Temeri la Bruxelles: lipsa lichidităților bancare poate declanșa un nou șoc financiar în Europa

Bruxelles-ul lucrează la un plan menit să asigure continuitatea activității instituțiilor de credit în eventualitatea unei noi crize bancare, la aproximativ trei ani după intervenția rapidă a autorităților elvețiene pentru a evita colapsul Credit Suisse. Inițiativa apare pe fondul unor vulnerabilități încă nerezolvate în arhitectura financiară a Uniunii Europene.

Bruxelles-ul se pregătește de o posibilă nouă criză bancară

Problematica nu este nouă. La aproape două decenii după criza financiară din 2008, Uniunea Europeană nu a reușit să închidă toate golurile din cadrul de reglementare, deși au fost introduse reguli menite să se asigure că acționarii și creditorii suportă pierderile unei bănci aflate în dificultate. Totuși, anumite deficiențe persistă, iar acestea pot pune presiune pe bugetele publice în situația în care o instituție de talie mare ar intra în dificultate.

Documente consultate de Politico arată că executivul european încearcă să anticipeze un scenariu în care o bancă iese dintr-un weekend aparent solvabilă, dar se confruntă luni dimineață cu lipsă de lichiditate, în contextul retragerilor rapide ale deponenților și al reticenței investitorilor de a mai finanța instituția.

Blocul comunitar gestionează deja cheltuieli de ordinul a 1 trilion de euro anual pentru modernizarea economiilor și consolidarea apărării, în paralel cu presiuni generate de costurile energetice și creșterea economică redusă. În acest context, un eventual colaps bancar de amploarea unor instituții precum Deutsche Bank, UniCredit sau BNP Paribas este considerat un risc major pentru stabilitatea economică.

Europa financiară, sub presiune: discuții despre salvarea băncilor în criză

Un document intern citat de Politico subliniază că lipsa unui mecanism european complet pentru gestionarea crizelor bancare generează „lacune persistente în cadrul de gestionare a crizelor, care subminează credibilitatea și încrederea”. Același document arată că această incertitudine poate afecta bugetele naționale, economia Uniunii și finanțarea priorităților strategice.

Criza Credit Suisse din 2023, precedată de falimentul Silicon Valley Bank, a evidențiat rapiditatea cu care deponenții pot retrage fonduri, amplificând presiunea asupra instituțiilor financiare.

Soluția aplicată de autoritățile elvețiene în cazul Credit Suisse a presupus un pachet de aproximativ 260 de miliarde de franci elvețieni, destinat stabilizării băncii până la preluarea acesteia de către UBS. Intervenția a inclus și posibilitatea utilizării fondurilor publice pentru prevenirea unui colaps cu efecte sistemice globale.

Acest cadru include planuri de tip „testamente în viață”

Uniunea Europeană nu poate replica acest model, în lipsa unui trezorier unic și a unei capacități centralizate de intervenție fiscală. În același timp, Bruxelles-ul a dezvoltat un cadru amplu de reglementare menit să evite utilizarea banilor contribuabililor în salvarea băncilor.

Acest cadru include planuri de tip „testamente în viață”, mecanisme de absorbție a pierderilor și proceduri de „rezoluție” destinate gestionării rapide a instituțiilor aflate în dificultate.

De asemenea, există un fond de siguranță de 81 de miliarde de euro, gestionat de Consiliul unic de rezoluție, care poate fi utilizat atunci când resursele interne ale unei bănci nu sunt suficiente. Totuși, aceste instrumente nu rezolvă problema centrală: lipsa lichidității imediate într-un moment critic.

Discuții tehnice și posibile mecanisme de intervenție

Banca Centrală Europeană nu poate acoperi pierderile structurale ale unei instituții de credit, iar Comisia Europeană încearcă să identifice soluții prin consultări tehnice cu BCE, Consiliul unic de rezoluție și Mecanismul European de Stabilitate.

Discuțiile vizează un posibil model în care lichiditatea este asigurată inițial de BCE, pe baza unor garanții emise de instituția aflată în rezoluție. În situația unui eșec, fondul de rezoluție ar interveni pentru rambursare, iar dacă resursele sunt insuficiente, ar putea fi implicat sectorul bancar sau Mecanismul European de Stabilitate, cu sprijin potențial din partea guvernelor naționale.

Documentele analizate indică un lanț de responsabilități succesive, în care costurile sunt transferate gradual către sectorul financiar, cu obiectivul de a limita expunerea bugetelor publice.

Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a precizat că serviciile instituției analizează tema lichidității în procesul de rezoluție, în contextul pregătirii unui raport privind competitivitatea bancară, cu publicare estimată în iulie. Discuțiile sunt descrise ca parte a unui demers mai amplu privind consolidarea Uniunii Bancare.