România nu tratează cu seriozitate securitatea națională
Sociologul Remus Ștefureac, director al INSCOP Research, trage un semnal de alarmă privind atitudinea relaxată a românilor față de amenințările de securitate și dependența excesivă de formula „ne apără NATO”. Potrivit acestuia, discursul politic care invocă alianța ca protecție absolută ascunde o lipsă majoră de responsabilitate și de implicare a clasei politice și a populației în propria apărare.
”NATO și EUROPA suntem în primul rând noi! De ce lipsa de curaj politic ne lasă vulnerabili și de ce avem nevoie de cultivarea sistematică a unei mentalități strategice
Măsurăm sistematic la INSCOP Reseach opinia publică din România de 12 ani. În general, românii au o relaxare față de amenințările de securitate, cultivată de fetișul discursiv ale elitelor politice reprezentat de formula magică «ne apără NATO». O formulă aproape ezoterică, dar care ascunde o uriașă fugă de răspundere și o gigantică iresponsabilitate față de cea dintâi datorie, aceea de apărare a țării.
Pentru ca ce nu spun elitele de toate felurile, politice, academice, de afaceri, mediatice și nici populația nu pare a sesiza este ca NATO suntem în primul rând noi. Cea mai puternică forță de apărare a NATO de pe teritoriul României este și va rămâne Armata țarii, lăsată de peste trei decenii fără resurse, fără capabilități, fără oameni bine pregătiți si bine plătiți”, a transmis directorul INSCOP.
Ștefureac subliniază că România, deși parte a NATO și UE, nu și-a tratat serios securitatea națională. În deceniile recente, alocarea resurselor pentru apărare a fost inconsistentă, respectarea angajamentului de 2% din PIB pentru Armată fiind sporadică. Ca urmare, forțele armate rămân subfinanțate, prost echipate și cu personal insuficient, iar sistemul de rezervă și pregătirea populației pentru situații de criză sunt limitate.
„Asta înseamnă că, în peste 80% din timp, statul român nu și-a respectat consecvent propriul angajament fundamental de securitate. Acela de 2%, nu 4-5% cât am avea în realitate nevoie dacă ne-am preocupa serios de apărarea noastră și am dori să nu mai repetăm niciodată în istoria noastră situația în care jumătate de milion de români să fie schingiuiți și măcelăriți în închisorile gestionate de un stat ostil pe teritoriul nostru, așa cum s-a întâmplat în primele două decenii ale comunismului instalat cu tancurile sovietice pe plaiurile noastre”, adaugă acesta.
„Această realitate nu este o speculație, ci este confirmată chiar de Federația Rusă. În 2022, când a atacat statul suveran Ucraina, Vladimir Putin a cerut explicit «revenirea la situația din 1997», adică o Europă Centrală și de Est fără NATO — ceea ce ar însemna, implicit, scoaterea României din arhitectura de securitate occidentală.
Aceasta este, în sine, o amenințare directă la adresa securității naționale a țării noastre”, precizează acesta.
România nu are serviciu militar obligatoriu
Remus Ștefureac a explicat că România nu dispune de un sistem solid de pregătire militară și civilă. Serviciul militar obligatoriu lipsește, iar inițiativele de voluntariat sunt insuficient promovate, ceea ce face ca populația să nu fie pregătită pentru situații de criză.
În plus, loialitatea și patriotismul sunt în mare măsură erodate de influențe externe, iar infrastructura de protecție civilă – adăposturi, buncăre, exerciții practice – nu corespunde amenințărilor reale. El a atras atenția că există o discrepanță periculoasă între ceea ce se comunică public și realitatea efectivă: formula „ne apără NATO” dă impresia unei siguranțe pasive, deși alianța funcționează doar dacă fiecare stat este capabil să se apere singur.
„Nu avem serviciu militar obligatoriu. Avem un sistem de voluntariat limitat și slab promovat. Nu avem o populație pregătită pentru situații de criză. Loialitatea față de țara, patriotismul sunt confiscate de portavocile întreținute de un stat ostil. Nu avem infrastructură de protecție civilă (buncăre, adăposturi, exerciții reale) la un nivel care să reflecte realitățile geopolitice actuale.
Mai grav, există o disonanță periculoasă între discursul public și realitate: spunem «ne apără NATO», dar evităm să spunem adevărul incomod — NATO nu este o poliță de asigurare pasivă, ci o alianță militară bazată pe capacitatea fiecărui stat de a se apăra singur, cel puțin în prima fază a unui conflict”, transmite Remus Ștefureac.
În consecință, fără o armată credibilă, România nu poate fi considerată un aliat puternic, ci unul vulnerabil, iar această vulnerabilitate expune țara la presiuni externe, șantaje și riscuri interne, inclusiv la acțiuni ale unor forțe interne care ar putea compromite suveranitatea pentru propriul avantaj, a mai subliniat directorul INSCOP.
„Iar vulnerabilitatea invită presiunea, șantajul și testarea limitelor, inclusiv de nouă coloana a V-a care ar vinde mâine suveranitatea țării pentru a fura liniștit într-o țară fără reguli, condusă doar de o nomenklatura după modelul celei comuniste”, adaugă directorul INSCOP.
România trebuie să ia exemplul Finlandei
Pentru a ilustra diferența de abordare, sociologul citează Finlanda, care a construit timp de decenii o cultură a apărării naționale: serviciu militar obligatoriu, milioane de cetățeni instruiți, infrastructură de protecție civilă solidă și rezerve strategice pentru hrană și energie. Această mentalitate strategică permite Finlandei să se considere pregătită pentru orice agresiune, în ciuda unei populații mai mici și a unei amenințări directe din partea Rusiei.
Ștefureac subliniază că România trebuie să urmeze un model similar, investind constant în Armată, pregătirea populației și infrastructura de protecție civilă. Obiectivul este clar: ca în următorul deceniu, românii să conștientizeze că securitatea lor nu depinde doar de NATO sau de Europa, ci, în primul rând, de propria responsabilitate și capacitate de apărare.
„Finlanda, o țară cu o populație semnificativ mai mică decât România și cu o amenințare directă, constantă și istorică din partea Rusiei, a construit timp de decenii o cultură a apărării naționale: bugete consistente, rezervă militară masivă, pregătirea populației, infrastructură de protecție civilă și o acceptare socială clară a ideii că țara trebuie să fie capabilă să se apere singură.
Acesta abordare ar trebui să fie un pilon critic al proiectului de țară al României pentru următorul deceniu. Un deceniu la finalul căruia românii să spună în sondajele de opinie că «NATO sau Europa suntem noi!»”, încheie acesta.
