Ilie Bolojan, comparat cu Călin Georgescu. Cum este construită noua sa imagine publică. Dan Andronic: Un fenomen cum rar ai ocazia să vezi

Într-un editorial cu ton critic, Dan Andronic susține că ascensiunea în spațiul public a lui Ilie Bolojan nu este întâmplătoare, ci rezultatul unei campanii susținute de promovare și repoziționare. Jurnalistul vorbește despre o schimbare de discurs, comparații cu Călin Georgescu și posibile contradicții între mesajele publice și realitatea economică.

„Se construiește un piedestal”. Critici dure privind imaginea publică

„Asistăm, în aceste zile, la un fenomen de laborator politic cum rar ai ocazia să vezi. Este vorba despre marea forțare a personajului Ilie Bolojan. Interviu după interviu, numai în medii controlate, neadevăr după neadevăr, se construiește un piedestal.”

Dan Andronic susține în analiza sa pentru EVZ că asistăm la o schimbare de imagine bine coordonată, în care vechea percepție despre liderul politic este înlocuită treptat cu una construită mediatic:

„Sprâncenatul pe care românii îl știau drept „Ilie-Sărăcie”, administratorul lipsit de șarm și imaginație, cel care tăia în carne vie și număra fiecare agrafă de birou, vrea să fie dat dispărut. Și în locul lui să apară „Bolojan-Eroul”, „Bolojan-Reformatorul”.”

Jurnalistul sugerează că această transformare nu este întâmplătoare, ci face parte dintr-o strategie de comunicare amplă, care urmărește repoziționarea liderului în ochii publicului.

Comparația cu Călin Georgescu și rolul comunicării

Un punct central al editorialului îl reprezintă comparația directă cu Călin Georgescu, atât în ceea ce privește stilul discursului, cât și modul de adresare către electorat:

„Un personaj OK care pare extras dintr-un algoritm de inteligență artificială programat să livreze mântuire națională pe bandă rulantă. După modelul lui Călin Georgescu.”

Mai mult, jurnalistul observă o schimbare de strategie în comunicarea publică:

„Dacă te uiți cu atenție la ecranele televizoarelor și, mai ales, la fluxul nesfârșit de pe rețelele sociale, observi o schimbare radicală de ton. Bolojan nu mai vorbește despre viitor, ci despre trecut. Acum livrează „pastile” de proastă administrare. Scurte, percutante, cu un aer de moralitate absolută, care amintesc izbitor de stilul lui Călin Georgescu.”

În acest context, editorialul introduce ideea existenței unui mecanism complex în spatele acestei strategii:

„Este o tehnică de comunicare studiată, susținută de un uriaș aparat de propagandă și, se pare, de un „creier” digital care știe exact ce vrea să audă electoratul obosit de scandal. Și care este dornic de a găsi un nou salvator.”

Energia, exemplul folosit pentru a susține criticile

Unul dintre cele mai detaliate exemple invocate în editorial este legat de tema energiei și de declarațiile recente ale lui Bolojan:

„Energia. Recent, ne-a explicat, cu un aer de profesor universitar care a descoperit piatra filosofală, că energia e scumpă în România pentru că la Hidroelectrica nu s-au montat baterii de stocare. Sună logic, nu? Sună moralizator, sună a „viziune”. Doar că, atunci când ridici capota acestei afirmații, motorul adevărului începe să scoată fum.”

Autorul introduce apoi argumente legate de politicile publice și de finanțare:

„Să dăm cifrele pe față, pentru că propaganda nu stă bine cu matematica. În primul rând, celebrul PNRR ,„biblia” investițiilor făcută sub supravegherea USR, pe care Bolojan îl curtează acum deloc subtil, a prevăzut exact zero euro pentru baterii de stocare la Hidroelectrica. Zero.”

Pe lângă acest aspect, este adusă în discuție și utilizarea profiturilor companiilor de stat:

„Guvernul României, din care face parte și partidul domniei sale, folosește Hidroelectrica drept „vaca de muls” a bugetului național. Aproape tot profitul gigantului energetic este extras sub formă de dividende pentru a acoperi găurile negre ale statului și populismele electorale.”

Contradicții între discurs și realitate

Editorialul insistă asupra ideii că există o discrepanță între mesajele publice și deciziile reale:

„Deci, Ilie-Sărăcie nu poate să vorbească cu Bolojan-Reformatorul, și să-l întrebe cu ce bani să se facă investițiile în baterii dacă voi, politicienii, luați și ultimul leuț din conturile companiei?”

Autorul consideră că astfel de situații reflectă o problemă mai profundă în modul în care sunt comunicate și implementate politicile publice, sugerând că discursul moralizator nu este susținut de acțiuni concrete.

„Un nou tip de populism poleit cu tehnocrație”

Unul dintre cele mai puternice mesaje transmise de jurnalist este legat de apariția unui nou tip de discurs politic:

„Metamorfoza lui Bolojan ne arată însă ceva mult mai periculos: nașterea unui nou tip de populism poleit cu tehnocrație. Sub masca omului sobru, se instalează un aparat de propagandă care folosește dorințele românilor și AI-ul pentru a transforma un personaj modest, încăpățânat și fără cunoștințe economice într-un Mesia național.”

De asemenea, jurnalistul critică propuneri recente privind politicile sociale:

„Ieri a mai scos una: cum vor crește salariile românilor odată cu interzicerea cumulului pensie-salariu. O demagogie cât casa. Pe lângă faptul că inițiativa este neconstituțională, Bolojan nu are niciun studiu de impact, adică habar n-are care este efectul. Dar minciuna nu are nevoie de argumente.”

Miza economică și acuzațiile privind companiile de stat

În partea finală, jurnalistul vorbește despre o posibilă strategie guvernamentală legată de companiile de stat și listările la bursă:

„Analiza raportului semnat de Oana Gheorghiu scoate la iveală o strategie guvernamentală construită pe o disproporție flagrantă între discursul public și realitatea cifrelor.”

Autorul atrage atenția asupra unor mecanisme financiare mai puțin vizibile:

„Adevărata miză financiară este ascunsă în zona plasamentelor private accelerate (ABB), unde patru companii mamut, evaluate la 150 de miliarde de lei, urmează să fie tranzacționate prin proceduri rapide care evită controlul riguros al unei listări publice clasice.”

În același registru, sunt menționate și companii strategice:

„Coloșii energetici precum Hidroelectrica și Romgaz, care însumează o valoare de 120 de miliarde de lei, sunt programați pentru vânzări private imediate în trimestrele II și III ale acestui an.”

În încheiere, Dan Andronic formulează un avertisment privind direcția discursului politic din România:

„România nu are nevoie de un alt Călin Georgescu care să ne certe cu un aer moralizator. Are nevoie de oameni care să înțeleagă că economia nu este un teren de joacă, ci reprezintă suma vieții a milioane de români.”

Editorialul se încheie cu o notă ironică și cu o predicție privind evoluțiile din sondaje:

„P.S. Azi, 3 mai 2026, am pus un pariu! În câteva zile o să apară sondaje în care să ni se spună cum a crescut Ilie Bolojan.”