De ce criteriile stabilite în 2001 și modificate în 2007 nu au fost niciodată aplicate în practică
Ministrul Dezvoltării a explicat că problema pleacă din anul 2001, când Planul de amenajare a teritoriului național a stabilit pentru prima dată criterii demografice clare: minim 25.000 de locuitori pentru municipii și minim 15.000 pentru orașe.
„Eu mă gândesc foarte serios la problema pe care o avem de 25 de ani, referitor la rangul localităţilor. Şi am prezentat această analiză în coaliţie, am vorbit despre acest lucru în mod public. Din 2001, de când avem Planul de amenajare a teritoriului naţional, prin Legea 351 din 2001, practic, România niciodată nu a respectat criteriile pe care le-a impus prin această lege. Nu vreau să caut vinovaţi. Iniţial, acest criteriu a prevăzut pentru municipii – 25.000 de locuitori minim, pentru oraşe criteriul demografic a fost de 15.000 de locuitori”, a afirmat ministrul Dezvoltării.
El a precizat că România nu a respectat niciodată aceste criterii, iar situația s-a repetat și după modificarea lor din 2007. La acel moment, în contextul unei creșteri a populației urbane, legislația a ridicat pragurile la 40.000 de locuitori pentru municipii și 10.000 pentru orașe.
Ministrul a arătat că nici aceste praguri nu au fost aplicate, chiar dacă ele reflectau dinamica demografică a acelor ani.
„Evoluţia şi perspectiva din primii ani de dinainte de aderarea noastră la Uniunea Europeană şi puţin după aderare, dacă ne uităm înapoi, vom vedea că a fost un curs de creştere a populaţiei în mediul urban, drept urmare a fost o chestiune logică din punct de vedere al legislativului român ca în 2007 a ridica aceste criterii de la 25.000 la 40.000 pentru municipiu şi de la 5.000 la 10.000 la oraş. Problema este că nici în 2007 nu s-au aplicat acele criterii. Modificarea criteriului a fost corectă din punct de vedere al perspectivii amenajării teritoriului naţional, adică în urban aveam o creştere a populaţiei”, a mai declarat Cseke Attila.
Cum s-a schimbat populația urbană după 2010 și de ce criteriile nu mai corespund realității
Cseke Attila a explicat că tendința de creștere a populației urbane s-a oprit în jurul anilor 2009–2010. De atunci, fenomenul s-a inversat, cu o descreștere ușoară în marile orașe și o migrație vizibilă către zonele periurbane și metropolitane.
În acest context, ministrul susține că pragurile stabilite în 2007 nu mai reflectă realitatea actuală și că este necesară o reanalizare a acestor criterii pentru a le adapta la situația demografică din teren. El consideră că menținerea unor criterii „frumoase pe hârtie”, dar imposibil de aplicat, nu ajută administrația locală.
„Această creştere a populaţiei, undeva la nivelul anilor 2009-2010, s-a oprit şi de atunci avem o uşoară, dar uşoară descreştere, o mutare, dacă vreţi, a populaţiei în zona periurbană, în zona metropolitană şi în marile oraş avem o descreştere. Astăzi, aceste criterii stabilite în 2007 nu mai corespund realităţii demografice pe care o avem. Şi atunci, noi avem în analiză modificarea acestui acestui criteriu, astfel încât să revenim la realitatea din teren, pentru că degeaba avem criterii care pot apărea ca fiind frumoase, dacă ele în teren nu se aplică”, a afirmat ministrul Dezvoltării.
Un raport al Curții de Conturi arată că în anul 2023 peste jumătate dintre orașele mici și 15% dintre comune nu îndeplineau numărul de locuitori prevăzut în lege pentru rangul în care sunt încadrate.
Documentul subliniază că aceste discrepanțe între lege și realitate blochează o reorganizare eficientă a administrației locale. Auditorii atrag atenția că cheltuielile ridicate de personal limitează dezvoltarea localităților și că legislația actuală nu oferă instrumente adecvate pentru o restructurare coerentă.
