Lovitură pentru bugetul României din 2027. Adrian Negrescu avertizează: Factura ajunge la 12,1 miliarde de lei

Noua Lege a salarizării ar putea pune o presiune uriașă asupra bugetului de stat începând din 2027. Analistul economic Adrian Negrescu atrage atenția că plafonul cheltuielilor suplimentare asociate reformei a crescut de la aproximativ 8 miliarde de lei la 12,1 miliarde de lei, fără să fie prezentată public o sursă clară pentru acoperirea diferenței. În același timp, Guvernul se află sub presiunea termenelor asumate prin PNRR și a procesului de reducere a deficitului bugetar.

Adrian Negrescu: Legea salarizării vine cu o factură de 12,1 miliarde de lei

Negocierile pentru noua Lege a salarizării au schimbat semnificativ calculele privind impactul asupra bugetului. Adrian Negrescu susține că suma suplimentară acceptată pentru reforma veniturilor angajaților de la stat a ajuns la 12,1 miliarde de lei, cu aproximativ 4 miliarde peste nivelul discutat anterior.

Analistul avertizează că majorarea intervine într-un moment în care România încearcă să își reducă deficitul și trebuie să respecte traiectoria fiscală convenită cu instituțiile europene.

„Altfel spus, discuția publică a trecut de la un impact deja greu de digerat în 2027 la unul cu 4 miliarde de lei mai mare, fără ca undeva în spațiul public să fi apărut un răspuns clar la întrebarea esențială: de unde vin acești bani suplimentari, în condițiile în care ținta de deficit este una foarte clară?”

Negrescu amintește că pentru 2026 România și-a asumat o țintă de deficit de 6,2% din PIB, după ce anul 2025 s-a încheiat cu un deficit de 7,65% din PIB. Corecția finanțelor publice este parte a planului fiscal negociat cu Comisia Europeană, într-un context în care România se află în continuare sub procedura de deficit excesiv.

„România se află încă în procedură de deficit excesiv, iar orice abatere de la traiectoria de ajustare convenită riscă să pună din nou sub semnul întrebării credibilitatea fiscală a României. Chiar dacă am scăpat de evaluarea Moody’s şi Fitch, urmează S&P în octombrie, iar în 2027 o luăm din nou de la capăt.”

Salariile bugetarilor, cheltuieli permanente pentru stat

Una dintre principalele probleme semnalate de analist este caracterul permanent al cheltuielilor salariale. Spre deosebire de o investiție sau de o măsură temporară, creșterile de salarii trebuie finanțate an de an.

„Altfel spus nu poți adăuga brusc 4 miliarde de lei la o cheltuială rigidă — salariile bugetarilor sunt, prin natura lor, o cheltuială permanentă, nu una punctuală — fără să arăți, concret, ce se reduce în altă parte sau ce venituri suplimentare acoperă diferența.”

Potrivit cifrelor prezentate de Adrian Negrescu, cheltuielile de personal din sectorul public au ajuns deja la peste 166 de miliarde de lei pe an, înainte ca noua lege să producă efecte. În aceste condiții, un impact suplimentar de 12,1 miliarde de lei ar trebui însoțit, în opinia sa, de o explicație clară privind finanțarea.

Analistul consideră că, în absența unei asemenea surse, problema nu este rezolvată, ci doar împinsă către exercițiile bugetare următoare.

Negrescu avertizează că factura Legii salarizării ar putea crește din nou

Adrian Negrescu invocă și istoricul proiectului, amânat în repetate rânduri și modificat pe parcursul negocierilor cu sindicatele și diferitele categorii profesionale.

„Istoricul acestei legi confirmă exact temerea că plafonul „confirmat” nu e neapărat plafonul final.”

Potrivit acestuia, proiectul a fost amânat aproape patru ani, iar variantele succesive au adus creșteri ale impactului financiar, pe fondul concesiilor solicitate în negocierile politice și sociale.

„Fiecare rundă de negociere a adăugat, nu a scăzut, din factura finală. Dacă acest tipar se repetă și după intrarea legii în vigoare — programată pentru 1 ianuarie 2027 — riscul unui impact anual tot mai mare în anii următori nu mai este o ipoteză, ci o continuare logică a felului în care s-a construit deja acest proiect.”

În acest scenariu, viitoarele guverne ar urma să preia atât obligațiile salariale create prin noua lege, cât și angajamentul de continuare a consolidării fiscale.

Viitoarele guverne vor trebui să găsească banii pentru noile salarii

Negrescu atrage atenția că efectele legii nu se vor limita la mandatul actualului Executiv. Odată introduse noile niveluri salariale, acestea vor deveni obligații bugetare pentru guvernele următoare, care vor trebui simultan să continue reducerea deficitului.

„Mai grav: legea, în forma actuală, devine o obligație moștenită de guvernele viitoare. Cine va veni la putere după actualul executiv va trebui să găsească, simultan, resursele pentru aceste plăți suplimentare uriașe și să mențină ținta de reducere a deficitului sub 3% din PIB, angajament asumat pe termen lung față de Comisia Europeană. Fără o soluție de finanțare articulată acum, problema nu dispare — doar se transferă în timp, către un moment în care marja de manevră fiscală va fi, cel mai probabil, și mai mică decât este astăzi.”

Astfel, miza nu mai privește doar nivelul veniturilor bugetarilor începând din 2027, ci și capacitatea statului de a susține aceste costuri fără să afecteze obiectivele de deficit sau alte categorii de cheltuieli.

Termenul din PNRR pune presiune pe adoptarea Legii salarizării

Un alt element important este termenul prevăzut în PNRR. Potrivit analizei lui Negrescu, adoptarea și promulgarea legii până la finalul lunii august sunt esențiale pentru evitarea pierderii unei sume importante din fondurile europene.

„Dacă legea salarizării unitare nu este adoptată și promulgată până la 31 august, România riscă să piardă 770 de milioane de euro din fondurile europene aferente cererilor de plată aflate în curs — o sumă pe care Guvernul nu își permite să o piardă, mai ales în actualul context bugetar.”

În opinia sa, această miză explică și viteza cu care negocierile politice au avansat, chiar dacă suma discutată pentru impactul reformei a crescut față de scenariile inițiale.

„Această presiune explică graba cu care s-a ajuns la un acord politic pe o sumă mai mare decât cea discutată inițial: miza nu mai este doar reforma salarizării în sine, ci evitarea unei pierderi de fonduri europene deja negociate și așteptate.”

Negrescu: Negocierea se poartă pe două fronturi

Analistul descrie situația drept rezultatul a două presiuni majore: revendicările venite din partea sindicatelor și a diferitelor categorii de angajați ai statului, respectiv obligația Guvernului de a respecta calendarul european.

„Practic, tot acest „tam-tam” din jurul legii salarizării ascunde o negociere pe două fronturi simultane: pe de o parte, presiunea sindicatelor și a partidelor politice de a evita înghețarea sau reducerea veniturilor pentru anumite categorii de bugetari (cazul apărării arată clar cât de ușor cedează Guvernul la această presiune), iar pe de altă parte, obligația de a respecta un termen european strict, sub amenințarea pierderii unor fonduri deja calculate în buget.”

În final, Adrian Negrescu susține că actualul compromis poate rezolva problemele politice și sociale imediate, însă nu oferă încă răspunsul esențial privind finanțarea pe termen lung a reformei.

„Rezultatul este un compromis care mulțumește pe termen scurt ambele tabere — politicieni și parteneri sociali —, dar lasă nerezolvată întrebarea de fond: cine plătește, de fapt, diferența, și cât de sustenabil este acest angajament pentru finanțele publice ale României în anii care urmează.”