezentanți ai sectorului medical semnalat în mod repetat riscurile răspândirii acestei afecțiuni, pe care, din 2021, Uniunea Europeană a recunoscut-o ca boală cronică.
O dovadă recentă în acest sens este cercetarea realizată în 2024 de Societatea Română de Chirurgie Bariatrică și Metabolică (SRCM), care demonstrează că 6 din 10 conaționali sunt supraponderali sau obezi. Studiul evidențiază o incidență crescută mai ales în rândul adulților căsătoriți cu vârsta de peste 45 de ani, cu venituri mici sau medii și un nivel scăzut de educație.
Și președinta Colegiului Medicilor din România, dr. Cătălina Poiană, a tras un semnal de alarmă la începutul lui 2025, arătând că prevalența acestei boli este de aproape 22,5% din populație, adică aproape 4 milioane de români.
Obezitatea provoacă anual peste 1,2 milioane de morți
Sunt avertismente grave având în vedere că rapoartele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că obezitatea provoacă anual peste 1,2 milioane de morți în Europa. OMS estimează că, în anii ce vor urma, greutatea în exces va deveni principalul factor de risc pentru cancerele ce pot fi prevenite.
Dar cancerul nu este singura boală gravă asociată cu obezitatea. Pe listă mai figurează afecțiunile cardiovasculare, diabetul zaharat de Tip 2, hipertensiunea arterială, boli ale sistemului digestiv, complicații apărute la nivelul articulațiilor și coloanei vertebrale și multe alte probleme de sănătate.
Conform SRCM, mai mult de 2,9 milioane de români suferă deja de cel puțin o afecțiune asociată excesului de greutate. Iar comorbiditățile cresc semnificativ riscul de deces – dovadă că, în urmă cu patru ani, peste 8.000 de persoane au murit din cauza bolilor asociate obezității.
Impactul economic al obezității
În acest context, costurile tratării obezității în România erau estimate în ediția din 2021 a World Obesity Atlas, la aproape 1,3% din Produsul Intern Brut. În prezent, având în vedere viteza cu care crește numărul celor afectați, procentul este cu mult depășit. De altfel, estimările sunt că în 2035 valoarea va ajunge la 3,6% din PIB.
Impactul economic al acestei boli cronice este un indicator pe care unele state îl iau în calcul. La nivel global, World Obesity Federation estimează că anul acesta costul total al obezității va ajunge la aproximativ 990 de miliarde de dolari. Valoarea, care reprezintă doar cheltuielile de asistență medicală, este echivalentă cu 13% din costurile totale cu sănătatea în întreaga lume.
Acesta este însă doar începutul. Creșterea rapidă a efectivului populației supraponderale va face ca suma totală să ajungă la aproape 4.320 de miliarde în următorul deceniu. O valoare egală cu aproape 3% din PIB-ul global și comparabilă cu impactul economic generat de pandemia de COVID-19.
Implicațiile nu se opresc aici. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) avertizează că efectul obezității asupra pieței muncii echivalează cu reducerea cu aproape 54 de milioane de persoane pe an a forței de muncă în 52 de țări. Scădere care va diminua PIB-ul respectivelor state cu 3,3%. De asemenea, afecțiunea va genera și o scurtare a duratei de viață active cu aproape 3 ani până în 2050.
România ignoră realitatea?
Nu avem încă estimări directe ale impactului generat de obezitate la nivel național. Poate și pentru că, așa cum avertiza dr. Cătălina Poiană în urmă cu doi ani, avem cel mai slab nivel de pregătire din rândul statelor membre UE în a face față provocărilor generate de această afecțiune.
Motivele sunt evidente – sprijinul statului este extrem de limitat. Cheltuielile unei persoană supraponderale pentru a-și ameliora starea de sănătate nu țin doar de dietă. Hrana sănătoasă este scumpă, mai ales în contextul economic actual. Dar la aceasta se adaugă și costurile cu medicația, pentru că există numeroase boli asociate, cu suportul psihologic și, în numeroase cazuri, cu intervențiile de chirurgie bariatrică.
Este un efort financiar semnificativ pe care nu mulți români care suferă de obezitate și-l pot permite. Iar parte din ei nici nu-l iau în calcul. Pentru că, așa cum arată studiul citat, 22% dintre aceștia consideră că nu au probleme cu kilogramele în plus. Asta deși indicele de masă corporală, dar și numeroasele limitări și probleme de sănătate îi contrazic.
Pentru restul, sistemul public de sănătate nu oferă prea multe soluții. Iar în cel privat oferta, deși variată, nu este foarte accesibilă. În plus, CNAS nu decontează medicamentele pentru tratamentul obezității.
Este un cumul de factori care ne califică drept „victimele perfecte” pentru epidemia de obezitate care a luat deja cu asalt lumea. Și în fața căreia soluțiile tradiționale, bazate pe „regim, mișcare și voință”, nu mai sunt suficiente.
