De ce a intrat România în recesiune tehnică
- Încetinirea economiei din zona euro
Cauzele recesiunii tehnice în România. Un factor major al încetinirii economice îl reprezintă stagnarea din zona euro. Deoarece România are o economie puternic integrată în lanțurile industriale europene, scăderea cererii externe afectează direct exporturile, producția industrială și investițiile.
Această dependență structurală face ca orice frânare economică în Europa Occidentală să se transmită rapid în economia internă.
- Reducerea consumului intern prin corecție fiscală
Un al doilea factor important este diminuarea consumului intern, determinată de măsurile de consolidare fiscală. Aceste politici au fost introduse pentru reducerea deficitului bugetar și prevenirea unei crize de finanțare.
Efectul imediat a fost încetinirea cererii interne, însă scopul pe termen mediu este stabilizarea datoriei publice și evitarea unei ajustări economice mult mai severe.
”Într-adevăr, activitatea economică din trimestrul IV 2025 a cunoscut o scădere de -1,8 la sută după ce în trimestrul anterior avusese o contracție de -0,1 la sută. Or, două trimestre consecutive de scădere sunt considerate a reprezenta o recesiune tehnică. Totuși, la nivelul întregului an 2025, creșterea economică a fost de 0,7 la sută, departe de a fi o recesiune, grație activității mai bune din primele două trimestre.
În ce privește cauzele, acestea sunt, pe de o parte, încetinirea din economia zonei euro (creștere de doar 0,2 la sută în trimestrul IV 2025), iar pe de altă parte, frânarea puternică a consumului intern, ca urmare a pachetului de reforme bugetare inițiat de guvern la jumătatea anului trecut. Acest pachet era inevitabil, întrucât în absența lui România risca să rămână fără finanțare externă. Așadar, ceea ce trebuie pus în balanță este scăderea ușoară și controlată a PIB în contextul corecției fiscale, cu scăderea abruptă și haotică a PIB ce ar fi rezultat în absența corecției fiscale”, spune acesta pentru adevărul.ro.
Dezechilibre bugetare și presiunea datoriei publice
- Deficit ridicat și costuri crescute ale finanțării
România se confruntă cu un deficit bugetar ridicat, în contextul în care cheltuielile cu dobânzile cresc constant. Acest lucru reduce spațiul fiscal disponibil pentru investiții și politici de sprijin economic.
În lipsa unei ajustări, datoria publică riscă să intre pe o traiectorie accelerată, ceea ce ar crește dependența de finanțarea externă.
- Colectarea TVA – una dintre principalele vulnerabilități
Unul dintre punctele critice ale sistemului fiscal îl reprezintă eficiența redusă a colectării TVA. Diferența dintre nivelul teoretic și cel efectiv colectat rămâne semnificativă, ceea ce generează pierderi bugetare importante.
Reducerea acestui decalaj ar putea contribui semnificativ la stabilizarea finanțelor publice, fără creșteri suplimentare de taxe.
”România ar trebui să ajungă la un deficit bugetar de sub 3 la sută din PIB nu pentru că i-o cere Comisia Europeană (aceasta are alte priorități în momentul de față), ci pentru că numai așa poate opri creșterea nestăvilită a datoriei publice și a datoriei externe. Atunci când deficitul bugetar va ajunge să fie mai mic decât cheltuielile bugetului cu dobânzile contractate (în prezent, acestea sunt circa 2,8 la sută din PIB și în creștere), vom avea o situație de surplus primar, adică o premisă pentru începerea scăderii, din acel moment, a datoriei publice. Vă reamintesc că doar în luna ianuarie 2026 datoria externă a României a crescut cu 1,9 miliarde euro. Asta în condițiile în care vârful datoriei externe totale din anii ’80 fusese de 11 miliarde dolari. Din păcate, o mare parte a publicului și a clasei politice par a nu realiza gravitatea situației în care ne aflăm; de aici, și numeroasele cereri de a relaxa ținta de deficit de 6,2 la sută din PIB de anul acesta, care – nota bene – nu reprezintă nici jumătate din drumul de ajustare fiscală pe care îl avem de parcurs până în 2030.
În ce privește modalitățile concrete prin care am putea ajunge de la un (ipotetic) deficit de 6,2 la sută din PIB în anul acesta la un deficit de sub 3 la sută din PIB în anul 2030, principala supapă o constituie colectarea mult mai bună a TVA și a altor taxe. Având în vedere că gap-ul (diferența) de colectare de TVA este de circa 3 procente din PIB, o reducere cu 2/3 a acestuia ar „închide”, ea singură, un deficit suplimentar de 2 procente din PIB. Dar, pentru aceasta, este nevoie de o voință politică deosebită, care să „deranjeze” grupurile care actualmente beneficiază de această slabă colectare. Or, voința politică poate fi obținută când va exista o coalizare între mediul de afaceri (împotriva creșterii suplimentare de impozite) și personalul bugetar (împotriva tăierii suplimentare de cheltuieli bugetare). Deocamdată, acestea două grupuri preferă să se certe între ele”, continuă Valentin Lazea, economistul-șef al BNR.
Politici fiscale și efectele lor pe termen lung
| Măsură fiscală/socială | Descriere | Efect economic principal | Observații de impact |
|---|---|---|---|
| Scutiri de taxe pentru anumite sectoare | Eliminarea sau reducerea impozitelor în industrii precum IT, construcții etc. | Stimularea ocupării și competitivității pe termen scurt | Reduce veniturile bugetare și crește dependența de împrumuturi |
| Regimuri preferențiale pentru microîntreprinderi | Impozitare redusă și condiții fiscale simplificate pentru firme mici | Încurajarea antreprenoriatului și a IMM-urilor | Distorsionează concurența și reduce baza fiscală |
| Cote reduse de TVA | Aplicarea unor cote mai mici pentru bunuri și servicii esențiale sau strategice | Creșterea consumului și accesibilității | Diminuează colectarea fiscală la bugetul de stat |
| Creșteri salariale și sociale accelerate | Majorări de salarii și pensii peste ritmul productivității | Susținerea consumului intern | Presiune pe deficit și inflație în perioade de dezechilibru |
| Subvenții și scheme de sprijin pentru consum | Ajutoare pentru energie, transport, combustibili etc. | Protecție socială și stabilizarea cererii | Cost bugetar ridicat, finanțat prin deficit |
Problema structurală nu este existența acestor politici, ci lipsa unei baze fiscale suficiente pentru a le susține pe termen lung. În consecință, deficitul bugetar a devenit o problemă persistentă, alimentând creșterea datoriei publice.
”Statul român nu și le putea permite nici în trecut, dat fiind nivelul oricum redus la veniturilor fiscale, de 27-28 procente din PIB. Atunci când a acordat astfel de facilități fiscale, statul român nu avea în contrapartidă venituri din impozite și taxe, astfel încât a trebuit să le finanțeze prin împrumuturi din ce în ce mai mari. Iar atunci când (puțini) economiști atrăgeau atenția asupra acestei situații nesustenabile, se replica dând exemplul altor state europene care acordau facilități fiscale similare. Dar se omitea faptul că acele state aveau venituri din impozite și taxe de circa 40 la sută din PIB, deci nu erau nevoite să finanțeze facilitățile prin noi și noi împrumuturi”, adaugă acesta.
Inflația și impactul șocurilor externe
- Creșterea prețurilor la energie și carburanți
Tensiunile geopolitice internaționale au determinat fluctuații ale prețului petrolului, ceea ce a generat presiuni suplimentare asupra inflației.
Acest tip de șoc economic are efecte simultane:
- crește nivelul general al prețurilor
- reduce puterea de cumpărare
- afectează consumul intern
- Inflație ridicată pe termen scurt
Economia României se confruntă cu o perioadă de inflație ridicată, determinată atât de factori externi, cât și de efecte statistice ale anului precedent. Ulterior, este posibilă o temperare temporară, însă volatilitatea rămâne ridicată.
În contextul actual, capacitatea statului de a interveni masiv în economie este limitată. Reducerea taxelor indirecte sau acordarea de subvenții generalizate ar pune presiune suplimentară pe deficit și ar afecta stabilitatea financiară.
Soluțiile economice eficiente sunt cele direcționate către sectoare vulnerabile, evitând măsurile universale costisitoare. Acest tip de abordare reduce impactul asupra bugetului și menține credibilitatea fiscală.
| Factor esențial | Descriere | Impact asupra economiei României | Risc asociat |
|---|---|---|---|
| Stabilitatea geopolitică internațională | Evoluția conflictelor și tensiunilor globale (energie, comerț, securitate) | Influențează prețurile energiei, exporturile și inflația | Șocuri externe pot duce la creștere economică negativă |
| Ritmul de absorbție a fondurilor europene | Capacitatea României de a accesa și utiliza fonduri UE | Susține investițiile publice și infrastructura | Absorbție scăzută reduce creșterea PIB |
| Menținerea disciplinei fiscale interne | Controlul deficitului bugetar și al cheltuielilor publice | Stabilizează datoria publică și încrederea investitorilor | Relaxarea fiscală poate crește costurile de finanțare |
| Nivelul investițiilor străine directe | Fluxul de capital din partea investitorilor internaționali | Creează locuri de muncă și crește productivitatea | Scăderea investițiilor duce la stagnare economică |
”Bugetul României este extrem de tensionat, neexistând spațiul fiscal pentru ajutoare ample. În acest context, o încercare de a sprijini pe toți conducătorii auto din România prin reducerea semnificativă a accizei la benzină și motorină ar presupune o creștere a deficitului bugetar (riscantă pentru o țară la un pas de calificativul „junk”) și o creștere a finanțării pe datorie, bugetul neavând banii respectivi. Metaforic vorbind, ar echivala cu mutarea găurii dintr-un buzunar în altul. Din fericire, tot mai mulți români au început să realizeze absurditatea unei asemenea ipoteze. Sunt de salutat, în acest context, luările de poziție ale unor personalități precum fostul președinte Traian Băsescu și fostul premier Theodor Stolojan, care au explicat publicului pericolele unor abordări populiste.”, mai spune acesta.
