România, în vizorul Ungariei. „Împotriva cui se înarmează România?” Presa maghiară ridică semne de întrebare

Presa din Ungaria analizează în termeni critici amploarea programelor de înzestrare militară derulate de România și ridică întrebări legate de motivațiile din spatele acestor investiții. Publicația Magyar Hirlap abordează subiectul într-un articol în care susține că Bucureștiul ar fi intrat într-o cursă accelerată a înarmării, încercând să explice contextul istoric, politic și de securitate care stă la baza acestei direcții.

Potrivit sursei citate, România desfășoară un amplu proces de modernizare a armatei, cu obiectivul de a înlocui complet arsenalul militar în decurs de aproximativ un deceniu. Această strategie este corelată cu evoluțiile din regiune, în special cu războiul din Ucraina, care ar fi intensificat percepția de risc la nivelul autorităților de la București, scrie publicația maghiară Magyar Hírlap.

Deciziile din România ridică semne de întrebare în Ungaria

În acest context, România ar avea în vedere alocarea a 5% din PIB pentru apărare până în 2035, un nivel semnificativ peste pragul de 2% recomandat statelor membre NATO.

„România desfășoară o modernizare masivă a armatei sale. De fapt, își dorește să înlocuiască întregul arsenal de toate tipurile de arme în decurs de un deceniu. Confruntarea româno-rusă datează de un secol și jumătate, iar războiul din Ucraina a dat Bucureștiului un impuls și mai mare acestei confruntări. Astăzi, ne aflăm într-un punct în care România dorește să cheltuiască cinci procente din PIB-ul său pe cele mai moderne echipamente de luptă, în timp ce NATO se așteaptă ca statele sale membre să cheltuiască două procente”, scrie publicația menționată.

Analiza publicației pornește și de la un incident recent cu drone în zona Galațiului, despre care afirmă că a generat o stare de neliniște în România. Pe acest fond, programul de dezvoltare a forțelor armate este prezentat ca unul amplu și integrat, care vizează toate componentele militare, de la forțele navale și terestre până la apărarea aeriană. Programele sunt descrise ca fiind complementare, reunind inițiative naționale, dar și proiecte susținute de NATO și Uniunea Europeană, dintre care cel mai important este programul SAFE, finanțat la nivel european.

Conform unei liste oficiale publicate de guvernul român în 2026, planul de achiziții include 200 de tancuri, 300 de vehicule blindate, 48 de avioane de luptă F-35, sute de sisteme de apărare aeriană, 1.000 de vehicule logistice și 200.000 de pistoale. În interpretarea jurnaliștilor maghiari, aceste achiziții indică o orientare clară a României către consolidarea capacității de apărare în raport cu Rusia, percepută drept principală amenințare.

„Președintele român Nicușor Dan a declarat vara trecută că țara sa va cheltui 5% din PIB pentru implementarea programului de armament până în 2035. Trebuie menționat că așteptarea NATO este de 2%.

Aceasta înseamnă, de fapt, că implementarea programului de dezvoltare a forțelor presupune înlocuirea întregului arsenal al armatei române, de la marină, prin forțele terestre, până la apărarea aeriană.

România derulează mai multe programe complementare de modernizare a armamentului și forțelor, ca o combinație a planurilor NATO, UE și naționale. Cel mai important dintre acestea este programul SAFE (Acțiune de Securitate pentru Europa), finanțat de UE.

Conform listei oficiale publicate de guvernul român în 2026, planul său principal de achiziții de arme este:

200 de tancuri;
300 de vehicule blindate;
48 de avioane de luptă F-35;
Sute de sisteme de apărare aeriană;
1.000 de vehicule logistice;
200.000 de pistoale.

Trebuie să ne punem întrebarea: Împotriva cui se înarmează România? Răspunsul: România vede o amenințare în Rusia”, scrie publicația maghiară.

Publicația scrie că această percepție are rădăcini istorice adânci

Publicația subliniază că această percepție are rădăcini istorice adânci, mergând până la înființarea statului român modern în 1881, când România ar fi reprezentat un obstacol pentru influența rusă în Balcani și accesul la Marea Neagră. Sunt invocate și episoade din istoria secolului XX, inclusiv perioada de după Primul Război Mondial, când România a integrat Transilvania, precum și participarea armatei române de partea Germaniei naziste în campania împotriva Uniunii Sovietice în al Doilea Război Mondial.

Articolul face referire și la evenimentele de la Odesa, unde armata română ar fi comis atrocități împotriva civililor, menționând studiul realizat de istoricul Dennis Deletant despre regimul lui Ion Antonescu. După război, anexarea Moldovei de către Uniunea Sovietică este prezentată ca un factor suplimentar de tensiune, care a continuat în perioada comunistă și s-a accentuat după venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu în 1965.

Potrivit analizei, această opoziție istorică se reflectă și în prezent în relațiile dintre România și Rusia. Retorica anti-rusă ar fi devenit mai pronunțată după anexarea Crimeii în 2014 și s-ar fi intensificat și mai mult după invazia Rusiei în Ucraina din 2022. În discursul politic românesc ar fi apărut frecvent termeni specifici NATO, precum amenințare militară, operațiuni hibride, risc de securitate, interferență electorală, atac cibernetic sau revizionism, mai scrie publicația maghiară.

„Această atitudine românească nu este nouă. Încă de la înființarea sa în 1881, Regatul România a reprezentat un obstacol în calea recâștigării influenței Imperiului Rus în Balcani și a accesului la Marea Neagră. Mai mult, după Primul Război Mondial, România – cu sprijinul puternic al unei mari puteri – a desprins Transilvania de Regatul Ungariei și apoi a unit-o cu Moldova. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Regatul România a participat cu două armate de partea Germaniei naziste la campania împotriva Uniunii Sovietice.

La Odesa, lângă granița cu România, armata româna a comis un masacru teribil, ucigând mii de civili nevinovați.

Putem citi detalii autentice despre ce s-a întâmplat în studiul realizat de Dennis Deletant, istoric româno-britanic, Aliatul uitat al lui Hitler: Ion Antonescu și regimul său.

După al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a anexat Moldova, ceea ce a amplificat și mai mult tensiunea ascunsă între România comunistă și imperiul sovietic de atunci învecinat, tensiune care a devenit din ce în ce mai vizibilă după venirea la putere a liderului partidului comunist, Nicolae Ceaușescu, în 1965.

Deci putem vorbi despre o opoziție istorică profund înrădăcinată.

Toate acestea sunt prezente și astăzi și determină fundamental relația dintre România și Rusia. În România, retorica anti-rusă s-a intensificat după anexarea Crimeii de către Moscova în 2014”, mai scrie publicația maghiară.

Un alt punct sensibil îl reprezintă situația Republicii Moldova, care contribuie la amplificarea tensiunilor

Jurnaliștii maghiari susțin că România are un rol strategic esențial pe flancul estic al NATO, menționând extinderea bazei aeriene Mihail Kogălniceanu de la Marea Neagră, care ar urma să găzduiască până la 10.000 de militari aliați după finalizare. În acest context, relația dintre România și Rusia este descrisă ca fiind extrem de tensionată, în condițiile în care nu există dialog politic între București și Moscova.

Un alt punct sensibil îl reprezintă situația Republicii Moldova, care contribuie la amplificarea tensiunilor. Potrivit articolului, România susține ideea unirii cu Republica Moldova, obiectiv împărtășit și de actuala conducere de la Chișinău, care vede în această variantă o cale rapidă către aderarea la Uniunea Europeană. Reacția Rusiei este prezentată ca fiind una fermă, autoritățile de la Moscova acuzând România de ambiții de anexare și considerând această evoluție drept un risc geopolitic major.

În același timp, este subliniată prezența militară rusă în regiunea separatistă Transnistria, teritoriu recunoscut internațional ca parte a Republicii Moldova, dar controlat de facto de autorități separatiste și susținut de Moscova. Acest element este indicat drept un factor suplimentar de instabilitate în regiune și un motiv pentru care tensiunile dintre cele două state continuă să rămână ridicate.

„Președintele român de atunci, Klaus Iohannis, a declarat: „Nu mă interesează cât de mare va fi deficitul bugetar, armata trebuie dezvoltată.” După aceea, în discursul politic au apărut termeni împrumutați din terminologia NATO, precum: amenințare militară, operațiuni hibride, risc de securitate, interferență electorală, atac cibernetic, revizionism.

Acești termeni sunt folosiți și astăzi în limbajul politic și colocvial românesc, și mai frecvent și cu un accent mai mare după atacul Rusiei asupra Ucrainei din 2022″.
Magyar Hirlap: „relația dintre cele două țări se apropie de o confruntare militară”

Jurnaliștii scriu că „România este în prezent o țară cheie în flancul estic al NATO. Extinderea bazei aeriene Mihail Kogălniceanu de pe coasta Mării Negre este în desfășurare, care, odată finalizată, va găzdui zece mii de soldați NATO, iar ediția românească a canalului de știri german Deutsche Welle nu omite să sublinieze importanța acesteia.

Putem afirma cu siguranță că relația dintre cele două țări se apropie de o confruntare militară.

Nu există dialog politic între Moscova și București.

Problema moldovenească tensionează și mai mult relațiile dintre cele două țări. România își dorește unirea cu Republica Moldova, care vorbește și ea limba românească, dar și actuala conducere de la Chișinău își dorește acest lucru. Potrivit guvernului moldovean, aceasta este cea mai scurtă cale către aderarea la UE.

Reacția Rusiei la această situație spune totul. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe, Maria Zakharova: România manifestă ambiții de anexare a Republicii Moldova, ceea ce reprezintă o evoluție geopolitică periculoasă.

Nu putem fi surprinși de comportamentul Rusiei, deoarece Moscova are încă un număr semnificativ de trupe staționate în Transnistria separatistă, care aparține legal Moldovei și este locuită de ruși”, a conchis publicația din Ungaria.