Ce s-ar întâmpla dacă România ar ajunge în categoria „junk”. Ce ar urma pentru credite, leu și economie

O eventuală coborâre a ratingului României în categoria nerecomandată investițiilor ar putea avea efecte de la costuri mai mari pentru împrumuturi până la presiuni asupra cursului valutar și amânarea unor investiții. Analistul economic Adrian Negrescu explică faptul că impactul unei astfel de decizii nu s-ar resimți instantaneu, ci s-ar transmite treptat în economie, în special prin creditele noi și refinanțări.

Ce ar însemna pentru România pierderea ratingului recomandat investițiilor

Atenția se îndreaptă spre evaluarea S&P Global Ratings, în condițiile în care România se află la BBB-, ultima treaptă din categoria recomandată investițiilor, cu perspectivă negativă.

O eventuală trecere în categoria „junk” nu ar însemna că România nu și-ar mai putea onora imediat obligațiile, explică Adrian Negrescu, într-un interviu acordat Revistei CARIERE. Efectele s-ar transmite însă către stat, companii, bănci și investitori.

„Dacă S&P ar coborî ratingul României în categoria „junk”, mediul de afaceri ar simți efectele treptat, prin costuri mai mari și o încredere mai slabă din partea investitorilor. Retrogradarea nu înseamnă că statul intră în faliment sau că plățile se blochează peste noapte. Înseamnă doar că o agenție importantă consideră datoria României mai riscantă. Chiar dacă celelalte două agenții mari ar păstra ratingul mai bun, semnalul ar fi negativ și s-ar transmite în economie”, explică Negrescu.

Împrumuturile noi ar putea deveni mai scumpe

Unul dintre canalele prin care s-ar transmite efectele ar fi costul finanțării. Statul ar putea ajunge să plătească dobânzi mai ridicate pentru noile împrumuturi, iar costurile suplimentare s-ar putea propaga ulterior către sectorul bancar și companii, potrivit analistului.

Pentru firme, impactul ar conta mai ales în momentul accesării unor finanțări noi sau al refinanțării datoriilor existente.

„Primul efect s-ar vedea la costul banilor. Statul ar plăti dobânzi mai mari când se împrumută. Băncile, la rândul lor, s-ar finanța mai scump și ar transfera o parte din acest cost către firme. Companiile care au nevoie de credite noi sau trebuie să-și refinanțeze datoriile ar plăti rate mai ridicate. Unele investiții – fabrici, echipamente, proiecte imobiliare sau energetice – ar deveni mai greu de justificat și ar putea fi amânate sau anulate. Cele mai expuse ar fi firmele care au deja datorii mari sau care trebuie să se refinanțeze în următorii ani”, mai spune analistul economic.

Leul ar putea ajunge sub presiune

Un alt efect indicat de Adrian Negrescu este legat de comportamentul investitorilor instituționali. Unele fonduri funcționează după reguli care limitează expunerea la active aflate în categoria nerecomandată investițiilor.

Într-un asemenea scenariu, vânzarea unor active românești ar putea genera ieșiri de capital și presiuni asupra monedei naționale.

„Unele fonduri de investiții și fonduri de pensii au reguli care le interzic să dețină active ale unor țări considerate prea riscante. Ar putea fi nevoite să vândă titluri românești. Asta ar putea duce la ieșiri de capital și la o presiune asupra leului. Un leu mai slab ar scumpi importurile de materii prime, energie, componente și utilaje. Costurile de producție ar crește, iar o parte din aceste scumpiri ar ajunge și la prețurile finale”, explică Adrian Negrescu.

Ce s-ar putea întâmpla cu Bursa și băncile

Consecințele unei eventuale retrogradări s-ar putea extinde și asupra pieței de capital. Potrivit analistului, creșterea percepției de risc ar putea determina investitorii să devină mai precauți.

Băncile ar putea fi expuse atât prin propriile costuri de finanțare, cât și prin portofoliile de titluri de stat pe care le dețin.

„Bursa ar putea reacționa și ea. Creșterea riscului de țară îi face pe investitori mai prudenți, iar prețurile acțiunilor ar putea scădea. Investițiile străine pe termen lung ar deveni mai rare, pentru că investitorii ar cere randamente mai mari ca să-și asume riscul. Băncile ar fi afectate și ele. Dețin volume importante de titluri de stat. Dacă prețul acestora scade, pot apărea pierderi de evaluare. În plus, finanțarea lor proprie se scumpește, iar condițiile de creditare pentru firme se înăspresc: mai puține credite, dobânzi mai mari și garanții mai stricte”, spune expertul.

Impactul nu s-ar produce peste noapte

Efectele asupra finanțelor publice ar putea deveni mai vizibile în timp. Dacă statul ar ajunge să aloce sume mai mari pentru dobânzi, resursele disponibile pentru alte categorii de cheltuieli s-ar putea reduce, arată analistul.

Negrescu subliniază însă că o eventuală retrogradare nu ar modifica automat costurile tuturor datoriilor deja contractate.

„Pe termen mai lung, apar și efecte secundare. Statul ar cheltui mai mult pe dobânzi și ar rămâne cu mai puțini bani pentru investiții publice – drumuri, infrastructură sau proiecte cu fonduri europene. Ar putea apărea și presiune pe taxe sau pe reducerea cheltuielilor, ceea ce ar slăbi cererea internă. Consumatorii și firmele ar deveni mai prudenți, iar multe sectoare ar simți o cerere mai slabă. Efectele nu apar dintr-odată. Dobânzile la datoriile deja contractate nu se schimbă automat. Impactul se vede mai ales la împrumuturile noi și la refinanțări. Chiar și așa, piețele prețuiesc deja riscul. Dobânzile cerute României sunt ridicate, semn că investitorii tratează țara cu prudență sporită”, conchide Negrescu în reacția acordată Revistei CARIERE.

România se află pe ultima treaptă recomandată investițiilor

La evaluarea din aprilie 2026, S&P Global Ratings a menținut ratingul suveran al României la BBB-, ultima treaptă din categoria recomandată investițiilor, și perspectiva negativă.

La acel moment, agenția estima reducerea deficitului bugetar de la 7,7% din PIB în 2025 la 6,5% din PIB în 2026 și indica drept risc pentru rating o abatere semnificativă a procesului de consolidare fiscală de la estimările sale.

Următoarea evaluare S&P este așteptată la finalul acestei săptămâni, într-un context în care evoluția finanțelor publice și continuarea consolidării fiscale sunt urmărite atent de investitori.