Diferențe uriașe de preț în Europa: unde același coș costă de aproape patru ori mai mult

Prețurile de consum din Europa înregistrează variații semnificative între state, potrivit datelor Eurostat, de la Islanda până în Macedonia de Nord. Diferențele reflectă contraste puternice în costul bunurilor și serviciilor de zi cu zi.

Europa împărțită de prețuri: țările unde viața de zi cu zi costă mult

Același coș de cumpărături poate avea prețuri de aproape patru ori diferite, în funcție de țară. Acest decalaj evidențiază modul în care nivelul de trai și structura economică influențează costurile locale. Pentru a realiza comparații, Eurostat utilizează indicii nivelului prețurilor, care raportează costurile fiecărei țări la media Uniunii Europene. Astfel, este posibilă o evaluare uniformă între economii diferite.

Analiza se bazează pe prețurile medii anuale pentru peste 2.000 de bunuri și servicii. Sunt utilizate două abordări principale, iar materialul de față se bazează pe Consum Individual Efectiv (AIC), considerat mai relevant pentru comparații internaționale. Sunt luate în calcul și date privind cheltuielile gospodăriilor (HFCE).

Un nivel al prețurilor de 100 corespunde mediei Uniunii Europene. Valorile mai mari indică țări mai scumpe, iar cele mai mici reflectă economii mai ieftine. Aceste comparații nu includ nivelul veniturilor, ceea ce înseamnă că un cost mai ridicat nu implică automat o putere de cumpărare mai scăzută.

În interiorul Uniunii Europene, Luxemburg se află pe primul loc, în timp ce România înregistrează cele mai scăzute prețuri. Nivelul din Luxemburg este de aproximativ 2,5 ori mai mare decât cel din România.

Dacă sunt incluse și statele candidate și membrele AELS, Islanda devine cea mai scumpă țară, iar Macedonia de Nord cea mai ieftină, cu o diferență de până la 3,7 ori.

Diferențe între regiuni și niveluri de preț

Europa de Vest și de Nord prezintă, în general, prețuri mai ridicate, în timp ce Europa Centrală și de Est rămâne în zona mai accesibilă. Islanda este cu 83,7% peste media UE, iar Elveția depășește media cu 81%.

„Cifrele ar trebui întotdeauna interpretate împreună cu veniturile. Ceea ce contează pentru nivelul de trai nu este dacă prețurile sunt mari, ci ce cumpără un salariu local – puterea de cumpărare , nu doar prețul”, arată raportul

Danemarca, Irlanda și Norvegia se numără printre statele cu prețuri ridicate, situate la aproximativ 40% peste media europeană. Suedia și Finlanda urmează, dar cu valori mai moderate.

Țările de Jos înregistrează un nivel al prețurilor de 120,4, Austria 119, iar Belgia 118,1, toate pentru același coș de consum evaluat la 100 în medie în UE. Dintre cele patru mari economii ale Uniunii Europene, Germania este peste medie, cu 9,1%, în timp ce Spania este cu 8,9% sub medie.

Diferența dintre cele două ajunge la aproximativ 18 euro pentru același coș de produse. Franța se situează la 106,4, ușor peste media europeană, în timp ce Italia este la 98, ușor sub nivelul de referință.

Economii ieftine și factori structurali

La polul opus, mai multe state din sud-estul Europei au niveluri semnificativ mai mici ale prețurilor. În Macedonia de Nord, un coș echivalent cu 100 de euro în UE costă aproximativ 49,7 euro. Turcia înregistrează 52,2, Bosnia 55,7, România 58,9, iar Bulgaria 60. Toate aceste state sunt cu cel puțin 40% sub media europeană.

Urmează Muntenegru cu 61, Serbia 62,5, Albania 65,7, Polonia 71,1 și Ungaria 71,6, toate situate cu cel puțin 25% sub media UE. De asemenea, Croația are 76,3, Slovacia și Lituania câte 81,4, Cehia 82, Grecia 84 și Portugalia 85,3.

Explicațiile diferențelor țin în principal de salarii și productivitate. „Cel mai important motiv pentru care prețurile diferă în Europa este faptul că salariile diferă, iar acestea sunt legate de productivitate”, a explicat Robert Inklaar.

El a precizat că veniturile mai mari se reflectă în costurile serviciilor locale, dar și în prețul bunurilor, unde sunt incluse cheltuieli precum chiria, transportul și forța de muncă.

Profesorul Rainer Maurer a arătat că nivelurile prețurilor sunt corelate pozitiv cu PIB-ul pe cap de locuitor, ceea ce înseamnă că economiile mai bogate tind să aibă și prețuri mai ridicate.