România, între secetă și inundații. AEI cere investiții urgente. Dumitru Chisăliță: Datele sunt greu de ignorat

Schimbările climatice și costurile dezastrelor naturale impun accelerarea investițiilor în infrastructura hidrotehnică, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI). Într-o analiză recentă, specialistul critică oscilațiile din discursul public și solicită coerență strategică și transparență privind costurile.

Analiză AEI: „Apa, energia și adevărul. Testul maturității administrative!”

În documentul transmis duminică, Asociația Energia Inteligentă atrage atenția asupra frecvenței crescute a fenomenelor extreme și a impactului economic major.

„Realitatea climatică arată că urgenţa nu mai poate fi amânată. Dincolo de declaraţii, datele ultimilor 20 de ani sunt greu de ignorat. România se confruntă mai frecvent cu episodul sever de: caniculă extremă, inundaţii majore, perioade prelungite de secetă, blackout-uri energetice în ţări din Europa, alunecări de teren. Impactul economic şi social estimativ este semnificativ”, se arată în analiză.

Potrivit AEI, pierderile generate de dezastre sunt considerabile:

• inundații: 100–200 milioane euro anual (medie)
• episoade severe: până la 1,5 miliarde euro
• secetă: 0,8–1,5 miliarde euro
• alunecări de teren: ~0,3 miliarde euro

Necesitatea barajelor și acumulărilor de apă

Chisăliță susține că aceste cifre justifică fără echivoc investiții masive:

„Nu vorbim despre un lux sau despre o ambiţie industrială, ci despre protecţia vieţii, a proprietăţii, a securităţii energetice şi alimentare”.

Președintele AEI reamintește că prioritatea imediată pentru România ar trebui să fie adaptarea la efectele climatice:

„Green Deal este o strategie de transformare structurală pe termen lung. România, însă, are nevoie simultan de măsuri de adaptare imediată. Adaptarea nu poate fi amânată până la finalizarea tranziţiei energetice”.

Critici privind incoerența mesajelor publice

Analiza evidențiază contradicții în declarațiile oficiale despre hidroenergie și amenajări hidrotehnice.

„Mesajele publice din ultimele luni oscilează între minimizarea investiţiilor hidrotehnice şi hidroenergetice şi declararea lor drept ‘prioritate’, fără ca această schimbare de poziţie să fie însoţită de un cadru strategic coerent”, afirmă Chisăliță.

Specialistul formulează o întrebare retorică:

„Avem sau nu avem nevoie de baraje? Nu există nimic pregătit, dar trebuie să crească preţurile?”

Președintele AEI critică ideea finanțării investițiilor prin presiune asupra marjelor de profit:

„Legea 31/1990 este clară: ‘societatea comercială este o structură organizată a cărei scop este generarea de profit’. A sugera că ajustarea administrativă a marjelor este soluţia pentru finanţarea investiţiilor publice echivalează cu transferarea responsabilităţii statului către mediul privat”.

Impact redus al scumpirii apei industriale

Conform calculelor AEI, ponderea apei industriale în prețul final rămâne limitată:

• hidroenergie: 3,5%
• energie nucleară: 0,01%
• pâine: 0,01–0,04%
• carne: 0,004–0,011%

Chiar și în scenariul dublării prețului, impactul anual estimat pentru o familie ar fi de aproximativ 124 lei.

„Dacă investiţiile sunt necesare […] societatea trebuie să ştie clar: costul real, cine îl suportă, care este intervalul de timp de finalizare, care sunt benefice cuantificabile”, subliniază Chisăliță.

Problema majoră: finalizarea proiectelor

Analiza atrage atenția asupra istoricului proiectelor începute și abandonate:

„România are un istoric dureros al proiectelor începute şi abandonate la 80-90% grad de realizare. Provocarea reală nu este dacă avem nevoie de baraje. Răspunsul […] este evident: da”.

Chisăliță solicită un discurs public onest și o strategie consecventă:

„Coerenţa politicii publice înseamnă asumare, nu oscilaţie. Înseamnă transparenţă, nu populism […] Întrebarea este dacă avem maturitatea administrativă şi politică de a construi consecvent ceea ce e declarat prioritar”.