AEI avertizează: România importă energie exact când este cea mai scumpă și riscă o dependență structurală

Valul de căldură din această perioadă scoate la iveală vulnerabilitățile sistemului energetic românesc și accentuează dependența de importurile de electricitate, susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță. Specialistul avertizează că lipsa investițiilor în producție și stocare poate transforma această dependență într-o problemă structurală.

Dumitru Chisăliță: România importă energie în perioadele de consum maxim, când prețurile sunt cele mai ridicate

Valul de căldură determină creșterea facturilor la energie și evidențiază vulnerabilitățile Sistemului Energetic Național (SEN), susține președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, într-o analiză publicată sâmbătă, 18 iulie.

Potrivit acestuia, atunci când temperaturile cresc, consumul de energie electrică se majorează, aparatele de aer condiționat funcționează la capacitate maximă, iar prețurile energiei electrice urcă semnificativ. Cu toate acestea, specialistul consideră că valul de căldură nu reprezintă cauza principală a problemei, ci doar un test care scoate la iveală vulnerabilitatea sistemului energetic din România.

Chisăliță explică faptul că majorarea consumului generată de caniculă este, de regulă, echivalentă cu un cost suplimentar cuprins între 80 și 120 de lei pe lună. În cazul locuințelor situate la ultimul etaj, cu suprafețe vitrate mari și neumbrite, unde aparatele de aer condiționat funcționează aproape permanent, costurile suplimentare pot depăși 180-230 de lei lunar.

El subliniază că majorarea facturilor este determinată în principal de consumul mai ridicat al gospodăriilor și nu de fluctuațiile zilnice ale prețului energiei pe piața angro. Deși prețurile de pe piața pentru ziua următoare cresc considerabil în perioadele caniculare, clienții casnici care au contracte cu preț fix nu resimt imediat această volatilitate în factură. În opinia sa, impactul direct este reprezentat de consumul suplimentar, în timp ce eventualele creșteri de preț se reflectă abia după actualizarea ofertelor furnizorilor sau la expirarea contractelor existente.

Președintele AEI afirmă că, deși România se numără printre statele cu cele mai ridicate prețuri la energia electrică din regiune, problema reală nu este creșterea consumului, ci incapacitatea sistemului de a produce suficientă energie în perioadele de vârf.

Potrivit lui, atunci când cererea crește, România este nevoită să importe cantități tot mai mari de electricitate, iar această dependență influențează imediat nivelul prețurilor. El arată că nici statele vecine, precum Grecia, Bulgaria și Ungaria, nu dispun de excedente de energie, deoarece se confruntă cu același episod de consum ridicat, în timp ce Ucraina continuă să absoarbă volume importante de energie din regiune.

În aceste condiții, susține Chisăliță, piața energiei nu mai funcționează ca un mecanism de echilibrare, ci ca o competiție pentru o resursă limitată. Astfel, ultimul megawatt-oră disponibil este achiziționat la cel mai mare preț, care devine ulterior reper pentru întreaga piață. Specialistul consideră că principala vulnerabilitate a României constă în dependența de importuri tocmai în perioadele în care energia este cea mai scumpă. El atrage atenția că România nu importă energie ieftină în perioadele de excedent european, ci în momentele în care întreaga regiune se confruntă cu un deficit, ceea ce înseamnă că sute de milioane de euro ies anual din economia românească.

Totodată, Chisăliță subliniază că problema este agravată de congestiile din rețelele de transport, care împiedică energia disponibilă la prețuri mai reduse în alte regiuni ale Europei să ajungă în sud-estul continentului.

În opinia sa, consecința este o piață fragmentată, în care România și statele vecine plătesc prețuri semnificativ mai mari decât media europeană. El amintește că România s-a bazat ani la rând pe avantajul unui mix energetic diversificat, format din hidrocentrale, reactoare nucleare, centrale pe gaze și cărbune, completate în ultimii ani de capacități de producție din surse regenerabile.

Cu toate acestea, specialistul apreciază că o diversificare realizată fără o strategie coerentă nu mai este suficientă în condițiile în care capacitățile disponibile în orele de consum maxim nu pot acoperi necesarul intern. El arată că o parte dintre grupurile clasice de producție au fost retrase sau funcționează la capacitate redusă, producția hidro depinde de condițiile hidrologice, iar energia regenerabilă rămâne influențată de condițiile meteorologice. În lipsa unor capacități flexibile de producție și a unor sisteme de stocare suficient dezvoltate, importurile devin soluția implicită pentru acoperirea consumului.

„De fiecare dată când temperaturile urcă, consumul creşte, aparatele de aer condiţionat funcţionează la capacitate maximă, iar preţurile energiei electrice explodează. Este o explicaţie comodă, dar incompletă. Valul de căldură nu este cauza problemei, ci doar testul care arată cât de vulnerabil a devenit sistemul energetic din România. (…) Creşterea efectivă a consumului produsă de caniculă este, de regulă, între 80 şi 120 lei pe lună, iar în locuinţele de la ultimul etaj, cu suprafeţe vitrate mari, neumbrite, unde aerul condiţionat merge aproape continuu poate depăşi 180-230 lei.

De remarcat că această majorare este determinată în principal de consumul mai mare al locuinţei, nu de variaţiile zilnice ale preţului angro. Chiar dacă preţul energiei pe piaţa pentru ziua următoare creşte puternic în zilele caniculare, un client casnic cu contract la preţ fix nu vede imediat această volatilitate în factură; efectul direct este consumul suplimentar, iar eventualele creşteri ale preturilor se reflectă doar atunci când furnizorii îşi actualizează ofertele sau expiră contractele existente.

Când cererea creşte, România ajunge să importe volume tot mai mari de electricitate, iar această dependenţă se vede imediat în preţuri. Problema este că nici vecinii noştri nu au surplus. Grecia, Bulgaria, Ungaria şi alte state din Europa de Sud-Est trec prind acelaşi episod de consum ridicat. Ucraina continuă să absoarbă cantităţi importante de energie din regiune. În aceste condiţii, piaţa nu mai funcţionează ca un mecanism de echilibrare, ci ca o competiţie pentru o resursă limitată.

Cine are nevoie de ultimul megawatt-oră disponibil îl cumpără la cel mai mare preţ, iar acel preţ ajunge să fie reper pentru întreaga piaţă. Adevărata vulnerabilitate a României este că a ajuns să depindă de importuri exact în momentele în care energia este cea mai scumpă. Nu importăm energie ieftină în perioade de excedent european. Importăm energie atunci când întreaga regiune este în deficit. Diferenţa dintre cele două situaţii înseamnă sute de milioane de euro care pleacă anual din economia românească”, susține Chisăliță.

Dumitru Chisăliță avertizează că lipsa investițiilor în producție și stocare poate transforma importurile de energie într-o dependență structurală

În opinia lui Chisăliță, valul de căldură din aceste zile transmite un semnal clar că România se confruntă nu doar cu o problemă legată de prețurile energiei, ci și cu una de securitate energetică.

Specialistul susține că o economie dependentă de importurile de energie în perioadele de consum maxim devine vulnerabilă la orice șoc regional, fie că este vorba despre episoade de caniculă, secetă, avarii sau tensiuni geopolitice. În acest context, el consideră că dezbaterea nu ar mai trebui să se concentreze asupra temperaturilor ridicate, ci asupra gradului de pregătire al sistemului energetic pentru a face față unor astfel de situații, în condițiile în care verile caniculare au devenit o nouă normalitate.

Totodată, Dumitru Chisăliță avertizează că, în lipsa accelerării investițiilor în noi capacități de producție, sisteme de stocare și rețele de transport și distribuție, România riscă să transforme importurile de energie dintr-o soluție temporară de echilibrare într-o dependență structurală, ceea ce ar accentua vulnerabilitatea Sistemului Energetic Național (SEN).

„O economie care depinde de importuri în perioadele de consum maxim este o economie vulnerabilă la orice şoc regional: caniculă, secetă, avarii sau tensiuni geopolitice. Discuţia nu mai trebuie să fie despre cât de ridicate sunt temperaturile, ci despre cât de pregătit este sistemul energetic să facă faţă acestor situaţii. Pentru că verile caniculare nu mai reprezintă excepţii, ci noua normalitate”, a punctat Chisăliță.