Risc major pentru sistemul energetic. Dumitru Chisăliță avertizează că prețurile ar putea crește semnificativ din cauza secetei: Securitatea nu se construiește prin interdicții

Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, avertizează că scăderea debitului Dunării și a râurilor interioare poate afecta semnificativ producția de energie electrică din România. Într-o analiză publicată, specialistul arată că seceta prelungită poate reduce producția de hidroenergie și energie nucleară, ceea ce ar putea duce la creșterea importurilor, utilizarea mai intensă a centralelor pe gaze și cărbune și majorarea prețurilor la energie.

Dumitru Chisăliță avertizează că sistemul energetic se confruntă cu un risc major

Dumitru Chisăliță subliniază că reducerea debitelor Dunării și ale râurilor interioare reprezintă un risc major pentru sistemul energetic național. Acesta afirmă că, dacă seceta afectează atât hidrocentralele, cât și Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă, România va fi nevoită să se bazeze într-o măsură mai mare pe producția de energie din gaze naturale și cărbune.

Președintele AEI apreciază că un mix energetic echilibrat rămâne singura soluție sigură pentru România. În opinia sa, energia regenerabilă este indispensabilă, însă are un caracter variabil și nu poate funcționa fără surse stabile de producție și fără capacități de rezervă. El avertizează că eliminarea simultană a hidroenergiei, energiei nucleare și a centralelor pe gaze și cărbune ar transforma România într-o țară mai dependentă de importuri, cu prețuri mai ridicate și cu un risc crescut de deficit energetic.

„Cei care blochează hidrocentralele și resping simultan energia nucleară, trebuie să răspundă la o întrebare simplă: din ce se alimenta România zilele astea? Dacă seceta va afecta capacitățile de producție hidro și nucleare, energia electrică va apela la mai multă energie din termie (gaze și cărbune), aceeași întrebare pentru cei care cer interzicerea gazului și a cărbunelui. Mixul energetic echilibrat rămâne singura opțiune reală și sigură pentru România.

Energia regenerabilă este esențială, dar variabilă. Fără hidroenergie pentru echilibrare, fără nuclear pentru producție constantă și fără capacități termice de rezervă, România nu devine mai „verde”, ci mai vulnerabilă: importă mai mult, plătește mai scump și riscă să nu aibă suficientă energie exact când are cea mai mare nevoie.

Protejarea mediului este obligatorie, dar blocarea tuturor surselor controlabile fără alternative tehnice reale nu reprezintă politică energetică. Este transferarea costurilor și a riscurilor către populație și economie.

Un sistem energetic nu poate funcționa doar când vremea este favorabilă. Iar securitatea energetică nu se construiește prin interdicții, ci prin echilibru, investiții și responsabilitate”, avertizează președintele AEI.

Președintele AEI prezintă și structura actuală a producției de energie în perioada caniculară

În timpul zilei, energia fotovoltaică și eoliană asigură aproximativ 35% din producția națională, în timp ce cărbunele contribuie cu aproximativ 11%, gazele naturale cu 14%, energia nucleară cu 20%, iar hidroenergia cu 20%. Deoarece aproximativ 10% din producția totală este exportată, contribuția efectivă a energiei fotovoltaice și eoliene la consumul intern este estimată la aproximativ 25%, în timp ce celelalte surse acoperă circa 65% din necesar.

Pe timpul nopții și în intervalele de consum ridicat, când producția fotovoltaică este absentă sau redusă, aproximativ 31% din consum este acoperit prin importuri, iar restul provine din producția internă: aproximativ 8% din cărbune, 8% din gaze naturale, 22% din energia nucleară și 22% din hidroenergie. Chisăliță concluzionează că, în actualele condiții de caniculă, funcționarea sistemului energetic este susținută în principal de hidroenergie și energia nucleară, ambele fiind vulnerabile în cazul continuării secetei.

Analiza amintește și precedentul din august 2003, când Unitatea 1 a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă a fost oprită preventiv din cauza nivelului foarte scăzut al Dunării. La acea dată, debitul fluviului la Baziaș coborâse la aproximativ 1.640 metri cubi pe secundă, iar nivelul apei la stația hidrometrică Cernavodă ajunsese la minus 187 de centimetri, făcând imposibilă alimentarea normală cu apă de răcire. Reactorul a fost repornit în 16 septembrie 2003, după revenirea nivelului apei.

Ulterior acelui episod, Nuclearelectrica a introdus praguri operaționale clare pentru nivelul apei în bazinul de aspirație și a modernizat sistemele de captare și răcire. În prezent, debitul Dunării la Baziaș este de aproximativ 1.650 metri cubi pe secundă, o valoare comparabilă cu cea din 2003. Totuși, autorul analizei subliniază că o oprire a centralei nu este inevitabilă, deoarece infrastructura a fost modernizată, exploatarea amenajărilor de la Porțile de Fier poate influența nivelul apei, iar criteriul oficial de oprire îl reprezintă nivelul apei din bazinul de aspirație, nu debitul măsurat la Baziaș.

„1. Situația actuală a producției și consumului de energie în perioada caniculară

În intervalul diurn, energia fotovoltaică și eoliană reprezintă aproximativ 35% din producția națională, iar celelalte surse însumează circa 65%: cărbune – 11%, gaze naturale – 14%, energie nucleară – 20% și hidroenergie – 20%.

În condițiile în care aproximativ 10% din producție este exportată, contribuția netă a energiei fotovoltaice și eoliene la acoperirea consumului intern este, în fapt, de aproximativ 25%, în timp ce celelalte surse acoperă circa 65%.

Seara, noaptea și dimineața, când producția fotovoltaică este absentă sau redusă, consumul este acoperit în proporție de aproximativ 31% din importuri și de circa 60% din alte surse interne: cărbune – 8%, gaze naturale – 8%, energie nucleară – 22% și hidroenergie – 22%.

Prin urmare, chiar dacă la prânz energia fotovoltaică și eoliană poate ajunge la aproximativ 45% din producție, o parte importantă este exportată. În actualele condiții de caniculă, funcționarea sistemului energetic este susținută în principal de hidroenergie și de energia nucleară. Ambele pot fi afectate de persistența secetei, în contextul în care nivelul Dunării se află la minime istorice.

2. Precedentul din 2003 și riscul pentru Centrala Nuclearoelectrică Cernavodă

În august 2003, Unitatea 1 a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă a fost oprită din cauza nivelului extrem de scăzut al Dunării. Principalele repere ale acelui episod au fost:

– la 23 august 2003, Unitatea 1 a fost oprită preventiv, deoarece nivelul Dunării la Cernavodă nu mai permitea captarea normală a apei de răcire;

– la 24 august 2003, debitul Dunării la Baziaș a coborât la aproximativ 1.640 m³/s, una dintre cele mai mici valori înregistrate istoric;

– la stația hidrometrică Cernavodă, nivelul a ajuns la −187 cm, iar debitul local era de aproximativ 200 m³/s, ceea ce a făcut imposibilă captarea apei prin sistemul normal al centralei;

– reactorul a fost repornit la 16 septembrie 2003, după revenirea nivelului apei.

În urma acestui eveniment, Nuclearelectrica a introdus și a comunicat explicit pragurile operaționale de 2,50 mdMB și 2,35 mdMB în bazinul de aspirație și a modernizat sistemele de captare și răcire.

Debitul Dunării la Baziaș conform INMH este de 1.650 m³/s, situația este comparabilă cu cea din 2003. Aceasta nu înseamnă însă că oprirea centralei este inevitabilă, deoarece:

– între timp, sistemul de captare a fost modificat din punct de vedere tehnic;

– exploatarea amenajărilor de la Porțile de Fier poate influența nivelul apei la Cernavodă;

– criteriul oficial de oprire este nivelul din bazinul de aspirație, nu debitul măsurat la Baziaș.

În eventualitatea a încă 30 de zile de secetă severă în întregul bazin al Dunării, fără precipitații semnificative, riscul opririi preventive a cel puțin unei unități de la Cernavodă ar crește considerabil. Totuși, pe baza informațiilor actuale, o astfel de oprire nu poate fi considerată certă”, a explicat președintele AEI.

Dacă seceta severă s-ar prelungi încă 30 de zile, riscul opririi preventive a unei unități crește considerabil

Potrivit estimărilor prezentate, dacă seceta severă s-ar prelungi încă 30 de zile în întreg bazinul Dunării, fără precipitații importante, riscul opririi preventive a cel puțin unei unități de la Cernavodă ar crește considerabil, însă o astfel de evoluție nu poate fi considerată certă.

„Pornind de la un debit de aproximativ 1.650–1.700 m³/s, absența precipitațiilor în Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia și România ar reduce treptat aportul de apă în Dunăre”, a explicat Dumitru Chisăliță.

Analiza prezintă trei scenarii privind evoluția debitului Dunării. Dacă acesta se stabilizează între 1.600 și 1.750 metri cubi pe secundă, centrala ar putea continua să funcționeze cu monitorizare strictă. Dacă debitul scade spre intervalul 1.400-1.600 metri cubi pe secundă, crește riscul opririi unei unități. În cazul în care debitul rămâne mult timp în apropierea sau sub minimul înregistrat în 2003, devine plauzibilă oprirea preventivă a uneia sau chiar a ambelor unități.

Situație după 30 de zile	Consecință probabilă
Debitul se stabilizează la 1.600–1.750 m³/s	Centrala poate continua, dar cu monitorizare foarte strictă
Debitul coboară spre 1.400–1.600 m³/s	Risc mare ca nivelul captării să atingă pragul pentru oprirea unei unități
Debitul rămâne mult timp aproape sau sub minimul din 2003	Oprirea preventivă a uneia sau chiar a ambelor unități devine plauzibilă

Dumitru Chisăliță explică și rolul Porților de Fier I și II, care pot regla temporar debitele Dunării

Dumitru Chisăliță explică și rolul Porților de Fier I și II, care pot regla temporar debitele Dunării, însă nu pot menține timp îndelungat un debit artificial ridicat dacă aportul de apă din amonte rămâne redus. De asemenea, râurile Olt, Jiu și Argeș pot contribui la alimentarea Dunării, însă și acestea sunt afectate de secetă. În plus, lacurile de acumulare trebuie utilizate și pentru alimentarea populației cu apă, irigații, menținerea debitelor ecologice și producția de energie.

„Porțile de Fier I și II pot regla debitele și pot atenua efectele secetei pe termen scurt, dar nu pot menține timp de o lună un debit artificial ridicat dacă aportul din amonte rămâne foarte scăzut. Eliberarea suplimentară de apă reduce nivelul acumulărilor, iar volumele utilizate trebuie refăcute ulterior.

Oltul, Jiul și Argeșul contribuie la debitul Dunării în amonte de Cernavodă, însă, în condiții de secetă severă, și debitele acestor râuri sunt reduse. Lacurile de acumulare pot oferi un sprijin temporar, dar volumele disponibile sunt mult mai mici decât debitul Dunării și trebuie gestionate și pentru alimentarea populației, irigații, menținerea debitelor ecologice și producția de energie.

Oprirea unei unități de la Cernavodă ar elimina din producție o capacitate echivalentă cu aproximativ 12% din consumul mediu zilnic.”, a subliniat acesta.

Potrivit analizei, oprirea unei singure unități de la Cernavodă ar elimina din producție o cantitate de energie echivalentă cu aproximativ 12% din consumul mediu zilnic al României.

În ceea ce privește hidroenergia, autorul estimează trei scenarii pentru următoarele 30 de zile. Într-un scenariu favorabil, dacă apar precipitații importante, producția s-ar putea menține aproape de nivelul actual. În scenariul considerat cel mai probabil, în care seceta continuă, producția hidro ar putea scădea cu aproximativ 10-20%, iar într-un scenariu sever diminuarea ar putea ajunge la 25-35%. Totodată, Hidroelectrica ar urma să conserve apa în perioadele cu producție solară ridicată și să producă mai multă energie în orele cu cerere mare.

„Cel mai probabil, reducerea producției nu va fi uniformă. Hidroelectrica va conserva apa în orele în care producția solară este abundentă și va turbina mai mult în perioadele cu cerere ridicată. Dacă lipsa precipitațiilor persistă, ritmul actual de producție nu va putea fi menținut integral timp de 30 de zile fără diminuarea accelerată a rezervelor din lacurile de acumulare.

În scenariul central, scăderea producției hidro față de nivelul actual este estimată la 10–20%”, a explicat specialistul.

Analiza include și trei scenarii privind funcționarea sistemului energetic

În cazul unei secete moderate, cu reducerea producției hidro cu 10%, sistemul ar putea funcționa prin diminuarea exporturilor și creșterea importurilor nocturne, însă cu prețuri mai ridicate. În scenariul unei secete accentuate, cu o reducere de 20% a producției hidro, dependența de importuri și de centralele pe gaze și cărbune ar deveni mai mare, iar marja de siguranță a sistemului s-ar reduce.

Cel mai sever scenariu presupune o reducere cu 25-35% a producției hidro și oprirea unei unități de la Cernavodă. În această situație, exporturile ar dispărea, România ar putea deveni importator net și în timpul zilei, iar noaptea importurile ar putea ajunge până la aproximativ 45%, existând posibilitatea utilizării la maximum a capacităților pe gaze naturale și cărbune. Dacă nici aceste resurse nu ar fi suficiente, ar putea fi necesară reducerea controlată a consumului, începând cu marii consumatori industriali.

Dumitru Chisăliță estimează și impactul asupra prețurilor angro ale energiei. În scenariul unei reduceri cu 10% a producției hidro, prețurile ar putea crește în medie cu 5-12%, cu majorări de până la 20% în timpul nopții. Dacă producția hidro scade cu 20%, creșterea medie ar putea ajunge la 15-30%, iar în orele de vârf din timpul nopții prețurile ar putea fi cu 25-45% mai mari.

În scenariul cel mai sever, care combină reducerea producției hidro cu 25-35% și oprirea unei unități de la Cernavodă, analiza estimează că prețurile ar putea crește cu 35-70% în timpul zilei și cu 80-160% în timpul nopții, media zilnică urmând să fie cu aproximativ 50-110% peste nivelul actual. În anumite intervale de seară, prețurile ar putea depăși chiar și aceste valori.

Președintele AEI precizează însă că majorarea prețurilor pe piața angro nu se transmite automat și integral în facturile consumatorilor casnici. Impactul depinde de tipul contractelor, de mecanismele de plafonare și sprijin existente, de energia achiziționată anterior de furnizori și de nivelul taxelor și tarifelor de rețea. Cei mai expuși ar fi consumatorii industriali și clienții cu contracte indexate la piața angro.

„În condițiile continuării secetei, sistemul energetic poate rămâne echilibrat în scenariile moderat și accentuat, prin reducerea exporturilor, creșterea importurilor și utilizarea suplimentară a capacităților pe gaze naturale și cărbune. Vulnerabilitatea majoră apare în cazul suprapunerii unei scăderi severe a producției hidro cu oprirea unei unități de la Cernavodă.

Estimările prezentate sunt scenarii orientative, construite pe baza structurii actuale a producției și consumului. Ele nu reprezintă o prognoză certă, iar evoluția efectivă va depinde de precipitații, debitele Dunării și ale afluenților, nivelul rezervelor hidro, disponibilitatea capacităților interne, posibilitățile de import și dinamica cererii”, a conchis Dumitru Chisăliță.