Adrian Negrescu: România a trecut testul Fitch, dar urmează evaluarea Moody’s peste câteva zile

Analistul economic Adrian Negrescu atrage atenția asupra presiunilor care vizează România în perspectiva următoarelor evaluări ale agențiilor internaționale de rating.

Avertisment înainte de verdictul Moody’s. „Riscul s-a mutat din registrul fiscal în cel instituțional”

Potrivit acestuia, problema nu este doar posibilitatea unei retrogradări, ci costurile pe care România trebuie să le suporte pentru menținerea calificativului de țară recomandată investițiilor.

„Percepția investitorilor asupra României: nu retrogradarea e problema, ci prețul plătit pentru a o evita. Am trecut de examenul Fitch, urmează cel cu Moody’s. Se va întâmpla peste câteva zile, pe 7 august, iar semnalele de alarmă sunt chiar mai grave. Cum am ajuns în această situație, de a ne tremura sufletul de la o zi la alta că rămânem fără rating investițional? E o poveste fără sfârșit. Din păcate”, a scris Adrian Negrescu.

Analistul economic a explicat că România se află într-o perioadă în care deciziile fiscale, evoluțiile politice și capacitatea de continuare a reformelor sunt urmărite atent de investitori și agențiile de rating.

Moody’s și Fitch urmăresc deficitul, reformele și stabilitatea politică

Adrian Negrescu a menționat că Moody’s a confirmat în septembrie 2025 ratingul Baa3 cu perspectivă negativă, iar evaluarea periodică din martie 2026 a menținut această perspectivă. Potrivit analistului, agenția a indicat riscuri legate de ritmul reformelor, schimbările politice anticipate și alegerile parlamentare din 2028.

„În septembrie 2025, Moody’s a confirmat ratingul Baa3 cu perspectivă negativă, iar revizuirea periodică din martie 2026 a menținut-o, avertizând că oboseala de reformă, rotația premierului în coaliția de patru partide în prima jumătate a lui 2027 și alegerile parlamentare din 2028 ridică riscuri pentru continuarea reducerii deficitului”, a precizat acesta.

În analiza sa, Negrescu a arătat că Fitch a identificat, pe lângă problemele fiscale, și alte riscuri, printre care aplicarea legii salarizării și posibilitatea unei contracții economice. Totodată, el a menționat estimarea agenției privind reducerea deficitului bugetar.

„În evaluarea Fitch, agenția a invocat și alte riscuri, precum aplicarea legii salarizării și o contracție a PIB-ului. Vestea bună este că Fitch estimează deficitul la 5,9% din PIB în 2026, sub ținta guvernului de 6%, reflectând o execuție bugetară mai bună de la începutul anului — o corecție de la 9,3% în 2024”, a scris analistul.

Ajustarea fiscală este recunoscută, dar investitorii urmăresc continuitatea

Adrian Negrescu a arătat că măsurile adoptate pentru reducerea deficitului reprezintă un efort important, însă atenția agențiilor se concentrează și asupra capacității autorităților de a menține această direcție pe termen lung.

„S&P descrie măsurile drept cea mai substanțială încercare de corecție fiscală de la criza din 2008 și estimează reducerea la 6,5% în 2026 și 5,5% în 2027, de la 7,7% în 2025. În termeni de ajustare brută, România face în doi ani mai mult decât în orice alt episod post-criză”, a precizat acesta.

Potrivit analistului, principala preocupare a piețelor nu mai este capacitatea României de a realiza reduceri de deficit, ci menținerea unei direcții stabile din punct de vedere instituțional.

„Altfel spus, agențiile de rating nu mai pun la îndoială ce s-a făcut, ci cine va continua. Riscul s-a mutat din registrul fiscal în cel instituțional — de la „poate România să taie deficitul?” la „va rezista consensul politic care a permis tăierea?”. Riscul instituțional se corectează mult mai greu decât un deficit”, a scris Adrian Negrescu.

Deficitul extern și datoria publică, printre riscurile urmărite de investitori

Analistul economic a indicat că dezechilibrul contului curent reprezintă unul dintre elementele importante în evaluarea situației economice a României. Potrivit acestuia, diferența față de alte economii comparabile indică dependența de finanțarea externă.

„Deficitul bugetar domină discursul public, dar comparativul cel mai brutal rămâne contul curent: un ecart de peste șase puncte procentuale față de mediana categoriei nu e o abatere ciclică, ci un semnal că modelul de creștere e finanțat din exterior”, a afirmat acesta.

Negrescu a explicat că pentru investitorii de portofoliu această situație înseamnă o dependență permanentă de disponibilitatea capitalului extern. „Pentru un investitor de portofoliu, asta înseamnă că România depinde permanent de disponibilitatea capitalului străin de a-i refinanța dezechilibrul — exact condiția care transformă o retrogradare tehnică într-o problemă de balanță de plăți”, a transmis analistul.

În analiza sa, acesta a atras atenția și asupra evoluției datoriei publice, menționând că aceasta ar putea depăși 60% din PIB în 2026.

„Al doilea prag simbolic e datoria: peste 60% din PIB în 2026, cu stabilizare estimată de Moody’s abia în jurul a 65%. România a intrat în UE cu o datorie sub 13% din PIB. Consumarea acestui avantaj structural în mai puțin de două decenii e, pe termen lung, mai relevantă decât orice literă de rating”, a scris Adrian Negrescu.

Costul real al riscului se vede în randamentele plătite

Analistul a subliniat că ratingul reprezintă o etichetă, iar efectele economice sunt reflectate de costurile de finanțare. „Este important de spus că ratingul e o etichetă; costul real se vede în cotații”, a precizat acesta.

Negrescu a menționat randamentele titlurilor de stat și nivelul dobânzilor oferite pentru emisiunile destinate populației, indicând că acestea reflectă percepția pieței asupra riscului.

„Detaliul care contează: randamentul în euro a crescut, nu a scăzut. Titlul în euro elimină riscul valutar și izolează prețul pur al riscului de credit suveran. Un stat care plătește 6,30% pe zece ani în euro, într-un context de rate europene mult mai joase, plătește o primă de risc de țară considerabilă — indiferent ce scrie pe eticheta de rating”, a explicat analistul.

Ratingul investițional și riscul deciziilor viitoare

Adrian Negrescu a arătat că menținerea ratingului este importantă pentru anumite categorii de investitori instituționali, însă evitarea unei retrogradări nu înseamnă automat o îmbunătățire a situației.

„Pentru investitorul de portofoliu, pragul BBB-/Baa3 e binar. Sub el, o parte semnificativă din fondurile de pensii și de investiții cu mandat investment-grade sunt obligate statutar să vândă, indiferent de opinia lor despre România”, a scris acesta.

Analistul a menționat și rolul fondurilor europene în evoluția economică viitoare. „La mijloc stă riscul cel mai costisitor și cel mai puțin discutat: fondurile europene. S&P consideră că, dacă România nu obține fondurile estimate pentru 2026-2027, perspectivele de creștere vor fi afectate, consolidarea fiscală va deveni mai dificilă, iar riscurile pentru balanța de plăți vor crește”, a afirmat Adrian Negrescu.

Potrivit acestuia, România trebuie să mențină o direcție predictibilă pentru a recâștiga încrederea investitorilor. „În esență, poziția României în prezent nu e cea a unei economii în criză, ci a unei economii care a demonstrat capacitatea de a face ajustarea, dar nu și pe cea de a o face credibilă în timp”, a scris analistul.

Adrian Negrescu a concluzionat analiza transmisă public prin menționarea riscului unei perioade prelungite de incertitudine privind evaluările externe ale României. „Aceasta e capcana reală: nu retrogradarea, ci perspectiva de a rămâne ani la rând pe ultima treaptă, plătind prime de risc de junk fără a fi junk”, a scris Adrian Negrescu pe social media.