Cum se solicită pensia pentru limită de vârstă dacă ați lucrat în mai multe state din UE. Reguli privind calculul, plata și condițiile de acordare

Persoanele care au desfășurat activitate profesională în mai multe state membre ale Uniunii Europene pot acumula drepturi de pensie în fiecare dintre țările în care au plătit contribuții. Procedura de solicitare și acordare a pensiei este coordonată la nivel european, însă fiecare stat aplică propriile reguli privind vârsta de pensionare și calculul prestațiilor.

Pensia din mai multe țări UE: regulile care stabilesc când și cât încasează fiecare român

Cererea de pensionare trebuie depusă la instituția responsabilă de pensii din țara în care solicitantul locuiește sau în statul în care a lucrat cel mai recent.

Dacă persoana nu a desfășurat activitate profesională în țara de reședință, autoritatea competentă transmite solicitarea către statul în care a fost înregistrată ultima perioadă de muncă.

Instituția care preia cererea gestionează dosarul și solicită informațiile necesare privind contribuțiile achitate în toate statele membre în care solicitantul a lucrat.

În unele țări, persoanele apropiate de împlinirea vârstei de pensionare primesc automat formularul necesar pentru depunerea cererii. Dacă acest document nu este transmis, solicitantul trebuie să contacteze casa de pensii pentru a verifica modalitatea de obținere a formularului.

Vârsta de pensionare diferă de la un stat la altul

Fiecare stat membru stabilește propria vârstă legală de pensionare. Din acest motiv, plata pensiei dintr-o anumită țară începe doar după împlinirea vârstei prevăzute de legislația acelui stat. Același principiu se aplică și persoanelor care au acumulat drepturi de pensie în mai multe țări. Fiecare parte a pensiei va fi acordată doar după atingerea vârstei legale de pensionare din statul respectiv.

Autoritățile recomandă ca persoanele care au lucrat în mai multe țări să verifice din timp condițiile aplicabile în fiecare stat înainte de a stabili momentul retragerii din activitate. Data la care este solicitată pensionarea poate influența cuantumul sumelor încasate, mai ales dacă drepturile nu sunt deschise simultan în toate statele unde au fost plătite contribuții.

Pentru informații suplimentare și consiliere, solicitantul se poate adresa instituției de pensii din țara de reședință sau autorităților competente din statele în care a lucrat.

Un exemplu este cel al Carolinei, din Franța, care a lucrat timp de 15 ani în Danemarca înainte de a reveni în țara natală. La vârsta de 62 de ani, corespunzătoare pensionării în Franța, aceasta a solicitat pensia și a constatat că suma primită era redusă.

Explicația este că avea dreptul doar la partea franceză a pensiei, în timp ce prestația aferentă perioadei lucrate în Danemarca urma să fie acordată abia la împlinirea vârstei de 67 de ani, pragul legal aplicabil categoriei sale de vârstă în acel stat.

Cum sunt recunoscute perioadele lucrate în alte state membre

În unele țări ale Uniunii Europene există o perioadă minimă de activitate necesară pentru deschiderea dreptului la pensie. În astfel de situații, instituțiile de pensii sunt obligate să aplice principiul cumulării perioadelor de asigurare. Astfel, anii lucrați în alte state membre sunt luați în calcul ca și cum ar fi fost realizați în țara care analizează cererea.

Dacă această regulă nu este respectată, solicitantul poate cere sprijinul serviciilor europene de asistență. Situația lui Tom ilustrează modul în care funcționează acest mecanism. Acesta a lucrat patru ani în Germania și 32 de ani în Portugalia.

În Germania, dreptul la pensie se dobândește după minimum cinci ani de activitate. Deși Tom nu îndeplinea această condiție doar prin perioada lucrată în Germania, autoritățile au luat în calcul și anii petrecuți în Portugalia.

În consecință, dreptul la pensie i-a fost recunoscut, iar Germania îi plătește partea aferentă celor patru ani lucrați pe teritoriul său. Există și situații în care perioada de cotizare într-un stat este mai mică de un an. Unele țări nu acordă pensii pentru intervale atât de scurte, însă lunile respective nu se pierd.

Aceste perioade sunt luate în calcul de statele în care persoana a lucrat o perioadă mai îndelungată. Dacă apar dificultăți privind recunoașterea acestor contribuții, solicitantul poate apela la serviciile de asistență disponibile la nivel european.

Cum este calculată pensia pentru persoanele care au lucrat în mai multe țări

Fiecare instituție de pensii analizează contribuțiile achitate pe teritoriul propriei țări, dar ține cont și de durata perioadelor de muncă realizate în celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Calculul se realizează prin stabilirea unui cuantum la nivel european. Autoritatea cumulează toate perioadele de activitate desfășurate în statele membre și determină pensia teoretică pe care solicitantul ar fi primit-o dacă toate contribuțiile ar fi fost plătite exclusiv în sistemul național al acelui stat.

Ulterior, această valoare este ajustată proporțional cu perioada efectiv lucrată în țara respectivă, rezultând „prestație pro-rata”. Dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru obținerea unei pensii naționale fără a lua în calcul contribuțiile din alte state, instituția calculează și „prestație autonomă”.

Autoritatea compară cele două rezultate și acordă varianta care are valoarea cea mai mare pentru solicitant. La finalizarea procedurii, persoana primește formularul P1, document care explică decizia fiecărui stat privind cererea de pensionare.

Exemplu de calcul al pensiei în două state membre

Rosa a lucrat timp de 20 de ani în Franța și alți 10 ani în Spania. În ambele state, dreptul la pensie este acordat după cel puțin 15 ani de activitate. În Franța, casa de pensii efectuează două calcule. Mai întâi stabilește pensia națională pentru cei 20 de ani lucrați în Franța, estimată în exemplu la 800 de euro.

Apoi calculează pensia teoretică pentru o perioadă totală de 30 de ani lucrați exclusiv în Franța, estimată la 1.500 de euro. Din această sumă rezultă „prestație pro-rata”, calculată astfel: 1.500 euro × 20 de ani în Franța ÷ 30 de ani în total = 1.000 de euro.

În acest caz, Franța acordă suma mai avantajoasă, respectiv 1.000 de euro lunar. În Spania, Rosa nu îndeplinește condiția minimă de 15 ani pentru pensia națională, astfel că autoritățile calculează doar cuantumul european.

Pornind de la o pensie teoretică de 1.200 de euro pentru 30 de ani de activitate, rezultă „prestație pro-rata” de 400 de euro, calculată astfel: 1.200 euro × 10 ani în Spania ÷ 30 de ani în total. În total, Rosa va încasa o pensie lunară de 1.400 de euro.

Impozitare, plata pensiei și regulile aplicabile altor prestații

Regimul fiscal aplicabil pensiilor provenite din alte state diferă de la o țară la alta. Unele state impozitează pensiile externe ale rezidenților, iar altele acordă credite fiscale pentru impozitele deja achitate în străinătate.

Persoanele care încasează pensii din mai multe state membre trebuie să verifice legislația fiscală aplicabilă fiecărei prestații. În mod obișnuit, statele care plătesc pensii virează sumele într-un cont bancar deschis în țara de reședință, dacă beneficiarul locuiește într-un stat membru al Uniunii Europene.

Dacă beneficiarul locuiește în afara Uniunii Europene, este posibil să fie necesară deschiderea unui cont bancar în fiecare stat care efectuează plata pensiei. Regulile privind calculul pensiilor sunt aplicabile și în cazul pensiilor de invaliditate și al pensiilor de urmaș. Totuși, evaluarea gradului de invaliditate poate fi diferită de la un stat la altul, fiecare autoritate analizând separat situația solicitantului.

De asemenea, pensia de urmaș nu este prevăzută în legislația tuturor statelor membre ale Uniunii Europene. Persoanele al căror soț sau soție lucrează în altă țară sunt sfătuite să verifice dacă acest tip de prestație există în sistemul de pensii al statului respectiv.