Reformele Guvernului Bolojan sub lupa BNR: Creștere economică cu orice preț. A meritat?

Economistul-șef al Băncii Naționale a României, Valentin Lazea, analizează într-un articol publicat pe blogul BNR efectele reformelor fiscale adoptate de Guvernul Bolojan și direcția economică urmată de România în ultimul deceniu. Demersul său explică de ce măsurile de consolidare au fost decisive și compară opțiunile României cu cele ale Bulgariei, care a mizat constant pe intrarea în zona euro. Analiza ridică o întrebare esențială: ce a câștigat și ce a pierdut economia românească.

Reformele fiscale și riscurile evitate, în analiza lui Valentin Lazea de la BNR

Valentin Lazea plasează reformele fiscale recente în centrul unei discuții mai ample despre stabilitatea economică a României și despre riscurile majore care ar fi apărut în lipsa acestora. Economistul-șef al BNR susține că măsurile de consolidare adoptate de Guvernul Bolojan au fost esențiale pentru evitarea unui scenariu extrem, marcat de incapacitate de plată și dezechilibre severe.

În analiza publicată pe blogul BNR, acesta explică faptul că alternativa la reformele fiscale ar fi fost una dramatică pentru finanțele publice și pentru populație.

„Adevărul este că, fără acele măsuri de consolidare fiscală astăzi am fi vorbit de o Românie în incapacitate de plată, retrogradată la categoria «junk» de către agențiile de rating, în imposibilitatea de a plăti pensii și salarii altfel decât prin tipărire de bani (inflaționist).

Dar, grație măsurilor de consolidare fiscală, România a evitat recesiunea (creșterea economică s-a situat în 2025 aproape de 1 la sută), iar împrumuturile externe și cele interne s-au ieftinit (aceasta fiind una din cauzele principale ale supraperformanței reducerii deficitului bugetar de la 8,7% la 7,7% din PIB pe contabilitate națională și de la 9,3% la circa 8% din PIB pe contabilitate ESA)”, a scris Valentin Lazea.

Economistul subliniază că efectele pozitive nu se opresc la evitarea recesiunii sau la reducerea costurilor de finanțare. Potrivit acestuia, perioada recentă a marcat începutul unei schimbări structurale în economia românească, printr-o orientare mai accentuată spre investiții.

„Și mai important, în aceste șase luni s-au făcut pași decisivi pentru înlocuirea modelului de creștere bazată pe consum cu o creștere bazată pe investiții, existând speranța ca în anii următori această tendință să fie continuată”, a mai spus economistul.

Valentin Lazea, despre aderarea la zona euro

În continuarea analizei, Valentin Lazea extinde responsabilitatea pentru starea actuală a finanțelor publice dincolo de ultimele guverne, indicând un cumul de decizii luate pe parcursul a zece ani. Economistul argumentează că România a avut, la un moment dat, o poziție favorabilă pentru aderarea la zona euro, dar a ales o altă direcție strategică.

Acesta amintește că, în 2015, România îndeplinea criteriile de la Maastricht, ceea ce ar fi permis inițierea procesului de aderare la zona euro, dacă disciplina fiscală ar fi fost menținută.

„Să luăm, de exemplu, situația deteriorării finanțelor publice din România în ultimii zece ani. Din punct de vedere obiectiv, România îndeplinea în 2015 toate criteriile de la Maastricht, așadar și-ar fi putut depune candidatura pentru aderarea la zona euro, dacă și-ar fi continuat conduita fiscală responsabilă”, explică Valentin Lazea.

Economistul arată că guvernele succesive au preferat accelerarea creșterii economice, chiar cu prețul dezechilibrelor macroeconomice.

„Guvernul de atunci și toate guvernele care i-au urmat au ales, în schimb, să privilegieze creșterea economică în ritmuri cât mai mari, cu orice cost (sacrificând echilibrele macroeconomice). Rezultatul: România a înregistrat într-adevăr cea mai rapidă creștere economică dintre statele membre ale UE, dar și cea mai mare inflație, cel mai mare deficit bugetar, cel mai mare deficit de cont curent”, declară economistul șef BNR.

Comparativ, Bulgaria a urmat o traiectorie mai prudentă, cu obiectiv clar de aderare la zona euro, obiectiv atins în 2026. Economistul respinge ideea că degradarea finanțelor publice ar putea fi pusă exclusiv pe seama guvernelor recente.

„Astăzi, există tentativa lipsită de onestitate de a atribui deteriorarea finanțelor publice doar guvernelor Ciucă și Ciolacu, ceea ce este fals”, mai spune el.

Valentin Lazea, despre creșterea bazată pe consum

Valentin Lazea introduce și o perspectivă mai puțin discutată în dezbaterea publică, legată de rolul consumului individual în dezechilibrele economice. El susține că presiunea asupra finanțelor publice nu a venit doar din zona statului, ci și din dinamica accelerată a consumului populației.

În analiza sa, economistul detaliază evoluția comparativă a consumului populației și administrației publice.

„Astfel, în perioada 2015-2024, consumul individual efectiv al populației a crescut în cinci ani din zece mai rapid decât consumul colectiv efectiv al administrației publice. Este adevărat că în ceilalți cinci ani consumul administrației publice a crescut mai rapid decât consumul populației, dar trebuie ținut cont de faptul că mărimea relativă a celor doi indicatori este de circa 1:10 (consumul populației îl depășește de aproximativ zece ori pe cel al administrației publice, așadar este mult mai ușor pentru aceasta din urmă să crească în ritmuri relative)”, spune Valentin Lazea.

Acesta reia critica privind modelul de creștere „cu orice preț”, care a favorizat consumul în detrimentul investițiilor.

„O altă problemă, care cel puțin a fost recunoscută cu onestitate în dezbaterea economică din ultimii ani, a fost privilegierea creșterii bazate pe consum în detrimentul creșterii bazate pe investiții (FBCF= formarea brută de capital fix). Așa cum se vede din tabel, în cinci ani din zece consumul final crește mai rapid decât investițiile”, continuă el.

În finalul analizei, economistul răspunde întrebării legate de utilitatea acestui model de dezvoltare, punând în balanță avantajele și costurile.

„Răspunsul depinde de punctul de vedere al fiecărui observator, dar în orice caz diminuarea decalajului în ce privește PIB/locuitor și mai ales a consumului/locuitor față de media UE ar trebui pusă în balanță cu următoarele considerente:

• o creștere finanțată pe datorie dar bazată pe consum nu va asigura, în timp, resursele financiare necesare pentru rambursarea datoriei respective;
• degeaba crește o țară peste potențial timp de câțiva ani, dacă efortul de consolidare fiscală ulterior va necesita câțiva ani de creștere sub potențial, cu adâncirea din nou a decalajelor față de media UE;
• ironic, cetățenii beneficiari ai relaxării fiscale nu sunt recunoscători pentru aceasta și votează împotriva partidelor care le-au făcut respectivele cadouri”, încheie economistul analiza sa.