Legea offshore se schimbă. Companiile ar putea fi obligate să raporteze lunar la ANAF și să angajeze personal cu rezidență fiscală în România

Legea offshore ar putea fi modificată printr-un nou proiect legislativ depus în Parlament, care introduce obligații suplimentare pentru companiile implicate în exploatarea resurselor din Marea Neagră. Inițiativa prevede cote minime de personal cu rezidență fiscală în România, raportări lunare către ANAF și extinderea răspunderii fiscale a titularilor acordurilor petroliere. Proiectul se află în faza incipientă a procedurii legislative, după ce a fost înregistrat la Senat și trimis spre avizare instituțiilor competente.

Legea offshore introduce cote de personal cu rezidență fiscală în România

Legea offshore ar putea impune noi reguli privind structura personalului utilizat în proiectele petroliere din Marea Neagră, fără a condiționa însă angajarea exclusiv de cetățenia română. Propunerea legislativă vizează persoanele cu rezidență fiscală în România, criteriu diferit de cel al cetățeniei și considerat de inițiatori mai apropiat de normele europene.

Modificările sunt cuprinse în proiectul de lege B425/2026, care schimbă Legea offshore nr. 256/2018. Documentul, inițiat de parlamentari AUR, a fost înregistrat la Senat în 30 iunie 2026 și a intrat în circuitul de avizare. Până în prezent, proiectul a fost transmis Consiliului Legislativ, Consiliului Fiscal, Consiliului Economic și Social și Consiliului Concurenței, iar Guvernului i-a fost solicitat un punct de vedere.

Potrivit formei depuse la Senat, titularii acordurilor petroliere offshore ar urma să respecte praguri minime privind personalul cu rezidență fiscală în România. Acestea sunt stabilite la 40% în etapa de explorare, 40% în etapa de dezvoltare și 50% în etapa de exploatare.

În plus, cel puțin 70% din personalul-nucleu ar trebui să fie alcătuit, în ansamblu, din persoane cu rezidență fiscală în România și cetățeni ai Uniunii Europene, Spațiului Economic European sau Elveției care au drept de muncă în UE. Procentele ar urma să fie calculate anual și separat pentru fiecare acord petrolier offshore.

Proiectul stabilește cine face parte din personalul-nucleu și extinde răspunderea fiscală a operatorilor

Proiectul definește pentru prima dată categoria de „personal-nucleu”, care include atât angajații direcți ai titularului acordului petrolier, cât și personalul subcontractorilor aflați în relație contractuală directă cu acesta.

Pentru a intra în această categorie, persoanele trebuie să desfășoare activități legate de acordul offshore și să fie prezente cel puțin 150 de zile într-un interval de 12 luni consecutive în România sau în zona maritimă aflată sub jurisdicția statului român.

La calcularea acestei perioade ar urma să fie incluse zilele petrecute pe instalațiile offshore, perioadele de standby, zilele de îmbarcare și debarcare, precum și activitatea desfășurată în bazele operaționale ori la sediile tehnice din România. Inițiatorii explică faptul că pragul de 150 de zile a fost ales pentru a reflecta sistemul de rotație de 28 de zile lucrate cu 28 de zile libere utilizat în industria offshore.

O altă modificare importantă privește obligațiile fiscale. Proiectul introduce o prezumție potrivit căreia membrii personalului-nucleu au centrul intereselor vitale în România. Aceasta ar fi însă o prezumție relativă și ar putea fi răsturnată prin prezentarea unor documente și dovezi contrare.

În același timp, titularul acordului petrolier ar urma să răspundă solidar cu angajatorul formal pentru plata impozitului pe veniturile salariale și a contribuțiilor sociale aferente activității desfășurate în România.

Răspunderea s-ar aplica indiferent de forma juridică prin care lucrătorul este implicat în proiect. Astfel, operatorul care deține acordul petrolier ar putea fi urmărit pentru obligațiile fiscale generate de angajații subcontractorilor sau ai firmelor care furnizează forță de muncă.

Pentru companii, aceste prevederi ar putea conduce la verificări fiscale mai riguroase înaintea selectării contractorilor, la introducerea unor garanții contractuale suplimentare și la creșterea costurilor administrative.

Raportări lunare la ANAF și amenzi de până la cinci milioane de lei

Proiectul introduce și obligația transmiterii lunare către ANAF a unui Registru al personalului-nucleu, care ar trebui depus până la data de 25 a lunii următoare.

Registrul ar urma să cuprindă, pentru fiecare persoană, cetățenia, statul de rezidență fiscală, numărul zilelor petrecute în România sau în zona offshore, tipul raportului juridic, angajatorul formal, subcontractorul și etapa operațiunilor petroliere în care își desfășoară activitatea.

Subcontractorii ar fi obligați să transmită lunar aceste informații titularului acordului petrolier, iar contractele încheiate cu aceștia ar trebui să conțină în mod obligatoriu o clauză privind raportarea datelor.

Datele ar urma să fie verificate prin schimburi de informații între administrația fiscală, autoritatea pentru resurse minerale, Inspecția Muncii și Garda de Coastă, iar anual ar urma să fie publicat un raport agregat privind structura personalului offshore.

Sistemul de sancțiuni propus este diferențiat în funcție de abatere. Pentru nerespectarea cotelor de personal, amenda ar urma să fie de 0,1% din valoarea producției anuale pentru fiecare punct procentual lipsă, fără a depăși 5% din valoarea producției aferente acordului respectiv.

În cazul netransmiterii registrului către ANAF sau al raportării unor informații incorecte ori incomplete, amenzile ar putea varia între 100.000 și un milion de lei pentru fiecare lună de raportare. Aceleași sancțiuni ar putea fi aplicate și subcontractorilor care nu furnizează datele solicitate.

Separat, proiectul introduce amenzi de până la cinci milioane de lei pentru nerespectarea obligațiilor privind contribuțiile la programele universitare, de cercetare, stagiile și bursele destinate formării specialiștilor din industria offshore.

În situația în care operatorii nu respectă pragurile impuse, aceștia ar avea la dispoziție 90 de zile pentru prezentarea unui plan de corecție, care ar putea fi implementat într-o perioadă de cel mult 18 luni.

Planul ar trebui să cuprindă măsuri privind recrutarea, formarea profesională și colaborarea cu instituțiile de învățământ superior. Dacă operatorul nu depune planul, nu îl aplică sau nu respectă noile praguri după expirarea termenului, autoritatea competentă ar putea suspenda autorizarea trecerii la următoarea etapă a operațiunilor petroliere. Suspendarea nu ar opri activitățile deja aflate în desfășurare, însă ar putea întârzia dezvoltarea ulterioară a perimetrului.

Ce efecte ar putea avea asupra proiectului Neptun Deep și ce semne de întrebare ridică legislația europeană

În forma actuală, proiectul ar avea un impact limitat asupra dezvoltării Neptun Deep, unul dintre cele mai importante proiecte energetice din România.

Acordurile petroliere încheiate înainte de intrarea în vigoare a noii legi ar rămâne, în principiu, supuse actualului regim privind cotele și sancțiunile. Pentru acestea s-ar aplica imediat doar obligația raportării lunare a personalului.

Noile cote ar deveni obligatorii pentru acordurile încheiate după intrarea în vigoare a legii, dar și pentru acordurile existente care vor fi prelungite sau modificate substanțial prin acte adiționale. În astfel de situații, aprobarea modificărilor ar depinde de acceptarea integrală a noului regim juridic.

Neptun Deep este dezvoltat de OMV Petrom și Romgaz, fiecare deținând câte 50% din proiect. Investiția aferentă etapei de dezvoltare este estimată la până la patru miliarde de euro, iar începerea producției este programată pentru anul 2027. Proiectul implică numeroși contractori internaționali și echipe specializate mobilizate din afara României. În iulie 2026 a fost instalată platforma Neptun Alpha, iar contractul principal pentru infrastructura offshore a fost atribuit grupului italian Saipem.

În aceste condiții, dacă legea ar fi adoptată în forma actuală, efectul imediat asupra Neptun Deep ar fi în principal unul administrativ și fiscal, prin obligațiile privind evidența personalului, verificarea rezidenței fiscale și colectarea informațiilor de la contractori. Aplicarea cotelor de 40% și 50% ar depinde de eventualele prelungiri sau modificări substanțiale ale acordului petrolier.

Inițiatorii susțin că înlocuirea criteriului cetățeniei române cu cel al rezidenței fiscale elimină discriminarea directă și apropie legislația de normele europene.

Cu toate acestea, compatibilitatea cu dreptul Uniunii Europene rămâne o chestiune care trebuie analizată. Articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene interzice discriminarea pe criterii de cetățenie în domeniul ocupării forței de muncă, iar jurisprudența europeană recunoaște inclusiv formele indirecte de discriminare. Totodată, Regulamentul UE nr. 492/2011 garantează lucrătorilor din statele membre acces egal la locurile de muncă și aceleași condiții de angajare.

În practică, o cotă bazată pe rezidența fiscală ar putea afecta în special lucrătorii mobili proveniți din alte state membre, chiar dacă textul nu face referire la cetățenie. Din acest motiv, măsura ar urma să fie analizată și din perspectiva caracterului legitim, a necesității și a proporționalității sale.

La momentul actual nu există un aviz definitiv al instituțiilor competente și nici o evaluare oficială a Comisiei Europene care să confirme compatibilitatea acestor prevederi cu regulile privind libera circulație a lucrătorilor.

În expunerea de motive, inițiatorii estimează că măsurile ar putea aduce bugetului României venituri suplimentare cuprinse între 400 de milioane și trei miliarde de euro în următorii 25 de ani, prin taxele și contribuțiile plătite de personalul care ar deveni rezident fiscal în România. Estimarea este inclusă în documentul de fundamentare al proiectului și nu este însoțită, în această etapă, de o evaluare independentă.