Studiu EY România: 37% dintre companii nu accesează facilitățile fiscale din cauza birocrației și a legislației neclare

Un procent de 37% dintre companiile locale nu au accesat facilitățile fiscale prevăzute de legislația din România, principalele obstacole fiind birocrația și prevederile legale insuficient de clare. Aceste concluzii apar în studiul realizat de EY România privind facilitățile fiscale, desfășurat în aprilie 2026.

Birocrația și legislația neclară blochează accesul companiilor la facilitățile fiscale în România, arată un studiu EY

Analiza oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care firmele din România percep sistemul fiscal, oportunitățile legislative și barierele întâlnite în accesarea beneficiilor disponibile. Deși există intenție de utilizare a facilităților fiscale, contextul economic actual, caracterizat de presiuni financiare și schimbări legislative frecvente, determină o abordare prudentă din partea mediului de afaceri.

Studiul EY România „Finanțare și fiscalitate: Cum transformăm cadrul legal în avantaj competitiv privind facilitățile fiscale”, realizat în aprilie 2026, oferă o perspectivă relevantă asupra modului în care companiile din România percep sistemul fiscal, oportunitățile legislative și obstacolele întâlnite în accesarea facilităților disponibile.

Analiza răspunsurilor arată că există un interes real pentru utilizarea acestor beneficii, însă contextul economic actual — marcat de presiuni financiare și schimbări legislative frecvente — determină o abordare precaută a mediului de afaceri în ceea ce privește exploatarea facilităților fiscale.

Într-un climat economic complex, companiile din România se află într-un punct de echilibru fragil: interesul pentru instrumentele fiscale este ridicat, dar aplicarea lor rămâne adesea prudentă, fragmentată și amânată.

Concluziile studiului evidențiază o tensiune structurală între potențialul oferit de cadrul legislativ și capacitatea firmelor de a-l transforma într-un avantaj competitiv real. Problema nu este lipsa instrumentelor fiscale, ci dificultatea de a le utiliza într-un mod predictibil, sigur și eficient.

Studiu EY România: 9 din 10 companii resimt o povară fiscală ridicată, iar taxele afectează investițiile și lichiditatea

Percepția asupra poverii fiscale arată că nouă din zece companii consideră nivelul costurilor fiscale ca fiind mediu sau ridicat (50% mediu și 43% ridicat), în timp ce doar 7% îl apreciază ca fiind scăzut. Această percepție nu reflectă exclusiv nivelul taxelor, ci și volatilitatea cadrului legislativ, frecvența modificărilor și costurile de conformare. În acest context, fiscalitatea este percepută ca o presiune constantă asupra profitabilității și un factor care influențează direct deciziile de investiții.

Presiunea fiscală se resimte imediat și în zona de lichiditate. Pentru majoritatea companiilor, plata obligațiilor fiscale nu este un simplu exercițiu administrativ, ci unul care necesită o prioritizare atentă a resurselor financiare. Peste 90% dintre respondenți afirmă că achitarea taxelor este dificilă sau implică amânarea ori reconfigurarea altor planuri de investiții. În practică, obligațiile fiscale concurează direct cu investițiile în tehnologie, extindere sau capital uman, iar facilitățile fiscale sunt privite mai degrabă ca un instrument de echilibrare a fluxului de numerar decât ca un beneficiu opțional.

În același timp, nivelul de informare privind facilitățile fiscale este relativ ridicat. Aproximativ 76% dintre companii declară că sunt la curent cu existența acestor instrumente. Cu toate acestea, informarea nu se transformă automat în utilizare efectivă: un sfert dintre firme nu accesează deloc aceste facilități, iar multe dintre cele informate manifestă ezitare în aplicarea lor. Rezultă astfel un decalaj semnificativ între nivelul de cunoaștere și capacitatea de implementare a prevederilor fiscale.

Studiu EY România: companiile preferă facilități fiscale cu impact imediat, dar birocrația și incertitudinea limitează utilizarea acestora

Companiile care accesează facilități fiscale aleg în principal instrumente cu beneficii clare și efect imediat, care au reguli de aplicare relativ simple. Cele mai utilizate sunt reducerile de impozit pe profit legate de capitalurile proprii (38%), scutirea impozitului pe profitul reinvestit (38%) și aplicarea taxării inverse pentru TVA la import (36%). De asemenea, ajustările de TVA pentru creanțe neîncasate sunt folosite de 28% dintre respondenți. Aceste opțiuni reflectă o abordare pragmatică, orientată spre efecte rapide și reducerea presiunii asupra lichidității, cu evitarea zonelor legislative incerte.

Birocrația și legislația neclară, principalele obstacole

Principala barieră în extinderea utilizării facilităților fiscale nu este lipsa interesului, ci complexitatea cadrului normativ. Aproape jumătate dintre companiile care au încercat să acceseze astfel de beneficii au întâmpinat dificultăți generate de prevederi legislative neclare (43%), neîncadrarea în condițiile legale (13%) și alte obstacole administrative, inclusiv în zona R&D (7%). În același timp, peste o treime dintre respondenți (37%) nu au aplicat deloc pentru facilități fiscale, ceea ce evidențiază un nivel ridicat de neutilizare.

Zona de cercetare-dezvoltare (R&D) este considerată cu potențial ridicat, dar dificil de accesat din cauza cerințelor administrative, a procedurilor de certificare și a duratei mari de implementare. În lipsa unor ghiduri clare și a unei predictibilități mai bune, aceste facilități rămân subutilizate, în ciuda avantajelor teoretice.

Percepția riscului de control fiscal

Un alt factor care influențează decizia companiilor este percepția riscului de inspecție fiscală. Deși doar 25% dintre firme au fost supuse unui control ANAF legat de facilitățile fiscale utilizate, teama de verificări rămâne prezentă. Studiul arată însă că acest risc este adesea supraestimat, iar o documentare corectă reduce semnificativ expunerea, ceea ce sugerează că teama de control nu ar trebui să blocheze accesarea beneficiilor fiscale.

Intenții de utilizare: prudență și așteptare

Datele indică o atitudine mai degrabă indecisă decât negativă. Majoritatea companiilor nu exclud utilizarea facilităților fiscale, dar nu au luat încă o decizie fermă (62%), în timp ce 15% declară că nu intenționează să le acceseze. În același timp, 24% afirmă că vor utiliza aceste instrumente, ceea ce arată un potențial de creștere în perioada următoare.

Această etapă de așteptare reflectă o maturizare a deciziilor de business: companiile caută mai puțin oportunități rapide și mai multă predictibilitate, claritate și un echilibru între beneficiu și risc.

Obiectivele urmărite prin facilități fiscale

Companiile folosesc facilitățile fiscale în principal pentru optimizarea fluxului de numerar (75%), îmbunătățirea indicatorilor financiari (64%) și ca instrument de retenție și motivare a angajaților (61%). Acest lucru arată că beneficiile fiscale sunt integrate în strategia financiară și de resurse umane, nu tratate ca simple economii punctuale.

Fondurile nerambursabile, încă insuficient accesate

Studiul evidențiază și un potențial nevalorificat în zona fondurilor nerambursabile. Majoritatea companiilor nu au accesat astfel de finanțări (64%), iar dintre cele care au reușit, predomină fondurile europene (67%), restul provenind din surse naționale. Principalele bariere rămân aceleași: proceduri complexe, cerințe administrative ridicate și lipsa resurselor dedicate implementării.

„Tabloul de ansamblu este acela al unui mediu de afaceri orientat, dar prudent, conștient de oportunități, constrâns de realități operaționale și legislative, dar și de o prudență, poate chiar excesivă. Aș spune că presiunea fiscală este structurală, nu conjuncturală, iar facilitățile fiscale tind să fie percepute tot mai mult ca instrumente necesare pentru menținerea competitivității. Însă decizia de a le aplica este influențată de moment, context și capacitatea de implementare”, a explicat Andra Cașu, Liderul Departamentului de Impozite Directe al EY România.

În concluzie, principala provocare pentru companiile din România nu este absența unui cadru legislativ favorabil, ci capacitatea de a-l transforma în valoare economică concretă. Lipsa de claritate normativă, nevoia de suport specializat și integrarea insuficientă a facilităților fiscale în strategii financiare coerente fac diferența între o abordare excesiv de prudentă și utilizarea eficientă a unor instrumente cu potențial real de dezvoltare și optimizare fiscală.