România are rafinării, dar importă tot mai mulți carburanți. Chisăliță: „România primește factura”

România a înregistrat o deteriorare puternică a balanței comerciale pentru țiței și produse petroliere rafinate în prima jumătate a anului 2026. Deficitul cumulat al celor două categorii a ajuns la aproximativ 2,524 miliarde de euro, față de 1,783 miliarde de euro în aceeași perioadă din 2025, potrivit unei analize realizate de Dumitru Chisăliță, pe baza datelor Agenției Române pentru Investiții și Comerț Exterior (ARICE).

Diferența este de 741,2 milioane de euro într-un singur an. Analiza atrage însă atenția că principala problemă nu vine din evoluția țițeiului, unde deficitul s-a redus, ci din schimbarea radicală înregistrată în cazul produselor petroliere rafinate.

România a trecut de la excedent la deficit la produsele rafinate

În primele șase luni din 2025, România avea un excedent de 380,6 milioane de euro la produsele petroliere rafinate. În aceeași perioadă din 2026, situația s-a inversat, fiind înregistrat un deficit de 590,3 milioane de euro.

Deteriorarea este astfel de 970,9 milioane de euro. În același timp, deficitul comercial la țiței s-a redus de la 2,163 miliarde de euro la 1,934 miliarde de euro, o îmbunătățire de 229,7 milioane de euro.

„Într-un singur an, balanța carburanților s-a întors cu aproape un miliard de euro”, arată analiza.

Dumitru Chisăliță sintetizează situația astfel:

„România exportă valută și importă inflație.”

Importuri de 1,62 miliarde de euro pentru produsele petroliere rafinate

În perioada ianuarie-iunie 2026, România a importat produse petroliere rafinate în valoare de aproximativ 1,62 miliarde de euro. Exporturile au fost de numai 1,03 miliarde de euro.

În aceste condiții, exporturile au acoperit aproximativ 63,6% din valoarea importurilor. Potrivit analizei, la fiecare 100 de euro cheltuiți pentru importurile de carburanți, numai aproximativ 64 de euro au fost recuperați prin exporturi.

Autorul analizei atrage atenția că România ajunge astfel să cumpere din străinătate produse finite, cu o valoare adăugată mai mare, deși dispune de capacități proprii de rafinare.

„În loc să importe țiței, să-l rafineze în țară, să plătească salarii și taxe în România și să exporte surplusul regional, România importă benzină, motorină și alte produse deja rafinate în Turcia, Arabia Saudită sau în alte state.”

Ce s-a întâmplat cu rafinăriile din România

România dispune, potrivit analizei, de o capacitate nominală importantă de rafinare. Petromidia are aproximativ 5 milioane de tone pe an, Petrobrazi circa 4,5 milioane de tone, iar Petrotel aproximativ 2,4-2,7 milioane de tone anual.

Problemele au apărut însă la nivelul capacității efectiv disponibile. Petrotel a fost oprită din octombrie 2025, în contextul sancțiunilor aplicate Lukoil. În aprilie 2026 a fost anunțată posibilitatea repornirii după obținerea unei derogări, însă indisponibilitatea rafinăriei a eliminat temporar o capacitate care putea acoperi aproximativ o cincime din necesarul pieței, conform analizei.

În plus, Petromidia și Vega au intrat într-o oprire de aproximativ 20 de zile, începând cu 24 februarie 2026.

„România a ajuns astfel, pentru o perioadă, dependentă în principal de Petrobrazi și de importurile de produse finite. Nu revizia Petromidia este eșecul. Eșecul este absența unei redundanțe funcționale într-un sector strategic”, susține Dumitru Chisăliță.

„România nu pierde numai bani”

Analiza arată că Turcia și Arabia Saudită se numără printre furnizorii externi importanți de produse petroliere rafinate pentru România, iar dependența de importuri s-a manifestat în 2026 într-un context caracterizat de prețuri ridicate, costuri mai mari de transport și riscuri geopolitice.

„Turcia cumpără țiței, îl rafinează și vinde României produsul finit. Arabia Saudită extrage petrolul, îl rafinează și exportă carburanții cu marjă industrială. România dispune de infrastructură, port, conducte, rafinării, personal calificat și tradiție industrială, dar ajunge să finanțeze rafinarea făcută în alte state.”

Concluzia formulată în analiză este tranșantă:

„România nu pierde numai bani. Pierde valoare adăugată, locuri de muncă, venituri fiscale și autonomie strategică.”

Cât contează tensiunile geopolitice

În analiză sunt menționate și efectele tensiunilor asociate Iranului și perturbărilor traficului prin Strâmtoarea Hormuz. Primele de asigurare de război pentru nave ar fi urcat de la aproximativ 0,25% din valoarea navei înaintea conflictului la circa 3%, iar în anumite perioade chiar peste acest nivel.

Totuși, autorul consideră că situația internațională nu explică singură deteriorarea balanței comerciale.

„Dar geopolitica nu poate fi folosită drept alibi pentru întreaga deteriorare.”

Argumentul prezentat este că, dacă prețurile internaționale ar fi reprezentat singura cauză, o deteriorare similară ar fi trebuit să apară și în cazul țițeiului. Datele prezentate indică însă o reducere cu 229,7 milioane de euro a deficitului la țiței, în paralel cu deteriorarea puternică a balanței produselor rafinate.

Costurile pot ajunge în întreaga economie

Dumitru Chisăliță avertizează că deficitul înregistrat în cazul produselor rafinate poate avea efecte care depășesc sectorul petrolier, prin costurile carburanților suportate de transport, agricultură, industrie și construcții.

„Motorina este un cost transversal. Intră în prețul fiecărui produs transportat, al fiecărui hectar lucrat și al fiecărei lucrări de infrastructură. Când România importă motorină scumpă, nu importă doar combustibil. Importă o creștere de cost care se distribuie în întreaga economie.”

Analiza precizează că, dacă ritmul contabil din primul semestru s-ar repeta în a doua parte a anului, fără ca aceasta să reprezinte o prognoză, deficitul anual cumulat pentru țiței și produse petroliere ar putea depăși 5 miliarde de euro.

Chisăliță: România are nevoie de un plan național de securitate a rafinării

Printre măsurile propuse se numără clarificarea situației Petrotel, stabilirea unei capacități minime funcționale de rafinare, coordonarea reviziilor rafinăriilor, constituirea unor rezerve distincte pentru diferitele tipuri de produse, publicarea lunară a datelor privind sectorul și diversificarea rutelor și furnizorilor.

Analiza se încheie cu un avertisment privind dependența României de produsele petroliere procesate în alte state:

„Importăm mai puțină valoare brută, dar importăm mai multă valoare procesată. Alții rafinează, alții încasează marja industrială, alții păstrează locurile de muncă și veniturile fiscale. România primește factura.”

„O țară care deține rafinării, porturi petroliere, conducte și experiență industrială, dar ajunge să importe masiv benzină și motorină, nu este victima geografiei. Este victima lipsei de strategie.”