Capacitatea totală de rafinare din România
România se afirmă ca lider regional în rafinarea ţiţeiului, având cea mai mare capacitate de prelucrare din Europa de Sud-Est, un avantaj strategic atât pentru piaţa internă, cât și pentru export.
Cele patru rafinării majore ale țării permit nu doar acoperirea integrală a consumului autohton de carburanți, ci și generarea unui surplus de produse petroliere, esențial pentru statele vecine fără acces la mare sau fără capacități proprii de rafinare, precum Republica Moldova.
Capacitatea totală de rafinare din România se ridică la aproximativ 12,5 milioane de tone anual, distribuită între patru unități:
-
Petromidia Năvodari (KMG), cea mai mare rafinărie, cu circa 5 milioane tone, crucială pentru exporturi maritime;
-
Petrobrazi Ploiești (Petrom), cu 4 milioane tone, asigură aprovizionarea pieței interne;
-
Petrotel Ploiești (Lukoil), cu 3,5 milioane tone, care utilizează surse diverse de ţiţei și se află în proces de vânzare;
-
Vega Ploiești (KMG), o rafinărie mai mică, specializată pe produse de nișă, inclusiv bitum rutier.
Această structură complexă plasează România înaintea Ungariei, Bulgariei și Serbiei, toate cu o singură rafinărie majoră, și chiar înaintea Ucrainei și Moldovei, care nu dispun de capacități semnificative de rafinare. În plus, terminalul maritim al Petromidiei facilitează transportul țițeiului din Marea Caspică și distribuția produselor rafinate către alte piețe.
Ungaria ar putea ajunge aproape la capacitatea de rafinare a României
În pofida acestui avantaj, sectorul este presat de marje reduse și de nevoia de independență față de ţiţeiul rusesc. Vânzarea rafinăriei Petrotel Ploiești deținută de Lukoil, prelungită până în aprilie 2026, rămâne un punct sensibil. Interesul declarativ există din partea MOL și unor companii din Golf, dar o tranzacție concretă nu s-a materializat. În cazul unui succes al achiziției de către MOL, Ungaria ar ajunge aproape la capacitatea de rafinare a României, cu aprovizionare directă prin mare.
Situația vecinilor Bulgaria și Serbia este mai delicată, fiecare având o singură rafinărie legată de Rusia. Orice schimbare de proprietate aici trebuie gestionată cu atenție, pentru a evita pierderea completă a capacității de rafinare și impactul economic major asociat.
România își menține astfel rolul de furnizor regional vital de carburanți, iar strategia de rafinare rămâne un element central al securității energetice și al influenței economice în regiune.
