Doar 5% dintre români ar încăpea în adăposturi în caz de război. Peste jumătate dintre spațiile existente nu pot fi folosite

Cele mai recente date centralizate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență arată că adăposturile de protecție civilă din România ar putea primi aproximativ 600.000 de persoane. Capacitatea acestor spații acoperă numai 5% din populația țării. Peste jumătate dintre construcțiile existente nu ar putea fi utilizate în prezent. Situația a revenit în atenția publică pe fondul tensiunilor militare din regiune.

Adăposturile din România oferă aproximativ 600.000 de locuri

Adăposturile de protecție civilă din România au redevenit un subiect de interes în contextul intensificării tensiunilor geopolitice și al războiului desfășurat în apropierea granițelor țării. Datele centralizate de IGSU indică existența a puțin peste 5.000 de construcții destinate protejării populației în cazul unor atacuri aeriene sau nucleare.

Capacitatea totală a acestor spații este estimată la aproximativ 600.000 de locuri. Raportat la numărul locuitorilor României, numai 5% din populație ar putea beneficia de protecție într-un adăpost special amenajat dacă s-ar produce un conflict armat.

Situația infrastructurii de protecție civilă devine relevantă în condițiile în care România se află în vecinătatea unei zone de război. Deși producerea unui incident militar pe teritoriul țării nu este prezentată drept iminentă, posibilitatea unui atac cu rachete sau a unei alte situații extreme nu poate fi exclusă complet.

Peste 2.500 de adăposturi de protecție civilă sunt neoperaționale

Starea tehnică a construcțiilor reduce considerabil numărul adăposturilor care ar putea fi folosite efectiv în timpul unei situații de urgență. Din totalul celor peste 5.000 de spații inventariate, 2.543 sunt declarate neoperaționale, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din infrastructura existentă.

Unele construcții au fost abandonate sau vandalizate, în timp ce altele au primit destinații diferite. Mai multe spații concepute pentru protecția populației au fost transformate de-a lungul timpului în depozite, unități comerciale sau chiar locuințe.

Cea mai mare parte a infrastructurii a fost realizată înainte de schimbarea regimului politic din România. Aproximativ 73% dintre adăposturi, respectiv 3.711 construcții, au fost ridicate înainte de 1990, în perioada Războiului Rece, când posibilitatea unui conflict nuclear era luată în calcul de autorități.

După 1989, administrarea multor adăposturi a fost transferată către primării sau către proprietarii imobilelor în care acestea se află. Lipsa resurselor financiare și interesul redus pentru întreținerea lor au contribuit la degradarea unei părți importante a acestor spații.

Jumătate dintre adăposturile existente în București sunt compromise

Bucureștiul concentrează cel mai mare număr de adăposturi de protecție civilă din România, însă o parte considerabilă a acestora prezintă probleme tehnice. Potrivit datelor prezentate, în Capitală există peste 4.000 de astfel de spații, iar aproximativ jumătate sunt compromise.

Defecțiunile identificate includ instalații de ventilație deteriorate, uși blocate și probleme la structurile de rezistență. Unele dintre cele mai solide adăposturi antiatomice au fost construite sub hoteluri, teatre, instituții publice și alte clădiri importante ridicate în perioada comunistă.

Construcțiile respective au fost prevăzute cu pereți din beton care ajung la o grosime de 1,5 metri și cu plăci de eclatare concepute pentru limitarea pătrunderii radiațiilor. Eficiența lor într-o situație reală depinde însă și de întreținerea instalațiilor, de funcționarea sistemelor de filtrare a aerului și de existența rezervelor de apă și alimente.

IGSU pune la dispoziția populației o hartă a adăposturilor

Localizarea din timp a celui mai apropiat spațiu de protecție poate reduce riscurile în cazul declanșării unei alerte. IGSU a publicat pe site-ul instituției o hartă interactivă a adăposturilor de protecție civilă, pe care cetățenii o pot consulta în funcție de domiciliu.

Specialiștii în protecție civilă recomandă și pregătirea unui plan de urgență pentru fiecare familie. Acesta trebuie completat de un kit care să conțină apă, alimente neperisabile, o lanternă, un aparat radio portabil și medicamentele necesare.

În cazul unei alerte de război, autoritățile urmează să transmită instrucțiuni prin sistemul RO-ALERT. Populația va trebui să respecte indicațiile primite și să se îndrepte către cel mai apropiat adăpost indicat de autorități. În anumite localități, însă, spațiile disponibile se află la distanțe de câțiva kilometri sau nu pot fi utilizate din cauza degradării.

Elveția poate adăposti întreaga populație în buncăre

Diferențele dintre sistemele europene de protecție civilă sunt determinate inclusiv de investițiile realizate în ultimele decenii. Mai multe țări din Europa de Est utilizează în continuare adăposturi construite în perioada comunistă, multe dintre acestea având nevoie de lucrări de reabilitare.

Alte state, printre care Elveția și Suedia, au continuat să modernizeze infrastructura existentă și să construiască noi spații de protecție. Legislația elvețiană impune amenajarea unui buncăr sau a unui adăpost în fiecare clădire nouă, iar capacitatea totală disponibilă poate acoperi întreaga populație a țării.

România nu are o prevedere similară, iar după 1990 construcția unor noi adăposturi a fost abandonată. Experții în securitate națională avertizează că lipsa investițiilor în această infrastructură ar putea produce efecte grave în eventualitatea extinderii unui conflict.

Autoritățile analizează transformarea unor spații subterane în adăposturi

IGSU lucrează la o strategie care prevede reabilitarea adăposturilor existente și identificarea altor spații subterane care ar putea fi adaptate pentru protejarea populației. Printre variantele analizate se numără parcările subterane, pasajele pietonale și stațiile de metrou.

Punerea în aplicare a măsurilor depinde de resursele financiare disponibile. Renovarea unui singur adăpost antiatomic poate costa sute de mii de euro, iar bugetele actuale nu permit reabilitarea rapidă a întregii infrastructuri. Până la amenajarea unor spații suficiente, capacitatea disponibilă rămâne limitată la aproximativ 5% din populația României.