SUA se împrumută la cel mai mare cost din ultimii 25 de ani. Dobânda pentru obligațiunile pe 30 de ani a trecut de 5,2%

Costurile de finanțare ale Statelor Unite au urcat la niveluri nemaiîntâlnite de un sfert de secol. Trezoreria americană a vândut obligațiuni pe 30 de ani la un randament de 5,216%, în timp ce investitorii cer o compensație tot mai mare pentru riscurile legate de inflație și de deficitul bugetar.

Trezoreria SUA a atras 25 de miliarde de dolari la cel mai ridicat randament din 2001

Guvernul Statelor Unite a vândut joi obligațiuni cu maturitatea la 30 de ani în valoare de 25 de miliarde de dolari. Randamentul stabilit în cadrul licitației a fost de 5,216%, cel mai ridicat nivel înregistrat din 2001.

Licitația vine după ce, cu numai o zi înainte, Trezoreria vânduse obligațiuni pe zece ani la cel mai mare cost de finanțare pentru această maturitate din 2007, precizează Bloomberg.

Cererea pentru titlurile pe 30 de ani a fost totuși una rezonabilă. Raportul bid-to-cover, care compară valoarea ordinelor investitorilor cu suma oferită de Trezorerie, s-a situat la 2,39. Media ultimelor șase licitații comparabile fusese de 2,36.

Randamentul final a fost însă ușor mai ridicat decât cel existent pe piață înainte de termenul-limită pentru depunerea ofertelor, ceea ce indică faptul că investitorii au cerut o primă ceva mai mare pentru a absorbi datoria.

Gennadiy Goldberg, șeful strategiei pentru dobânzile americane la TD Securities, a explicat că există în continuare cerere pentru titlurile pe termen lung, însă investitorii sunt dispuși să le cumpere doar la un preț corespunzător riscurilor asumate.

Deficitele mari și inflația îi determină pe investitori să ceară dobânzi mai ridicate

Presiunea asupra obligațiunilor americane pe termen lung vine din mai multe direcții. Investitorii trebuie să absoarbă volume tot mai mari de datorie publică, într-un moment în care deficitele bugetare rămân ridicate, iar incertitudinile privind inflația nu au dispărut.

La acestea se adaugă faptul că Rezerva Federală nu mai este un cumpărător important de obligațiuni, așa cum s-a întâmplat în alte perioade.

Randamentele pe termen lung au depășit 5% în acest an și pe fondul creșterii prețurilor energiei asociate războiului din Orientul Mijlociu. Investitorii s-au temut că energia mai scumpă va alimenta inflația și va obliga Rezerva Federală să păstreze dobânzile ridicate pentru o perioadă mai lungă.

Presiunile sunt amplificate de necesarul mare de finanțare al guvernului, dar și de creșterea împrumuturilor companiilor care investesc masiv în infrastructura necesară inteligenței artificiale.

Michal Stanczyk, manager de portofoliu în cadrul Allspring Global Investments, consideră că randamentele obligațiunilor pe termen lung ar putea continua să crească dacă investitorii vor solicita o compensație mai mare pentru riscurile fiscale și inflaționiste.

Datoria SUA a ajuns la aproximativ 31.000 de miliarde de dolari

Diferența față de situația existentă în urmă cu 25 de ani este majoră. În 2001, Trezoreria americană a renunțat la emiterea obligațiunilor pe 30 de ani într-o perioadă în care bugetul federal înregistra excedente și existau chiar temeri că oferta de datorie guvernamentală devenise prea redusă. Emiterea acestor titluri a fost reluată în 2005.

În prezent, volumul titlurilor de Trezorerie aflate în circulație este de aproximativ zece ori mai mare decât atunci și continuă să crească rapid. Valoarea acestora s-a dublat din 2018 și a ajuns la aproximativ 31.000 de miliarde de dolari.

Pe măsură ce o parte dintre cumpărătorii tradiționali s-au retras, rolul investitorilor privați a devenit mai important. Aceștia sunt însă mult mai sensibili la preț și cer randamente mai mari pentru a cumpăra volume suplimentare de datorie.

Analiștii Barclays apreciază că, într-o piață tot mai dependentă de asemenea investitori, Trezoreria ar putea fi obligată să ofere randamente suplimentare pentru a găsi cumpărători pentru aceeași cantitate de obligațiuni.

Dobânzile mari ale statului american se transmit către creditele populației

Randamentele titlurilor de Trezorerie reprezintă un reper pentru o mare parte a sistemului financiar american. Creșterea lor influențează costurile împrumuturilor contractate de companii, dar și dobânzile plătite de populație.

Săptămâna trecută, dobânda medie pentru un credit ipotecar cu rată fixă pe 30 de ani a urcat la 6,69%, cel mai ridicat nivel din iulie 2025.

În același timp, dobânzile plătite pentru datoria publică au devenit una dintre principalele surse de presiune asupra bugetului federal. De la începutul actualului an fiscal, cheltuielile cu dobânzile au ajuns la 1.170 de miliarde de dolari, în creștere cu 15%.

Fitch Ratings a menținut joi ratingul Statelor Unite la „AA+”, cu perspectivă stabilă. Agenția a avertizat însă că deficitul fiscal raportat la dimensiunea economiei este așteptat să crească în 2026, inclusiv pe fondul reducerilor de taxe și al rambursărilor de tarife vamale.

Trezoreria ar putea reduce emisiunile de obligațiuni pe termen foarte lung

Costurile ridicate au readus în discuție strategia prin care Washingtonul își finanțează deficitul. Trezoreria și-a modificat recent formularea referitoare la viitoarele emisiuni de datorie, precizând că analizează posibile „schimbări”, în loc să vorbească explicit despre viitoare „creșteri” ale emisiunilor de obligațiuni și titluri cu dobândă variabilă.

Investitorii au interpretat modificarea drept un posibil semnal că autoritățile ar putea reduce oferta de obligațiuni pe termen lung, tocmai segmentul unde presiunea asupra randamentelor este cea mai mare.

Dacă Trezoreria va decide să majoreze dimensiunea licitațiilor de titluri cu dobândă fixă, piața se așteaptă ca accentul să fie pus mai degrabă pe maturitățile cuprinse între doi și șapte ani.

Autoritățile americane s-au orientat deja într-o măsură mai mare către titlurile cu maturități de cel mult un an. Strategia permite evitarea parțială a dobânzilor foarte mari cerute pentru împrumuturile pe termen lung, dar vine cu un alt risc. Datoria trebuie refinanțată mult mai frecvent.

John Fath, managing partner la BTG Pactual Asset Management US, consideră că soluția clară pentru problema costurilor de finanțare rămâne reducerea deficitului bugetar. În opinia sa, mutarea continuă a emisiunilor către maturități mai scurte are limite și poate ajunge să genereze riscuri suplimentare.