Violența în școli poate avea rădăcini în familie. Un medic psihiatru explică: A-ți apăra copilul nu înseamnă să-i justifici orice comportament

Violența în școli este adesea discutată public abia după producerea unor incidente grave, deși comportamentele agresive pot fi observate și înainte ca situațiile să degenereze. Medicul psihiatru Andreea Petecilă, de la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie Brașov, atrage atenția asupra responsabilității părinților, profesorilor și instituțiilor în prevenirea agresiunilor între elevi. Specialista explică de ce stabilirea limitelor în familie și intervenția timpurie în școli sunt necesare pentru gestionarea conflictelor.

Violența în școli poate fi prevenită dacă adulții intervin de la primele semne de agresivitate

Violența în școli nu trebuie abordată exclusiv după producerea unor incidente grave, deoarece identificarea timpurie a comportamentelor problematice poate permite intervenția înainte ca neînțelegerile dintre elevi să se transforme în agresiuni.

Dr. Andreea Petecilă, medic primar psihiatru la Spitalul de Neurologie și Psihiatrie Brașov, cu specializări în medicina adicțiilor, psihoterapie și îngrijiri paliative, consideră că prevenirea unor asemenea situații presupune implicarea constantă a familiei, a cadrelor didactice și a instituțiilor responsabile.

Într-o analiză citată de newsbv, specialista atrage atenția că semnalele care indică dificultăți de comportament sunt uneori ignorate, în timp ce conflictele dintre copii nu beneficiază întotdeauna de o evaluare corespunzătoare.

În aceste condiții, intervenția adulților poate avea loc abia după ce comportamentele agresive au produs consecințe grave. Medicul subliniază că prevenția trebuie să înceapă atunci când apar primele dificultăți pe care copilul nu reușește să le gestioneze, iar responsabilitatea nu poate reveni exclusiv unităților de învățământ.

„O societate care discută despre violență numai după producerea unei tragedii este o societate care intervine prea târziu”, avertizează medicul psihiatru.

Părinții trebuie să stabilească limite și să îi învețe pe copii să își controleze reacțiile

Familia are un rol important în formarea comportamentului copilului, inclusiv în modul în care acesta învață să reacționeze atunci când se confruntă cu furie, frustrare, respingere sau dezamăgire.

Potrivit medicului psihiatru, una dintre probleme apare atunci când părinții consideră că sprijinirea copilului presupune justificarea tuturor reacțiilor sale, indiferent de consecințele asupra celor din jur.

O asemenea abordare poate contribui la formarea convingerii că propriile acțiuni sunt întotdeauna îndreptățite, chiar și atunci când provoacă suferință altor persoane.

„A-ți apăra copilul nu înseamnă să-i justifici orice comportament. A-l iubi nu înseamnă să-l convingi că are întotdeauna dreptate”, punctează dr. Andreea Petecilă.

Specialista explică faptul că stabilirea unor limite nu presupune ignorarea emoțiilor copilului, ci învățarea unor modalități prin care acesta să își exprime nemulțumirile fără să recurgă la amenințări sau agresivitate.

În acest proces, părinții trebuie să îi ajute pe copii să înțeleagă diferența dintre trăirile emoționale, care pot apărea în situații dificile, și comportamentele prin care acestea sunt exteriorizate.

Medicul identifică trei principii care ar trebui explicate și aplicate în educația copiilor:

• „Furia este o emoție permisă, dar violența nu este o modalitate acceptabilă de a o exprima”

• „Frustrarea, respingerea și umilința nu justifică răzbunarea”

• „Limitele și autoritatea pot fi contestate fără amenințări sau agresiune”.

Aceste reguli vizează inclusiv situațiile în care un copil consideră că a fost tratat incorect, se simte nedreptățit sau nu este de acord cu o decizie luată de adulți.

Indiferent dacă nedreptatea este reală sau doar percepută astfel, reacția nu trebuie să se transforme în intimidare, răzbunare ori violență.

Copiii trebuie încurajați să își exprime nemulțumirile, să solicite explicații și să discute despre situațiile care îi afectează, fără să considere agresivitatea o modalitate acceptabilă de rezolvare a conflictelor.

Profesorii au nevoie de sprijin instituțional pentru gestionarea agresiunilor dintre elevi

Prevenirea comportamentelor violente în unitățile de învățământ presupune atât implicarea părinților, cât și capacitatea profesorilor de a interveni atunci când apar conflicte sau manifestări agresive între elevi.

Medicul psihiatru atrage atenția că responsabilitatea familiei nu poate înlocui atribuțiile școlii, dar nici profesorilor nu li se poate cere să gestioneze singuri toate situațiile problematice.

Cadrele didactice trebuie să poată interveni pentru protejarea elevilor, aplicarea regulilor și menținerea disciplinei, fără ca exercitarea autorității să fie confundată automat cu un comportament abuziv.

Pentru îndeplinirea acestor responsabilități sunt necesare proceduri clare, sprijin din partea conducerii unităților de învățământ și măsuri care să poată fi aplicate în situații concrete.

„Autoritatea nu este abuz. Disciplina nu este umilire. Iar o limită sănătoasă nu reprezintă o încălcare a drepturilor copilului”, spune medicul psihiatru.

Sesizările privind comportamentele agresive trebuie urmate de evaluări și măsuri concrete

Semnalarea unui incident de violență sau a unui comportament problematic în școală trebuie să determine verificarea situației și adoptarea unor măsuri corespunzătoare, nu doar înregistrarea administrativă a reclamației.

Potrivit specialistei, simpla consemnare a unei sesizări nu este suficientă dacă aceasta nu este urmată de o evaluare a circumstanțelor și de o intervenție adaptată gravității faptelor.

În lipsa unor măsuri concrete, comportamentele agresive pot continua, iar ceilalți elevi pot rămâne expuși acelorași riscuri.

„O sesizare nu trebuie să devină doar un număr de înregistrare. Trebuie să declanșeze o evaluare reală și, atunci când situația o impune, o intervenție concretă”, recomandă dr. Andreea Petecilă.

Un profesor care răspunde de aproape 30 de elevi nu poate gestiona singur toate situațiile de risc

Identificarea comportamentelor care pot preceda un incident violent necesită pregătire practică și acces la specialiști, mai ales în clasele numeroase, unde un singur profesor poate avea în responsabilitate aproape 30 de elevi.

Medicul consideră că personalul didactic nu trebuie lăsat să gestioneze exclusiv pe baza propriei experiențe situațiile care presupun identificarea riscurilor, dezamorsarea conflictelor și protejarea colectivului.

În acest sens, sunt necesare instruirea profesorilor, stabilirea unor proceduri de intervenție și dezvoltarea colaborării cu specialiștii care pot evalua comportamentele problematice.

„Nu putem cere cadrelor didactice să identifice riscurile, să dezamorseze conflicte și să protejeze întreaga clasă fără să le oferim instruire practică, proceduri clare și acces rapid la specialiști”, a punctat medicul.

Copiii cu probleme de comportament au nevoie de evaluare, nu de etichetare automată

Prevenirea violenței presupune și diferențierea dintre dificultățile de comportament ale unui copil și manifestările care indică un risc real de agresiune, astfel încât intervențiile să fie adaptate fiecărei situații.

Specialista subliniază că un elev care manifestă un comportament dificil nu trebuie considerat automat violent, dar nici reacțiile sale nu trebuie ignorate.

Evaluarea trebuie să urmărească identificarea cauzelor care determină comportamentul respectiv și stabilirea măsurilor prin care copilul poate primi sprijinul necesar.

În același timp, responsabilitatea adulților nu se limitează la aplicarea unor sancțiuni după producerea unui incident. Părinții, profesorii și specialiștii trebuie să recunoască semnalele de alarmă, să stabilească limite și să solicite ajutor atunci când dificultățile depășesc posibilitățile de intervenție individuală.

În absența unei colaborări între familie, școală și personalul specializat, identificarea problemelor poate fi întârziată, iar măsurile de protecție pot fi aplicate abia după agravarea conflictelor.