ANAF verifică unde îți plătești taxele. Ce obligații au românii care pleacă din țară

ANAF atrage atenția asupra regulilor privind stabilirea rezidenței fiscale pentru persoanele care pleacă din România, revin după o perioadă îndelungată sau locuiesc temporar în țară. Instituția a inclus tema în calendarul seminarelor online organizate în luna iulie și explică situațiile în care contribuabilii trebuie să completeze formulare specifice. Stabilirea rezidenței fiscale poate influența statul în care sunt impozitate veniturile și obligațiile fiscale ale fiecărei persoane.

ANAF explică în ce situații rezidența fiscală stabilește unde sunt impozitate veniturile

ANAF le reamintește românilor care pleacă în străinătate, celor care revin în țară după o perioadă lungă, dar și cetățenilor străini care locuiesc în România că stabilirea rezidenței fiscale reprezintă o obligație cu efecte directe asupra modului în care sunt impozitate veniturile.

Subiectul a fost inclus în calendarul seminarelor web organizate de instituție în luna iulie. Astfel, pe 10 iulie, începând cu ora 12:00, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice organizează un seminar dedicat stabilirii rezidenței fiscale a persoanelor fizice la sosirea sau la plecarea din România. Potrivit instituției, seminarul are o durată de două ore, iar înscrierea este posibilă până la ora începerii, în limita locurilor disponibile.

Rezidența fiscală stabilește statul care are dreptul să impoziteze veniturile unei persoane. Din acest motiv, simplul fapt că o persoană locuiește într-o anumită țară sau deține cetățenia română nu este suficient pentru stabilirea obligațiilor fiscale. Autoritățile analizează domiciliul, centrul intereselor vitale și perioada petrecută într-un anumit stat.

Conform materialelor publicate de ANAF, o persoană fizică este considerată rezidentă fiscal în România dacă îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții: are domiciliul în România, are centrul intereselor vitale în România, este prezentă pe teritoriul țării mai mult de 183 de zile într-un interval de 12 luni consecutive sau este cetățean român care lucrează în străinătate ca funcționar ori angajat al statului român.

Importanța acestei încadrări este majoră, deoarece persoanele considerate rezidente fiscal în România pot avea obligația de a declara și plăti impozit pentru veniturile obținute atât din România, cât și din alte state.

Cine trebuie să completeze formularele la sosirea sau la plecarea din România

Persoanele care ajung în România pentru perioade îndelungate trebuie să verifice dacă sunt obligate să depună documentele privind rezidența fiscală.

Astfel, persoana fizică sosită în România trebuie să completeze „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la sosirea în România” atunci când rămâne în țară mai mult de 183 de zile, într-o singură perioadă sau în perioade cumulate, calculate pe durata oricărui interval de 12 luni consecutive.

Documentul trebuie depus în termen de 30 de zile de la împlinirea celor 183 de zile de prezență în România, utilizând formularul Z015, disponibil pe site-ul ANAF.

Obligația îi poate viza pe cetățenii străini care desfășoară activități profesionale în România, pe persoanele care se stabilesc temporar în țară, dar și pe românii care revin după o perioadă lungă petrecută în străinătate și ajung să îndeplinească criteriile privind rezidența fiscală.

Există obligații similare și pentru persoanele care părăsesc România. Persoanele fizice rezidente fiscal în România, precum și persoanele nerezidente care au depus anterior formularul la sosirea în țară, trebuie să completeze „Chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale a persoanei fizice la plecarea din România” dacă intenționează să stea în afara țării mai mult de 183 de zile, într-o perioadă sau în mai multe perioade cumulate pe durata a 12 luni consecutive.

În această situație, termenul este diferit. Formularul Z017 trebuie depus cu cel puțin 30 de zile înainte de plecarea din România.

Măsura îi vizează în special pe românii care pleacă la muncă în străinătate pentru perioade îndelungate, pe cei care își mută familia, locuința ori activitatea economică într-un alt stat, dar și pe persoanele care continuă să obțină venituri din România după plecare.

Ce criterii analizează Fiscul și ce documente pot fi solicitate

Pentru stabilirea rezidenței fiscale, autoritățile fiscale analizează mai multe elemente prevăzute de legislație, iar decizia nu se bazează exclusiv pe durata șederii într-un stat.

Printre criteriile luate în considerare se numără domiciliul, existența unei locuințe permanente, centrul intereselor vitale și perioada de prezență de peste 183 de zile în România sau în alt stat.

În practică, unul dintre cele mai importante criterii este centrul intereselor vitale. Acesta reflectă statul cu care persoana are cele mai puternice legături personale și economice, inclusiv prin familie, locuință, activitatea profesională, sursele de venit, conturile bancare, bunurile deținute și alte elemente relevante.

La dosarul depus pot fi anexate documente justificative, precum copia actului de identitate, documente referitoare la locuința din străinătate, certificatul de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală competentă din statul respectiv sau alte înscrisuri care pot contribui la stabilirea rezidenței fiscale.

Convențiile fiscale și sancțiunile aplicate pentru nedepunerea formularelor

Stabilirea rezidenței fiscale are un rol esențial și în aplicarea convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state.

ANAF precizează că aceste convenții stabilesc care stat are dreptul de a impozita anumite venituri atunci când o persoană poate avea obligații fiscale în două jurisdicții. Aplicarea lor este posibilă doar în baza certificatului de rezidență fiscală sau a unui document echivalent emis de autoritatea competentă din statul respectiv. Convențiile nu stabilesc nivelul impozitelor, ci regulile după care se determină statul care poate exercita dreptul de impozitare.

Nedepunerea în termen a chestionarelor privind stabilirea rezidenței fiscale constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 50 și 100 de lei. Potrivit materialelor ANAF, începând cu 29 ianuarie 2023, această faptă este înscrisă și în cazierul fiscal al contribuabilului.

Formularele pot fi depuse în format tipărit, prin poștă cu confirmare de primire sau direct la ghișeele administrațiilor fiscale. Totodată, acestea pot fi transmise și în format electronic, prin portalul e-guvernare sau prin Spațiul Privat Virtual, împreună cu documentele justificative scanate și arhivate într-un fișier ZIP.

Pentru contribuabili, verificarea rezidenței fiscale nu reprezintă doar o formalitate administrativă. Încadrarea fiscală stabilește unde sunt declarate veniturile, în ce stat se achită impozitele și dacă persoana este tratată, din punct de vedere fiscal, ca rezident sau nerezident.