Un buncăr din Războiul Rece, cumpărat cu 31.300 de dolari, se transformă într-un refugiu pentru oameni bogați

Un fost adăpost anti-nuclear construit în perioada Războiului Rece, în provincia canadiană Noua Scoție, este pregătit pentru o nouă etapă. Buncărul cunoscut sub numele de „The Diefenbunker”, aflat în parcul Debert, urmează să fie transformat într-un complex rezidențial destinat persoanelor care caută spații protejate în cazul unor situații de urgență.

Un fost buncăr nuclear, transformat în apartamente de lux pentru situații de criză

Locația se află la aproximativ 113 kilometri nord de Halifax, într-o zonă care a fost cândva o importantă bază militară. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici s-au pregătit mii de militari, iar astăzi terenul este ocupat de clădiri vechi, parcări și zone de pădure de conifere.

Într-unul dintre capetele parcului se află structura masivă din beton care a atras atenția investitorilor. Magnatul canadian din domeniul criptomonedelor Jonathan Baha’i intenționează să transforme cei 5.400 de metri pătrați ai buncărului într-un complex cu 50 de apartamente proiectate pentru rezistență în condiții extreme.

Proiectul este administrat de compania Baha’is Fallout Complex Inc și include facilități precum servicii de alimentație premium provenite dintr-o sursă de hrană „autosustenabilă”, acces biometric, supraveghere permanentă și servicii medicale disponibile la fața locului. Proprietarii de aeronave private ar putea folosi aeroportul de mici dimensiuni din apropierea localității Debert.

De la obiectiv militar la proiect privat de securitate

Jonathan Baha’i a cumpărat proprietatea în 2013 pentru 31.300 de dolari canadieni. Inițial, planurile pentru acest spațiu au fost diferite și au inclus activități precum laser tag, tururi istorice și dezvoltarea unui mic centru de date.

Schimbarea direcției proiectului a venit pe fondul interesului crescut pentru spații de protecție și infrastructură de siguranță. Paul Mansfield, coproprietarul proiectului, a explicat această evoluție în fața consiliului local.

„Există mai multă incertitudine în lume în ultimii doi ani față de ​​ultimii 30 de ani”, a declarat Paul Mansfield, coproprietarul proiectului, consiliului local în toamna trecută. „A dus într-un fel la o renaștere a dorinței oamenilor de a avea o poliță de asigurare,  un „buncăr al apocalipsei”.

Compania intenționează să colaboreze cu firma germană Bespoke Home and Yacht Security pentru soluțiile de protecție ale viitorului complex. Potrivit lui Mansfield, recomandările pentru securizarea proprietății includ și utilizarea dronelor pentru monitorizarea perimetrului.

Renovarea prevede amenajarea unui centru spa, a unei săli de yoga și a unui salon pentru fumat trabucuri. Sistemele de iluminat OLED ar urma să imite lumina naturală, iar un buncăr suprateran aflat în apropiere va fi utilizat pentru cultivarea alimentelor.

Buncărul construit pentru război nuclear

Construcția face parte dintr-o rețea de șapte buncăre realizate în Canada la inițiativa fostului premier John Diefenbaker, între sfârșitul anilor 1950 și mijlocul anilor 1960. Acestea aveau rolul de a proteja un grup restrâns de oficiali guvernamentali în cazul unui conflict nuclear.

Buncărul din Debert a fost proiectat pentru a rezista unei explozii nucleare la limită și pentru a susține 329 de persoane timp de cel puțin 30 de zile. În momentul finalizării, însă, evoluția tehnologiei militare a redus importanța acestor construcții.

Dezvoltarea rachetelor cu rază lungă de acțiune și creșterea puterii armelor nucleare au schimbat strategiile de apărare. Ulterior, buncărul Debert a fost folosit ca centru provincial de avertizare în caz de urgență, înainte de a fi închis în 1996 din motive financiare.

Baha’i respinge denumirea de „buncăr al apocaliptismului” și susține că proiectul are un scop legat de pregătirea practică pentru situații neprevăzute. Deși a fost construit „să supraviețuiască oricărui lucru”, a spus el, per total „nu este vorba despre sfârșitul lumii, ci despre o pregătire inteligentă și practică pentru furtuni, indiferent de felul lor”.

Investiții, locuri de muncă și controverse locale

Proiectul a atras atenția atât în regiunea de est a Canadei, cât și la nivel internațional. Pentru funcționarea complexului vor fi necesari peste 40 de angajați pentru hotel și pentru administrarea centrului de date, iar dezvoltatorii spun că ar prefera recrutarea localnicilor.

Centrul de date ar urma să ocupe aproximativ 1.500 de metri pătrați și să utilizeze tehnologii menite să reducă consumul de energie și să ofere un nivel ridicat de securitate pentru clienți. Transformarea buncărului reprezintă o excepție în cazul infrastructurii militare similare din Canada. Alte obiective construite în aceeași perioadă au avut destine diferite: unele au fost închise, altele abandonate sau demolate.

Costul inițial al construirii buncărului Debert nu este cunoscut oficial. Un adăpost similar din Nanaimo, Columbia Britanică, a costat la momentul respectiv între două și trei milioane de dolari canadieni, echivalentul a aproximativ 30 de milioane de dolari canadieni în prezent. Întreținerea proprietății Debert costă aproximativ 60.000 de dolari canadieni anual.

Institutul de Tehnologie Wessex, care susține conservarea patrimoniului britanic al buncărelor din perioada Războiului Rece, a precizat că utilizările acestor structuri sunt adesea limitate la turism, instalații cu nivel ridicat de securitate și centre de date.

Industria adăposturilor pentru situații de urgență a crescut în ultimii ani, în special în Statele Unite, unde dezvoltarea infrastructurii de pregătire pentru dezastre a devenit o piață extinsă. În același timp, mai multe foste baze militare au fost transformate în spații private de supraviețuire.

În Virginia, o fostă bază a Forțelor Aeriene a fost reconvertită într-un complex rezidențial de tip comunitate de supraviețuire, iar în Kansas un fost siloz militar de rachete a fost transformat într-un proiect similar.

Discuții despre patrimoniu și accesibilitate

Nu toți locuitorii din Debert privesc transformarea buncărului fără rezerve. Annette Sharpe, secretara Muzeului Militar Debert, consideră că proiectul poate afecta accesul publicului la o parte importantă din istoria locală.

„Ca muzeu, îmi frânge inima să spun: îmi pare rău, acea bucată de istorie este acum proprietate privată și o renovează pentru nu știu ce motiv”, a spus ea despre vizitatorii muzeului care vor să vadă buncărul de aproape.

Muzeul păstrează echipamente de comunicații ale fostului obiectiv și prezintă sistemele de avertizare folosite în perioada în care buncărul avea rol militar. După închiderea bazei, populația din Debert a scăzut de la peste 60.000 de persoane, inclusiv militari, la aproximativ 1.400 de locuitori în prezent.

„Cine își va permite să cumpere una dintre acele scene simulate de la Hollywood?”, a spus ea, referindu-se la apartamentele din Diefenbunker.

Consiliera locală Marie Benoit a exprimat preocupări legate de tarifele ridicate estimate pentru hotelul boutique. „Uitându-mă la salariile oamenilor, nu știu dacă va fi ceva la care vor putea avea acces”, a spus Benoit.

Primarul localității Debert, Blair, a declarat însă că proiectul reprezintă o oportunitate rară pentru comunitate, deoarece unul dintre puținele buncăre rămase din perioada Diefenbaker se află în această zonă. „Din câte știm, nu au nicio problemă cu asta. Nu am avut pe nimeni care să spună «nu, nu vrem asta aici».”

Proprietarul pizzeriei Angelina’s, Fady Farah, consideră că proiectul ar putea aduce mai mulți clienți pentru afacerile locale, așa cum s-a întâmplat în perioada în care buncărul a găzduit activități de laser tag. În plus, a adăugat el, „dacă situația ar izbucni, m-ați vedea acolo, bătând la uși. Cineva trebuie să-și gătească mâncarea cât timp e acolo”.