A murit Kevin Keegan. Povestea omului care a cucerit Europa și a rămas un simbol pentru Liverpool

Kevin Keegan, fost căpitan și selecționer al Angliei, dublu câștigător al Balonului de Aur și una dintre figurile importante din istoria clubului Liverpool, a murit la vârsta de 75 de ani. Decesul său a survenit la șapte săptămâni după ce a anunțat public că fusese diagnosticat cu cancer la stomac în stadiul patru.

Veste tristă pentru fotbalul mondial: Kevin Keegan a murit

Keegan dezvăluise la 1 iunie că suferă de cea mai avansată formă a bolii. Diagnosticul fusese stabilit încă de la începutul lunii ianuarie, însă gravitatea situației a fost făcută publică abia ulterior.

Familia fostului fotbalist a transmis vestea printr-un comunicat în care a precizat: „Cu imensă tristețe anunțăm că Kevin Keegan a decedat la vârsta de 75 de ani”. Reprezentanții familiei au menționat că acesta „se lupta cu cancerul și a fost înconjurat de soția și fiicele sale în ultimele sale clipe”.

„Dublu câștigător al Balonului de Aur, Kevin a fost un soț, tată și bunic foarte iubit. Familia dorește să mulțumească incredibilei echipe medicale a lui Kevin pentru tot sprijinul acordat. Aceasta este o perioadă extrem de dificilă și solicită spațiu și intimitate”, se mai arată în mesajul transmis.

Cariera de succes la Liverpool și consacrarea internațională

Kevin Keegan și-a început cariera la Scunthorpe, înainte ca Bill Shankly să îl transfere la Liverpool în 1971, pentru suma de 33.000 de lire sterline. La formația de pe Anfield, atacantul a devenit una dintre principalele vedete ale echipei care domina fotbalul european în anii ’70.

Cu Liverpool, Keegan a câștigat de trei ori titlul în prima divizie, Cupa FA, Cupa UEFA de două ori și Cupa Campionilor Europeni în 1977. Performanțele sale l-au transformat într-unul dintre cei mai apreciați jucători britanici ai generației sale.

Keegan rămâne singurul fotbalist britanic care a câștigat de două ori Balonul de Aur. Prima distincție a venit în perioada în care evolua pentru Hamburg, unde a fost desemnat Fotbalistul Anului European în 1978 și 1979.

Descris drept un jucător de statură mică, dar cu o determinare remarcabilă, Keegan a explicat influența pe care a avut-o asupra sa perioada petrecută sub conducerea lui Bill Shankly. „Am învățat atât de multe de la Shanks. Obișnuia să spună: «Dacă aș fi măturător de drumuri, strada mea ar fi cea mai curată din cartier». Am luat asta în serios”, a spus el.

După perioada de la Hamburg, Keegan a revenit în Anglia, unde a jucat pentru Southampton și Newcastle înainte de a-și încheia cariera de fotbalist în 1984. Pentru naționala Angliei a bifat 63 de selecții și a marcat 21 de goluri, participând la Cupa Mondială din 1982 și purtând ulterior banderola de căpitan.

De la jucător emblematic la antrenor în Premier League

Personalitatea puternică a lui Keegan s-a reflectat și în perioada în care a fost jucător. A fost eliminat într-un episod memorabil în meciul cu Leeds din Charity Shield 1974, după un conflict cu Billy Bremner, într-o partidă care a evidențiat temperamentul său competitiv.

„Nu-mi place ca oamenii să mă înșele și să-mi spună minciuni”, declara Keegan pentru The Guardian în 2018.

În afara terenului, fostul internațional englez a avut numeroase proiecte care l-au transformat într-o figură cunoscută și dincolo de fotbal. A scris rubrici în ziare, a fost unul dintre primii jucători englezi care au avut propriile ghete de fotbal, a lansat piesa „Head Over Heels in Love” și a devenit o prezență populară în emisiunea Superstars de la BBC.

Keegan a fost și imaginea publică a loțiunii aftershave Brut 33 în anii ’70, alături de Henry Cooper. De asemenea, a avut o relație apropiată cu George Best, despre care a vorbit cu apreciere. „Îmi doream atât de mult să am abilitățile lui. Abilitatea lui era incredibilă. Am jucat împotriva lui Cruyff, Beckenbauer, Maradona. Dar tot spun că Besty a fost cel mai bun împotriva căruia am jucat”, i-a spus el lui Simon Hatterstone.

După retragerea din activitate la 33 de ani, Keegan s-a mutat în Spania, unde și-a crescut familia. El a descris acea perioadă drept una dintre cele mai importante decizii ale vieții sale. „Eram la cel mai înalt nivel și singura cale era în jos. Îl numesc muntele de sticlă – nu poți urca pe un munte de sticlă”, declara el pentru The Guardian în 2011.

Perioadele de antrenor la Newcastle, Anglia și Manchester City

În 1992, Keegan a început cariera de antrenor la Newcastle, echipă pe care a condus-o spre promovarea în Premier League și cu care a fost aproape de câștigarea titlului în sezonul 1995-96, pierdut în fața lui Manchester United. Replica sa „Îmi va plăcea la nebunie”, adresată într-un moment tensionat lui Alex Ferguson, a rămas unul dintre momentele cunoscute din fotbalul englez.

După plecarea de la Newcastle în ianuarie 1997, Keegan a avut o scurtă experiență la Fulham, iar în 1999 a devenit selecționer al Angliei, după plecarea lui Glenn Hoddle. Campania de la Euro 2000 s-a încheiat dezamăgitor, iar Keegan a demisionat după înfrângerea împotriva Germaniei pe stadionul Wembley.

Mandatul său la națională a durat 20 de luni și 18 meciuri, perioadă în care Anglia a obținut șapte victorii. Ulterior, Keegan a antrenat Manchester City, formație pe care a părăsit-o în martie 2005. Inițial și-a anunțat retragerea din fotbal, însă a revenit la Newcastle în 2008. A doua sa perioadă pe banca echipei a durat opt luni, după apariția unor tensiuni cu conducerea clubului și proprietarul Mike Ashley.

În 2009, un tribunal i-a acordat lui Keegan despăgubiri de două milioane de lire sterline pentru concediere constructivă. Keegan a fost numit OBE în 1982 pentru serviciile aduse fotbalului. În ultimii ani, unele dintre declarațiile sale publice au generat controverse. În 2023, comentariile sale despre participarea fostelor internaționale ale Angliei la analiza meciurilor echipei masculine au atras reacții.

La un eveniment public desfășurat la Bristol, Keegan a declarat: „Nu-mi place să ascult doamnele vorbind despre echipa masculină a Angliei la meci, pentru că nu cred că este aceeași experiență. Am o problemă cu asta.”