EXCLUSIV. Analiză sumbră. Ștefan Popescu: România nu e în declin, ci într-o decadență care ne duce spre dispariție

O societate aflată de mult timp în cădere liberă, care riscă să dispară în viitor. O analiză făcută de profesorul Ștefan Popescu, invitat alături de Octavian Hoandră la podcastul Contrapunct, realizat de Mirel Curea, marți, pentru evz.ro și canalul de YouTube Hai România.

Prezentul și viitorul societății românești au fost subiectul unei analize extrem de dure realizate de profesorul și analistul Ștefan Popescu. Invitat marți la podcastul Contrapunct, moderat de Mirel Curea, alături de Octavian Hoandră, acesta a lansat un avertisment critic asupra direcției în care se îndreaptă țara. În viziunea sa, situația actuală a depășit pragul unui simplu regres, transformându-se într-o catastrofă cu efecte pe termen lung.

Analistul consideră că lipsa de viziune a clasei politice și degradarea constantă a structurilor sociale pun sub semnul întrebării însăși supraviețuirea pe termen lung a națiunii.

O societate pe calea dispariției

Ștefan Popescu a explicat că termenul de declin este mult prea blând pentru a descrie realitatea românească actuală. Potrivit acestuia, țara a intrat într-o fază de decadență profundă, care pare imposibil de stopat în absența unor măsuri radicale.

„Cred că suntem o societate nici măcar pe panta declinului. La declin mai rezolvi, mai poți să mai stabilizezi curba. E decadență. Asta este singura, suntem pe cale de dispariție ca societate. Sigur, nu dispare imediat, adică să ne așteptăm.

Dar cred că pe durata unui secol, dacă ne uităm și la curba demografică, resursele umane se împuținează. Și noi, cum să spun, suntem o societate fără direcție.

O societate fără direcție și nu putem avea nici un învățământ de calitate, nici un sistem de sănătate de calitate. Se mai cârpește pe aici, pe acolo, că se mai face cât un proiect cu relevanță strategică”, a punctat profesorul.

Mitul salvatorului și rezistența la elită

Un alt punct atins în cadrul discuției a fost modul în care publicul românesc se raportează la lideri și la educație. Profesorul a subliniat că societatea pare să respingă adevăratele valori, preferând în schimb să creeze idoli sau figuri mesianice care să suplinească lipsa de reforme structurale.

„Societatea românească nici măcar nu mai acceptă luminile, pentru că noi criticăm, dar nu dorim să avem oameni, adică fabricăm, desigur, mitul, uitați-vă, mitul lui Bolojan, statuia.

Noi am mai fabricat statui, ne aducem aminte și din anii 30, am tot fabricat statui”, a adăugat invitatul podcastului Contrapunct.

România între influența americană și cea germană

În ceea ce privește poziționarea externă, Octavian Hoandră a ridicat problema direcției strategice a țării. Ștefan Popescu a fost categoric, afirmând că România a încetat să mai fie un actor cu o agendă proprie, devenind mai degrabă un teren unde se intersectează interesele marilor puteri occidentale.

„Noi nu avem politică externă. Cred că România este un spațiu de proiecție a influențelor din diverse zone. Și americană, și din Europa Occidentală, în special germană. Văd Germania mai influentă decât Franța, deși s-a bătut foarte multă monedă pe Franța. Dar dacă ne uităm la anumite decizii, la anumite declarații, la programul SAFE, la atribuirea contractelor pe Rheinmetall, este Germania.

Este prin prezența unei personalități în fosta coaliție, în orice caz, în partidele care formează Guvernul sau îl vor forma, cu cetățenie germană. Deci Germania este o prezență foarte importantă și cred că aceste nu sunt neapărat complementare, le pot coabita, dar cred că se mai ciocnesc”, a detaliat acesta.

Sfârșitul unipolarității în politica internă

Lipsa unei direcții strategice clare este accentuată, în opinia analistului, de faptul că deciziile nu mai vin dintr-un singur centru de putere extern, așa cum se întâmpla în trecutul recent.

Acest lucru creează fragmentare și tabere divergente în interiorul aparatului de stat român.

„Cred că taberele din România și faptul că România nu are o direcție strategică este totul. Tocmai că nu se mai află în responsabilitatea unei singure puteri, așa cum a fost până acum vreo 2 ani.

Adică erau americanii, Statele Unite ale Americii, lucrurile erau clare. Cred că sunt și ecouri ale celor două influențe strategice”, a concluzionat Ștefan Popescu.