Consiliul Concurenței: România produce 4,4 milioane de tone de lapte anual, dar doar o treime ajunge în procesare industrială

Consiliul Concurenței arată, într-un studiu privind sectorul laptelui, că România produce 4,4 milioane de tone anual, dar doar o treime este procesată industrial. Fermierii mici, productivitatea scăzută și dependența de importuri limitează dezvoltarea sectorului.

România produce 4,4 milioane de tone de lapte anual, dar doar o treime ajunge în procesare industrială

Sectorul laptelui se confruntă cu dificultăți majore în direcționarea producției către procesarea industrială, aceasta fiind una dintre principalele concluzii ale studiului privind sectorul laptelui și al produselor lactate realizat de Consiliul Concurenței.

România produce anual aproximativ 4,4 milioane de tone de lapte crud, situându-se pe locul al zecelea în Uniunea Europeană din punctul de vedere al producției. Cu toate acestea, doar o treime din cantitatea totală de lapte este colectată și direcționată către procesarea industrială, ceea ce plasează țara noastră abia pe locul al șaptesprezecelea în clasamentul european privind colectarea laptelui.

„Avem resurse importante, dar acestea nu sunt valorificate suficient în circuitul industrial. Avem multe ferme mici, dispersate, cu productivitate redusă și cu o putere limitată de negociere în relația cu procesatorii. De aceea, organizarea fermierilor în cooperative sau alte forme asociative este esențială pentru creșterea puterii de negociere, pentru livrarea unor volume constante și pentru accesul la investiții și tehnologii moderne. Doar astfel poate crește cantitatea de lapte românesc care ajunge în procesare, putem reduce dependența de importuri și putem dezvolta produse lactate cu valoare adăugată mai mare”, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, potrivit unui comunicat de presă.

România deține aproximativ 5% din efectivele de vaci de lapte ale Uniunii Europene, însă concentrează aproape 58% din totalul fermelor de lapte din spațiul comunitar. Această situație reflectă existența unui număr foarte mare de exploatații de mici dimensiuni, caracterizate printr-un nivel redus de productivitate. Aproximativ 75% dintre fermele românești au mai puțin de cinci vaci de lapte, ceea ce limitează posibilitățile de mecanizare și automatizare, precum și accesul la tehnologii moderne. În schimb, în state precum Germania, Franța sau Olanda, fermele sunt mai mari, mai tehnologizate și mult mai eficiente din punct de vedere economic.

Productivitatea redusă reprezintă una dintre principalele provocări ale sectorului. România înregistrează cel mai scăzut randament de lapte pe cap de animal din Uniunea Europeană, cu o medie de 3.580 kg de lapte pe vacă, comparativ cu media europeană de 8.450 kg. Acest decalaj determină costuri unitare de producție mai ridicate pentru fermieri și afectează competitivitatea sectorului. În același timp, efectivele de bovine au continuat să se reducă, numărul acestora scăzând cu aproximativ 10% în ultimul deceniu, de la 1,19 milioane de capete în 2014 la circa 1,08 milioane în 2024.

În acest context, caracterizat prin exploatații dispersate, de dimensiuni reduse și cu un nivel limitat de eficiență tehnologică, puterea de negociere a fermierilor în relația cu procesatorii rămâne scăzută. Fermele mici depind, de cele mai multe ori, de un singur procesator sau centru de colectare pentru valorificarea producției, în timp ce exploatațiile mari beneficiază de o poziție mai favorabilă, deoarece pot livra volume constante și mai ușor de integrat în circuitul industrial de procesare.

Colectare și importuri

Procesatorii de lapte din România se aprovizionează în principal de la fermele locale, însă cantitatea de lapte colectată nu este suficientă pentru a acoperi integral necesarul industriei. În acest context, sectorul de procesare rămâne dependent de o ofertă internă limitată, care nu reușește să susțină pe deplin cererea de produse lactate.

Evoluția colectării arată o creștere moderată în ultimii ani, de la aproximativ 1,135 milioane de tone în 2020 la circa 1,235 milioane de tone în 2024. Totuși, această tendință pozitivă s-a inversat în 2025, când volumul colectat a scăzut la aproximativ 1,1 milioane de tone, ceea ce accentuează presiunea asupra procesatorilor.

În aceste condiții, procesatorii sunt nevoiți să recurgă la importuri de lapte, în special de calitate superioară, pentru a completa necesarul din circuitul industrial și pentru a răspunde cererii tot mai diversificate de produse lactate. În 2024, deși importurile de lapte brut au înregistrat o creștere procentuală mai mare decât colectarea internă, respectiv 39,8% față de 5%, în termeni absoluți creșterea producției interne a fost mai mare, cu 55.549 de tone, comparativ cu majorarea importurilor de 44.623 de tone.

Procesare

Sectorul de procesare a lactatelor din România este orientat în principal către produse cu valoare adăugată redusă, obținute printr-o procesare minimă și caracterizate de marje de profit mai mici. Această structură influențează atât rentabilitatea industriei, cât și modul în care este utilizată materia primă disponibilă.

Din punctul de vedere al volumelor procesate, laptele de consum și produsele acidulate dețin ponderea dominantă. Laptele de consum însumează aproximativ 387.000 de tone, iar produsele precum iaurtul, sana, chefirul sau laptele bătut ajung la circa 231.000 de tone, împreună reprezentând peste 70% din totalul producției procesate. În schimb, produsele cu valoare adăugată mai ridicată au o pondere semnificativ mai mică. Brânzeturile totalizează aproximativ 107.000 de tone, echivalentul a 12–13% din volum, smântâna se situează sub 70.000 de tone, adică în jur de 9%, iar untul reprezintă doar aproximativ 12.000 de tone, adică circa 2% din total.

În condițiile în care cererea internă de produse lactate depășește oferta, importurile au cunoscut o creștere semnificativă, ajungând în anul 2025 la aproximativ 1 miliard de euro. În același timp, deficitul comercial din sector s-a situat la circa 700 de milioane de euro. Ungaria rămâne principalul furnizor extern de produse lactate pentru România, cu o pondere variind între 67% și 78% din totalul achizițiilor în perioada 2014–2025.

Studiul realizat de autoritatea de concurență a analizat 19 procesatori, dintre care 37% sunt grupuri multinaționale, 21% mari procesatori naționali și 42% procesatori regionali sau locali. Analiza arată diferențe semnificative de capacitate, companiile multinaționale având o capacitate medie de procesare de aproximativ 519.000 litri pe zi, comparativ cu circa 77.000 litri pe zi în cazul procesatorilor locali. Totuși, procesatorii locali înregistrează o eficiență medie de utilizare mai ridicată, de aproximativ 70%, față de 60% în cazul companiilor multinaționale.

În relația cu sectorul de retail, marile rețele comerciale dețin o putere de negociere ridicată în raport cu procesatorii, în special comparativ cu magazinele mici. Nivelul discounturilor variază semnificativ în funcție de canalul de vânzare, fiind de 20–40% pentru clienții Key Accounts, 0–20% pentru comerțul tradițional, 0–30% pentru sectorul HoReCa și 10–30% pentru distribuitori.

Studiul Consiliului Concurenței evidențiază, de asemenea, faptul că intrarea pe piața procesării lactatelor este îngreunată de o serie de bariere structurale, precum necesarul ridicat de investiții, procedurile complexe de autorizare, cerințele stricte de siguranță alimentară, costurile logistice ridicate, accesul dificil la finanțare și concurența puternică exercitată de brandurile deja consacrate.

Evoluția prețului laptelui

Prețul laptelui crud la poarta fermei a înregistrat o evoluție ascendentă în perioada analizată. Între 2018 și 2024, acesta a crescut cu aproximativ 71%, de la 1,4 lei pe litru la 2,4 lei pe litru, evoluție determinată în principal de majorarea costurilor de producție, de presiunile inflaționiste, precum și de efectele generate de pandemia COVID-19 și de conflictul din Ucraina.

Această tendință de creștere s-a reflectat și în etapele ulterioare ale lanțului de aprovizionare. Astfel, în aceeași perioadă, prețul de vânzare al procesatorilor către retaileri a crescut cu aproximativ 59%, iar prețul mediu la raft pentru laptele cu 3,5% grăsime a înregistrat o majorare de aproximativ 56%. Evoluția prețurilor la nivel de consum final a fost, în mare măsură, aliniată cu ritmul general al inflației, care a cumulat circa 55,39% în perioada 2018–2024.

Analiza realizată de autoritatea de concurență evidențiază însă faptul că transmiterea costurilor de-a lungul lanțului de aprovizionare este amplificată de fiecare verigă intermediară, prin adăugarea succesivă de costuri și marje comerciale. În acest sens, între 2018 și 2024, o creștere de 1 leu pe litru a prețului laptelui de consum cu 3,5% grăsime la poarta fermei a fost asociată cu o majorare de aproximativ 1,73 lei pe litru a prețului de vânzare către retail și cu o creștere de aproximativ 2,5 lei pe litru a prețului final plătit de consumator la raft.

În ceea ce privește structura pieței, în anul 2024 erau înregistrate 786 de companii cu activitate principală în creșterea bovinelor de lapte, dintre care 496 au raportat cifră de afaceri, cumulând aproximativ 1,38 miliarde de lei. Primele 20 de companii concentrau aproape 50% din această cifră de afaceri, ceea ce indică un grad ridicat de polarizare în segmentul fermelor comerciale.

Pe segmentul de procesare, existau 469 de companii înregistrate, dintre care 316 au raportat cifră de afaceri, însumând aproximativ 8,7 miliarde de lei. Dintre acestea, doar 182 de companii erau autorizate sanitar-veterinar pentru procesare și comerț intracomunitar, ceea ce evidențiază o concentrare suplimentară a capacităților efective de procesare în rândul unui număr mai restrâns de operatori.

Recomandări și dezbatere publică

Consiliul Concurenței recomandă fermierilor să se organizeze în cooperative sau în alte forme asociative prevăzute de lege, cu scopul de a-și consolida puterea de negociere în relația cu procesatorii. O astfel de asociere ar putea contribui la creșterea semnificativă a cantității de lapte crud colectate și direcționate către procesarea industrială.

În același timp, autoritatea de concurență susține implementarea unor măsuri de sprijin dedicate micilor fermieri, menite să le îmbunătățească poziția pe piață. Acestea ar putea include scheme de sprijin pentru întărirea puterii de negociere, facilități de creditare subvenționate pentru gestionarea fluctuațiilor sezoniere ale producției, precum și prime pentru integrarea producției în circuitul industrial.