Un detaliu ignorat de mulți români: cum se calculează vechimea când ai mai multe contracte de muncă

Stagiul de cotizare reprezintă unul dintre elementele importante pentru stabilirea drepturilor de pensie, iar Casa Națională de Pensii Publice (CNPP) a explicat regulile aplicabile în mai multe situații întâlnite de persoanele asigurate.

Anii de muncă nu se adună întotdeauna așa cum cred salariații. Explicația oficială despre stagiul de cotizare

Instituția precizează, de asemenea, cum este calculată perioada de cotizare atunci când există mai multe contracte de muncă, ce documente pot fi folosite pentru dovedirea vechimii și cum pot fi obținute adeverințele privind perioadele înregistrate în sistemul public de pensii.

Potrivit informațiilor publicate de CNPP, stagiul de cotizare reprezintă „perioada de timp constituită din stagiul de cotizare contributiv, precum şi perioadele asimilate şi perioadele necontributive recunoscute ca stagii de cotizare, conform legii”.

Stagiul de cotizare contributiv este perioada pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii, precum și perioada pentru care persoanele asigurate prin contract de asigurare socială au datorat și plătit contribuții către acest sistem.

Mai multe contracte de muncă nu înseamnă dublarea perioadei de cotizare

În cazul persoanelor care desfășoară activitate simultan în baza mai multor contracte de muncă, perioada de cotizare se calculează o singură dată. CNPP precizează că această regulă se aplică atât în situația contractelor cu normă întreagă, cât și a celor cu timp parțial.

„În situația în care o persoană a fost asigurată/este asigurată, simultan, în baza mai multor contracte de muncă (cu timp normal, respectiv parțial de lucru), având în vedere definiția termenului de stagiu de cotizare prevăzută de lege și faptul că acesta se determină și se exprimă în zile calendaristice, la determinarea stagiului de cotizare realizat în sistemul public, perioada de timp respectivă se are în vedere o singură dată”, transmite instituția.

Astfel, existența mai multor raporturi de muncă în aceeași perioadă nu duce la acumularea unei perioade de cotizare mai mari decât intervalul calendaristic efectiv lucrat.

Pentru perioadele de vechime în muncă realizate până la data de 1 aprilie 2001, dovada stagiului de cotizare se face, în principal, prin carnetul de muncă. În situația în care acest document nu mai există, legislația permite folosirea altor acte doveditoare.

Documentele prin care poate fi demonstrată vechimea în muncă

CNPP arată că, în lipsa carnetului de muncă, perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 pot fi dovedite prin adeverințe eliberate de angajatori, deținători legali de arhivă sau operatori economici autorizați de Arhivele Naționale.

Aceste documente trebuie prezentate în original și se eliberează în condițiile prevăzute de lege. Pentru situația pierderii carnetului de muncă este necesară publicarea pierderii acestuia în Monitorul Oficial, conform prevederilor Codului muncii.

În cazul perioadelor de vechime realizate înainte de 1 aprilie 2001, dar care nu au fost înscrise în carnetul de muncă, dovada se poate face tot prin documente eliberate de entitățile competente. Adeverințele trebuie să menționeze motivul pentru care respectivele perioade au fost omise din carnet.

După data de 1 aprilie 2001, evidența stagiului de cotizare se regăsește în baza de date a CNPP, în măsura în care angajatorii au depus declarațiile lunare privind evidența nominală a asiguraților și obligațiile de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cum se obține adeverința privind stagiul de cotizare

Stagiul de cotizare realizat după data de 1 aprilie 2001 poate fi confirmat, la cererea persoanei asigurate, printr-o adeverință emisă de CNPP prin casele teritoriale de pensii. Persoanele interesate pot solicita documentul de la casa teritorială de pensii de care aparțin cu domiciliul. Cererea poate fi transmisă prin adresa de e-mail oficială publicată pe site-ul instituției, împreună cu scanul sau fotografia actului de identitate.

Solicitarea poate fi transmisă și prin poștă sau poate fi depusă personal la sediul casei teritoriale de pensii. CNPP precizează că persoanele care au creat un cont electronic pe site-ul instituției pot consulta aceste informații direct în contul personal.

În situația în care declarațiile nominale depuse de angajatori conțin erori sau nu au fost transmise pentru anumite perioade, corectarea evidențelor se face prin depunerea unor declarații rectificative.

Pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 2011, declarațiile rectificative se depun la casa teritorială de pensii de care aparține angajatorul. Pentru perioadele începând cu 1 ianuarie 2011, acestea se depun la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).

Perioadele asimilate și perioadele necontributive recunoscute de lege

Casa Națională de Pensii Publice explică faptul că anumite perioade în care nu au fost plătite contribuții de asigurări sociale pot fi recunoscute ca stagii de cotizare, dacă sunt prevăzute de legislație. Perioadele asimilate sunt intervalele care nu presupun plata contribuțiilor, dar sunt considerate echivalente stagiului de cotizare și pot fi valorificate la stabilirea prestațiilor de asigurări sociale, cu condiția ca persoana să fi fost asigurată în sistemul public de pensii.

Printre perioadele asimilate menționate de CNPP se află perioada în care o persoană a urmat cursurile de zi ale învățământului universitar, cu absolvirea acestora, perioada în care a efectuat serviciul militar, anumite perioade de concediu medical, precum și concediul pentru creșterea copilului în condițiile prevăzute de lege.

Perioadele necontributive sunt perioade recunoscute ca vechime în muncă sau stagiu de cotizare în baza unor acte normative speciale, pentru anumite categorii de persoane, fără existența obligației de plată a contribuțiilor sociale.

Stagiul complet de cotizare contributiv reprezintă perioada prevăzută de lege în care persoanele asigurate trebuie să realizeze stagiu contributiv pentru a beneficia de anumite drepturi de pensionare, iar stagiul minim de cotizare contributiv este perioada minimă necesară pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă.

CNPP precizează că există și perioade precum stagiul potențial, utilizat la calculul pensiei de invaliditate, acesta reprezentând o perioadă considerată stagiu de cotizare pentru intervalul nerealizat din cauza afecțiunilor care au dus la invaliditate.

Reglementările privind stagiul de cotizare se aplică persoanelor asigurate în sistemul public de pensii, în funcție de perioadele lucrate, contribuțiile datorate și documentele care confirmă aceste intervale.