Ți s-a promis ceva înainte de semnare. Ce se întâmplă dacă în contract scrie altceva

Poate ai trecut printr-o situație asemănătoare sau ți se poate întâmpla în viitor. Înainte de semnarea unui contract, reprezentantul unei firme, proprietarul unui apartament sau un agent de vânzări explică anumite condiții într-un mod care pare avantajos. După semnare însă, persoana descoperă că documentul conține prevederi diferite sau că anumite promisiuni nu apar deloc în contract.

În astfel de momente apare întrebarea esențială: ce contează din punct de vedere juridic, ceea ce scrie în contract sau ceea ce a fost explicat verbal? Răspunsul nu este întotdeauna simplu, însă legea oferă câteva reguli importante care pot face diferența într-un eventual conflict.

Contractul semnat are, de regulă, cea mai mare importanță

Punctul de plecare este reprezentat de art. 1270 din Codul civil. Acesta prevede că un contract valabil încheiat are putere de lege între părțile care l-au semnat. Totodată, modificarea sau încetarea lui se poate face numai prin acordul părților ori în cazurile prevăzute de lege.

Din acest motiv, atunci când apare un litigiu, primul document analizat este contractul.

Dacă într-un contract este prevăzută o anumită obligație, iar una dintre părți susține că a primit verbal alte explicații, textul semnat va reprezenta de regulă principalul reper pentru instanță, autorități sau celelalte persoane implicate în soluționarea conflictului.

Acesta este și motivul pentru care simpla afirmație că „mi s-a spus altceva” nu este suficientă pentru a modifica automat efectele unui contract.

Legea permite însă și analiza intenției reale a părților

Există totuși situații în care lucrurile nu sunt atât de clare. Art. 1266 din Codul civil prevede că un contract trebuie interpretat după voința concordantă a părților, nu doar după sensul strict al cuvintelor folosite.

Pentru stabilirea acestei voințe pot fi luate în considerare negocierile purtate înainte de semnare, scopul contractului, practicile existente între părți și comportamentul lor ulterior.

Această regulă devine importantă atunci când o clauză este ambiguă sau poate fi interpretată în mai multe moduri.

În astfel de cazuri, explicațiile oferite înainte de semnare și modul în care părțile au înțeles să aplice contractul pot avea relevanță.

Totuși, dacă textul contractual este clar și nu lasă loc de interpretări, simpla existență a unor discuții verbale va fi de regulă insuficientă.

Problema principală este dovada

În majoritatea conflictelor, adevărata dificultate nu este existența unei promisiuni verbale, ci demonstrarea ei. Multe persoane își amintesc foarte bine ce li s-a spus înainte de semnare, însă nu au niciun document care să confirme acele explicații.

Codul de procedură civilă stabilește reguli privind administrarea probelor și limitează, în anumite situații, folosirea exclusivă a declarațiilor martorilor pentru dovedirea unor acte juridice.

Din acest motiv, documentele scrise au de regulă o importanță mult mai mare.

E-mailurile, mesajele, ofertele comerciale, broșurile de prezentare, conversațiile purtate în scris și alte documente similare pot deveni extrem de valoroase dacă apare un conflict.

În lipsa lor, situația se reduce adesea la afirmațiile opuse ale celor două părți.

Consumatorii beneficiază de protecții suplimentare

Atunci când contractul este încheiat între un profesionist și un consumator, intervin și regulile speciale din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive.

Această lege prevede că toate clauzele contractuale trebuie redactate într-un limbaj clar și inteligibil, astfel încât consumatorul să le poată înțelege fără cunoștințe juridice sau tehnice speciale.

Prin urmare, firmele nu ar trebui să se bazeze pe formulări neclare, ambigue sau dificil de înțeles. Dacă o clauză poate fi interpretată în mai multe moduri, interpretarea poate fi favorabilă consumatorului.

În anumite situații, clauzele considerate abuzive pot fi contestate și eliminate prin procedurile prevăzute de lege.

Situațiile în care apar cel mai des astfel de conflicte

Problema diferențelor dintre explicațiile verbale și contractul scris apare frecvent în mai multe domenii.

Un exemplu des întâlnit este cel al contractelor de telefonie și internet. Agentul poate explica verbal că anumite costuri nu există sau că rezilierea este simplă, iar clientul descoperă ulterior că documentul semnat conține alte prevederi.

Situații similare apar și la contractele de energie, abonamentele medicale, leasing, credite, servicii financiare, chirii sau diverse contracte de prestări servicii.

În cazul unei închirieri, de exemplu, proprietarul poate susține verbal că garanția va fi returnată integral la plecare, însă contractul poate prevedea situații în care aceasta poate fi reținută.

La un credit, clientului i se poate explica într-un anumit mod costul total al finanțării, iar ulterior acesta observă că documentele conțin informații suplimentare privind comisioanele sau alte obligații.

În toate aceste cazuri, documentele și probele disponibile devin esențiale.

Ce trebuie să faci dacă o promisiune este importantă pentru tine

Specialiștii recomandă o regulă simplă. Dacă un aspect este suficient de important încât să influențeze decizia de semnare, acesta ar trebui să apară și în scris.

Cea mai sigură variantă este includerea clauzei direct în contract. Dacă acest lucru nu este posibil, poate fi solicitat un act adițional, o confirmare prin e-mail sau orice alt document care consemnează în mod clar informația respectivă.

În practică, un mesaj scris poate avea o valoare mult mai mare decât o discuție purtată telefonic sau față în față.

De asemenea, dacă reprezentantul unei firme refuză să confirme în scris ceea ce afirmă verbal, această situație ar trebui privită cu atenție.

De ce este riscant să te bazezi exclusiv pe explicațiile verbale

Mulți oameni citesc contractele superficial și acordă mai multă importanță explicațiilor primite în timpul discuțiilor. Problema este că, odată apărut un conflict, fiecare parte poate susține o versiune diferită a conversației.

În schimb, contractul semnat, e-mailurile și celelalte documente rămân probe obiective care pot fi analizate ulterior.

Din acest motiv, verificarea atentă a clauzelor înainte de semnare este una dintre cele mai importante măsuri de protecție pe care le poate lua orice persoană.