Raportul Congresului SUA despre ingerințe în alegeri reaprinde scandalul din România. Mirel Curea: „Nu am văzut decât acuzația, nu și demonstrația”

Un raport recent al unui comitet din Camera Reprezentanților a SUA, care acuză Uniunea Europeană de ingerințe în procesele electorale din mai multe state membre, inclusiv România, a readus în prim-plan controversele legate de anularea alegerilor prezidențiale din 2024. Documentul vorbește despre presiuni exercitate de la Bruxelles asupra platformelor de social media, cenzură și influențarea indirectă a opțiunilor electorale.

Jurnalistul Mirel Curea atrage însă atenția asupra unei probleme esențiale: lipsa probelor clare care să susțină aceste acuzații.

„În acest raport nu am văzut decât acuzația, nu și demonstrația, nu e nicio dovadă. Ca jurnalist, eu vreau să văd probe”, afirmă Mirel Curea într-un interviu acordat Evenimentului Zilei.

Democrația și vulnerabilitățile ei

În opinia jurnalistului, problemele nu pornesc neapărat de la intervenții externe, ci de la funcționarea deficitară a instituțiilor interne. El susține că autoritățile române „ar fi putut să stopeze un personaj precum Călin Georgescu mult mai devreme”.

Mirel Curea amintește că fostul candidat la președinție a avut în trecut un dosar penal pentru apologia criminalilor de război. „Faptele erau săvârșite în public. Probatoriul era la lumina zilei, era de notorietate”, subliniază el.

Eșec instituțional și rolul Curții Constituționale

Potrivit jurnalistului, intervenția Curtea Constituțională a României nu reprezintă problema de fond, ci mai degrabă consecința unor eșecuri anterioare ale altor instituții.

„A fost făcut scăpat de Parchetul General. Din neglijență, indolență sau complicitate, acest detaliu nu-l știu. Cert este că a fost făcut scăpat”, a declarat Mirel Curea.

În astfel de situații, explică acesta, personajele politice care încalcă legea ajung să „își ia viteză”, iar intervenția CCR devine o soluție de ultimă instanță.

„Este principiul ultimei rațiuni, al ultimei redute. Îl aplici lăsând puțin la o parte legea comună, care, iată, i-a făcut scăpați pe acești oameni”, afirmă jurnalistul.

Raportul SUA, între acuzații și lipsa demonstrației

Raportul comitetului din Congresul SUA susține că Bruxelles-ul ar fi intervenit în alegerile din România prin cenzură pe rețelele sociale și prin favorizarea unor candidați. Pentru Mirel Curea, problema majoră este lipsa explicațiilor concrete.

„E în regulă să spună că UE a intervenit. Dar să spună și cum. Pentru că eu nu am văzut să explice cum și în ce fel”, subliniază el.

Jurnalistul face o distincție clară între influența politică și frauda electorală propriu-zisă. „Una este să sprijini niște candidați, să le faci lobby, și alta este să furi sacii cu voturi”, explică Mirel Curea, adăugând că, fără probe, documentul seamănă mai degrabă cu un text de opinie. „Atunci ce este raportul? Un editorial?”, se întreabă el.

Cenzură sau vizibilitate masivă?

Una dintre acuzațiile centrale ale raportului vizează presupusa cenzură exercitată pe platformele de social media. Mirel Curea ridică însă o întrebare directă: cine a fost, în mod real, cenzurat?

„Când Georgescu, Simion, Șoșoacă aveau zeci de milioane de vizualizări, numai cenzurați nu erau”, afirmă jurnalistul, insistând că discuția despre cenzură trebuie purtată pe exemple concrete.

„Dacă ni se dau niște nume, ca jurnaliști ar trebui să îi sunăm și să întrebăm în ce a constat cenzura?”, adaugă el.

Secretele CSAT și limitele transparenței

Un alt punct sensibil este legat de desecretizarea informațiilor care au stat la baza deciziilor luate în CSAT. Mirel Curea explică de ce nu toate datele pot fi făcute publice.

„Informațiile au venit de la servicii partenere: britanici, francezi, americani, turci. Nu poți desecretiza un secret care nu îți aparține”, spune jurnalistul.

În opinia sa, raportul american ignoră acest aspect, deși „partea americană a trimis informații serviciului de informații militare român”. Din acest motiv, concluzia lui Mirel Curea este tranșantă: „raportul acesta mi se pare mai degrabă o palmă simbolică peste fața bătrânei Europe”.

Dezbaterea rămâne deschisă, însă jurnalistul subliniază că, fără probe clare și demonstrații solide, acuzațiile riscă să alimenteze mai degrabă confuzia decât clarificarea adevărului.