Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google NewsRomânia a redus deficitul bugetar și continuă ajustarea fiscală în 2026, dar rămâne dependentă de împrumuturi și investiții europene
Analistul financiar Adrian Negrescu a susținut că România ar traversa în prezent o perioadă de „tratament economic” comparabilă, metaforic, cu un pacient aflat în recuperare după o boală severă. În opinia sa, țara ar fi depășit faza cea mai dificilă a ajustărilor fiscale, însă procesul de stabilizare economică ar mai necesita încă 2–3 ani.
Acesta a scris pe contul său de Facebook că măsurile recente – inclusiv majorări de taxe, creșteri de prețuri și reduceri de cheltuieli publice – ar fi contribuit la diminuarea deficitului bugetar și la stoparea unor cheltuieli considerate ineficiente. Negrescu a precizat că deficitul ar fi început să scadă vizibil în 2026, iar obiectivul autorităților ar fi reducerea acestuia spre 6,2% din PIB, după un nivel de aproximativ 9% în 2025.
El a arătat că efectele acestor politici s-ar resimți și în economie, menționând scăderea consumului populației și menținerea inflației la un nivel ridicat. O parte din inflație ar fi fost determinată, potrivit lui, de decizii guvernamentale precum majorarea TVA, a accizelor și liberalizarea prețului la energie.
Totodată, analistul financiar a afirmat că România ar depinde în continuare de împrumuturi externe semnificative pentru acoperirea cheltuielilor curente, în timp ce investițiile ar fi susținute în mare parte de fonduri europene.
În același timp, el a susținut că ar exista și semne de stabilizare, precum creșterea încasărilor din TVA și o temperare a declinului consumului, ceea ce ar putea indica o relansare treptată a economiei în perioada următoare. Negrescu a avertizat însă că orice instabilitate politică sau abandon al reformelor fiscale ar putea inversa tendințele actuale, cu posibile efecte negative asupra cursului valutar, dobânzilor și inflației, scenariu în care România ar risca o deteriorare semnificativă a situației economice.
„România e ca un pacient ajuns la spital care trebuie să treacă prin boală, să suporte toate durerile, până să ajungă să se facă bine.
Suntem în situația în care ,,pacientul România’’ a trecut de cea mai grea perioadă (creșteri de taxe, majorări de prețuri, reduceri de cheltuieli), iar primele efecte ale însănătoșirii se văd deja. Deficitul bugetar a scăzut, multe dintre cheltuielile inutile au fost stopate însă asta nu înseamnă că am scăpat de boală. Mai e mult până acolo, probabil 2-3 ani.
Asta pare că nu înțeleg politicienii care contestă acum vehement tratamentul ,,medicului’’ Bolojan. Că România, chiar dacă i-a scăzut febra e încă bolnavă, că are nevoie de tratamente. Că dacă ne oprim acum cu reformele, pacientul România riscă să ajungă de la ATI direct la spitalul
FMI, unde metodele de tratament vor fi altele, cu șocuri fiscale.
Să nu uităm un aspect esențial din fișa medicală a pacientului România – statul român a ajuns în situația în care este dependentă de împrumuturi – în medie 1 mld.euro pe săptămână, pentru a avea cu ce să plătească pensii și salarii. Investițiile deja sunt în proporție de 90% asociate fondurilor europene. Dacă n-ar fi acești bani, România ar stagna din punct de vedere investițional.
Spuneam că semnele de însănătoșire se văd deja. Controlul deficitului a început în sfârșit să producă efecte vizibile pe hârtie. Acesta a scăzut la jumătate în primele două luni din anul 2026. Ținta Ministerului Finanțelor pentru întregul an este coborârea deficitului spre nivelul de 6,2% din Produsul Intern Brut. Am plecat de la 9% în 2025, un deficit demn de o țară aflată în război.
Ca orice tratament, și cel aplicat ,,pacientului România’’ are, din păcate, și efecte negative. Șocul creșterii taxelor a început să se propage în economia reală cu o întârziere firească de șase luni.
Consumul populației a înregistrat o scădere brutală de 6% în lunile ianuarie și februarie ale acestui an, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. Acest declin a debutat în ultimul trimestru din 2025 și a continuat agresiv în prima parte a anului curent. În paralel, inflația calculată pentru ultimele 12 luni se menține la un nivel de aproape 10%.
Din acest procent de 10%, aproximativ 2,5 până la 3 procente sunt generate strict de deciziile guvernamentale. Mai exact, este vorba despre creșterea TVA și a accizelor din august 2025.
La acestea se adaugă majorarea bruscă a costurilor cu electricitatea din iulie 2025, generată de liberalizarea acelui segment și de oprirea subvențiilor. Fără aceste intervenții de stat, inflația s-ar fi oprit la pragul de 7%.
Prin urmare, șocul inflaționist major nu este unul recent, ci s-a produs în urmă cu aproape zece luni.
Se putea altfel? Pacientul România trebuia să primească alt tratament? O bună parte a românilor trăiește cu iluzia că statul ar fi putut implementa reduceri masive de cheltuieli fără să majoreze deloc taxele. Acest scenariu ignoră complet modul de funcționare a scenei politice autohtone, în care reticența la schimbare, la tratament, la orice tăiere de privilegii este majoră.
Susținuți de politicienii populiști, sunt foarte mulți români care cer o schimbare rapidă de guvern, noi majorări de salarii, creșteri de pensii și vacanțe subvenționate. Discursurile despre productivitate și eficiență sunt respinse ca fiind simple teorii.
Majoritatea contestatarilor nu înțeleg că efectele negative încep să se estompeze. Inflația, se exemplu, se va tempera din a doua parte a anului.
În plus, în ciuda percepției despre prăbușirea continuă a consumului, toate datele arată o stabilizare încă din luna februarie la un nivel de 94%. De la această bază nouă ar trebui să se reia ușor creșterea economică.
De asemenea, încasările din TVA au crescut cu 20% încă din toamna anului trecut, o tendință pozitivă confirmată ferm de cifrele oficiale din ianuarie 2026.
Altfel spus, pacientul România a ieșit din zona critică și, ușor dar sigur, se îndreaptă spre însănătoșire. Asta dacă va continua tratamentul.
Șocul economic brut s-a produs deja, fiind o reacție normală la corecțiile fiscale aspre. De aici înainte, economia ar trebui să intre pe o pantă de revenire. Totuși, riscul politic este cel care poate răsturna toate aceste calcule.
O instabilitate guvernamentală prelungită riscă să aducă o depreciere a cursului valutar, creșteri abrupte ale dobânzilor la titlurile de stat și o nouă explozie a inflației. Rezultatul final ar fi o economie blocată în scădere, cu rate bancare uriașe și un leu extrem de slab. Altfel spus, pacientul România va ajunge în comă indusă, iar intervenția ,,salvatorilor” de la FMI va deveni singura noastră șansă de supraviețuire economică”, este mesajul lui Negrescu.
Rezistența politică încetinește ajustarea cheltuielilor publice
La rândul său, Cristian Păun a scris pe rețelele sociale că actualele tensiuni din spațiul public ar fi alimentate de cei care, în perioadele anterioare, ar fi beneficiat de sume importante din fondul de rezervă al statului, utilizat în guvernarea lui Marcel Ciolacu. În opinia sa, aceleași grupuri ar critica în prezent reformele și măsurile de ajustare bugetară promovate de Ilie Bolojan, acuzându-le de austeritate.
Păun a susținut că modelul de cheltuire a resurselor publice bazat pe împrumuturi și beneficii rapide nu ar putea fi sustenabil pe termen lung și că acest tip de politică economică ar fi fost tolerat sau chiar încurajat în trecut de o parte a mediului politic.
El a arătat că reformele actuale ar fi fost precedate de presiuni exercitate asupra conducerii guvernamentale pentru a nu modifica semnificativ structurile de privilegii existente, susținând că au existat încercări de amânare a schimbărilor și de menținere a status quo-ului administrativ și fiscal.
În același timp, economistul a afirmat că implementarea reformelor ar fi generat reacții critice din partea celor afectați de măsurile de control și eficientizare a cheltuielilor publice, aceștia exprimând nemulțumiri față de direcția actuală a politicilor guvernamentale.
Păun a concluzionat că actualul context reflectă o confruntare între necesitatea ajustării fiscale și rezistența unor actori politici și economici la schimbare, în condițiile în care procesul de reformă ar fi deja în desfășurare și dificil de inversat fără consecințe economice semnificative.
„Exact cei care îndesau lacomi bani din pomenile lui Ciolacu Fărăbac din fondul nostru de rezervă pentru crize urlă cel mai tare „Jos Ilie Sărăcie!”. Cu cât au băgat mai mulți bani în jeb, cu atât răcnesc în cor „Sărăcie!”.
Nu și-au pus niciodată problema că așa ceva nu are cum să dureze. Nu este și nu va fi sustenabil niciodată. Haiducia asta pe caiet și pe datorie nu poate să țină mult.
„Revoluția” asta nu a pornit din senin. L-au presat pe „Ilie Sărăcie” cât au putut să nu se atingă de bogăția lor. De puterea lor. Să nu schimbe nimic. Să lase așa, că merge. Rotativa vine acuși, acuși. L-au băgat în corzi pe Ilie să pună poporul la plată mai întâi, că ticăloșii plăteau taxe prea mici de cât primeau de la politicieni. Au sperat cu sufletul la gură că asta este de ajuns și jeb-ul lor va scăpa neatins. L-au evitat cât au putut pe Ilie când îi alerga cu planurile de reformă. S-au ascuns de el. Îi dădeau cu flit pe coridoare. Râdeau de el de după uși, prin cotloane. Plănuiau debarcarea lui cu ai lui. Complotau.
Dar omul este încăpățânat rău. Nu te poți înțelege cu el. Nu ține la amenințări. Nu merge cu el ușor. E „bolovan” de-a dreptul. A semnat cu ei un plan, merge până la capăt.
Când a fost evident că Ilie va intra peste ei și îi va lua la control prin buzunare, au sărit ca arși:
„Ilie Sărăcie, pleacă! Nu te mai vrem! Vrem pe altul. De-al nostru! De comitet! Du-te!””, este mesajul lui Păun.
