România ar putea schimba radical modul în care sunt aplicate taxele. Adrian Negrescu: Ar putea ajuta țara să depășească perioada de criză bugetară

România se confruntă cu presiuni bugetare tot mai mari, iar experții propun adoptarea unui sistem de taxe flexibile. În analiza sa de pe Facebook, expertul Adrian Negrescu explică impactul asupra economiei, accizelor și fiscalității moderne.

România ar putea schimba modul în care se aplică taxele

România se confruntă cu o provocare structurală, într-un context economic global volatil, aceasta fiind menținerea echilibrului bugetar într-o economie în care bazele tradiționale de taxare își pierd eficiența.

O analiză realizată de către expertul Adrian Negrescu pe Facebook evidențiază o tendință clară: sistemele fiscale construite pe modele industriale nu mai reflectă realitatea actuală, dominată de digitalizare, tranziție energetică și schimbări rapide ale comportamentului de consum.

În acest context, apare tot mai frecvent conceptul de „taxare flexibilă”, considerat o posibilă soluție pentru optimizarea veniturilor bugetare fără creșteri lineare de impozite.

De ce scade eficiența taxelor tradiționale?

Unul dintre principalele semnale de alarmă este erodarea bazelor de impozitare clasice, în special în zona accizelor.

Produsele tradiționale taxate intens – precum combustibilii fosili, tutunul sau alcoolul – înregistrează scăderi de consum pe fondul:

• politicilor publice de sănătate
• reglementărilor de mediu mai stricte
• schimbărilor comportamentale ale consumatorilor
• tranziției către alternative tehnologice

Rezultatul este paradoxal: chiar dacă taxele cresc, veniturile nu cresc proporțional.

Acest fenomen este confirmat și în analize europene realizate de instituții statistice și organizații de cercetare fiscală, care arată stagnarea sau chiar scăderea veniturilor reale din accize în anumite segmente.

”Experții de la Frames atrag atenția că menținerea acestor sisteme fiscale rigide va duce inevitabil la o criză de finanțare a statului, de la cheltuielile de finanțare la cele de investiții.

Aceștia avertizează că, în următorii ani, statele nu se vor mai pot baza exclusiv pe taxarea carburanților fosili sau a viciilor clasice pentru a finanța infrastructura și dezvoltarea.

Christoph Rosenberg, expert în cadrul Fondului Monetar Internațional, recomandă, într-o analiză recentă, că sistemele de accizare actuale ar trebui concepute astfel încât să reflecte direct gradul de risc al produselor (de exemplu, conținutul de alcool, zahăr sau nicotină), printr-o taxare mai precisă și nu generalizând prin majorări liniare ale cotelor existente.

De exemplu, potrivit analizei FMI, pe măsură ce interdicțiile privind fumatul se extind și preferințele se schimbă, alternativele la fumatul clasic (precum consumul de tutun încălzit, țigări electronice sau pliculețe cu nicotină) se adresează celor care nu pot renunța la acest obicei. Întrucât multe dintre aceste produse noi devin mai puțin dăunătoare, este logic să fie taxate la un nivel mai mic, ce poate fi ajustat pe măsură ce statele dispun de noi date și evaluări ale nevoilor de venituri”, arată Adrian Negrescu.

Presiunea tranziției energetice asupra bugetelor publice

Un factor decisiv în redefinirea fiscalității îl reprezintă tranziția energetică.

Creșterea ponderii vehiculelor electrice și hibride reduce semnificativ consumul de carburanți, ceea ce afectează direct una dintre cele mai stabile surse de venit pentru state.

În paralel, politicile de reducere a poluării diminuează consumul de produse considerate nocive, ceea ce accelerează declinul bazei fiscale tradiționale.

Această schimbare obligă guvernele să caute noi mecanisme de colectare, mai adaptate economiei moderne.

Ce înseamnă „taxare flexibilă” în economie modernă?

Conceptul de taxare flexibilă nu se referă doar la modificarea frecventă a cotelor de impozitare, ci la o schimbare structurală de abordare fiscală.

Principalele caracteristici includ:

• ajustarea taxelor în funcție de comportamentul real de consum
• corelarea impozitelor cu nivelul de risc al produselor sau serviciilor
• utilizarea datelor economice în timp real pentru decizii fiscale
• adaptarea rapidă la inovații tehnologice

Acest model presupune trecerea de la un sistem static la unul dinamic și adaptiv, capabil să reacționeze la schimbările economice globale.

Fiscalitatea bazată pe risc și impact social

O direcție tot mai discutată la nivel internațional este taxarea diferențiată în funcție de riscuri.

În acest model:

• produsele mai nocive sunt taxate mai intens
• alternativele mai puțin dăunătoare beneficiază de un regim fiscal mai redus
• taxarea se ajustează în funcție de date științifice și statistice

Această abordare este considerată mai eficientă decât majorările uniforme, deoarece evită distorsiunile de piață și migrarea consumului către produse nereglementate.

O altă transformare majoră care influențează fiscalitatea este economia digitală.

Marile companii tehnologice pot genera venituri semnificative în state unde nu au prezență fizică, ceea ce face dificilă aplicarea modelelor fiscale tradiționale.

Pentru a corecta acest dezechilibru, la nivel internațional a fost agreat un impozit minim global pe profit, menit să reducă optimizarea fiscală agresivă și relocarea artificială a profiturilor.

Acest tip de reformă marchează o schimbare majoră: taxarea devine legată de locul în care se creează valoarea economică, nu doar de sediul juridic.

,,Astăzi, marile corporații generează profituri uriașe în țări unde nu dețin nici măcar un birou fizic sau un singur angajat. Sistemul vechi, care taxa o companie exclusiv la sediul ei central, a devenit o invitație deschisă la evaziune fiscală legalizată”, afirmă Negrescu.

România se confruntă cu o problemă dublă

Pentru România, provocarea actuală este una complexă și cumulativă, deoarece statul se confruntă simultan atât cu presiuni tot mai mari asupra veniturilor bugetare, cât și cu o creștere a costurilor generate de datoria publică. Această combinație reduce spațiul fiscal disponibil și limitează capacitatea guvernului de a finanța investiții sau politici publice fără ajustări structurale.

În acest context, dezbaterea economică se concentrează în mod firesc pe două direcții majore de acțiune. Pe de o parte, este analizată necesitatea reducerii cheltuielilor publice, ca măsură de ajustare a dezechilibrelor bugetare. Pe de altă parte, se discută tot mai intens despre optimizarea colectării fiscale, prin implementarea unor modele mai eficiente, capabile să reflecte realitățile economice actuale și să reducă pierderile din sistem.

În același timp, experții subliniază că simpla majorare a taxelor nu mai reprezintă o soluție suficientă într-un mediu economic în continuă transformare, în care baza de impozitare se modifică rapid sub influența digitalizării, a tranziției energetice și a schimbărilor comportamentale ale consumatorilor.

,,Adoptarea taxelor flexibile ar putea ajuta România să depășească perioada de criză bugetară. Gândiți-vă că numai dobânzile la creditele luate de țara noastră au ajuns la 60 mld.lei, echivalentul a 3% din PIB. Cum să ne mai încadrăm, în anii următori, în țintele de deficit dacă ne îngropăm în datorii. Soluțiile sunt simple – ori scazi cheltuielile, ori optimizezi încasările din taxe. Dincolo de reducerea evaziunii, cred că o soluție optimă este să regândești taxele în așa fel încât să reflecte dinamica economiei’’, a mai spus Negrescu.

Exemple de fiscalitate modernă în Uniunea Europeană

Uniunea Europeană a început deja implementarea unor mecanisme fiscale dinamice, în special în zona de mediu.

Un exemplu relevant este sistemul de comercializare a certificatelor de emisii, unde prețul poluării este determinat de piață, nu de o taxă fixă.

De asemenea, mecanismul de ajustare la frontieră pentru carbon extinde principiul taxării emisiilor și asupra importurilor, pentru a evita concurența neloială din state cu reglementări mai permisive.

Aceste instrumente indică o tendință clară: fiscalitatea devine un instrument de politici publice dinamice, nu doar de colectare de venituri.

Transformările economice globale indică o direcție clară, și anume faptul că sistemele fiscale rigide își pierd treptat eficiența în raport cu dinamica economiei actuale. În acest context, România, ca parte integrantă a economiei europene, va fi nevoită să integreze modele fiscale mai flexibile, care să poată răspunde rapid și eficient la provocările generate de digitalizare, de tranziția energetică, de schimbările profunde în comportamentul de consum, precum și de globalizarea accelerată a serviciilor.

În acest cadru, taxarea flexibilă nu mai poate fi privită doar ca o opțiune teoretică sau un exercițiu de politică economică, ci devine o posibilă necesitate structurală, esențială pentru menținerea stabilității bugetare și pentru adaptarea statului la noile realități economice.