Silviu Predoiu: România reacționează mai repede la rapoarte externe decât la întrebările propriilor cetățeni

Menționarea României într-un raport american a readeschis dezbaterea publică privind anularea alegerilor din 2024, însă pentru Silviu Predoiu, președinte al partidului PLAN și fost general Serviciul de Informații Externe, discuția spune mai multe despre reflexele societății românești decât despre conținutul documentelor externe care o menționează.

România și reflexul validării externe

Silviu Predoiu atrage atenția că simpla apariție a României într-un raport internațional declanșează automat un val de reacții publice și mediatice.

„România are un talent special: devine brusc extrem de atentă la sine ori de câte ori este menționată într-un raport extern”, afirmă acesta într-un interviu acordat Evenimentului Zilei.

Generalul observă că acest tip de reacție se repetă constant, indiferent de natura documentului sau de contextul în care este menționată țara.

„Presa dezbate intens subiectul, ca de fiecare dată când numele țării apare într-un document venit «de afară». Ne place să credem că suntem importanți, că cineva din Washington sau Bruxelles stă cu ochii pe noi, preocupat de ceea ce facem”, punctează el.

Nevoia de a „exista” în rapoarte internaționale

Potrivit lui Silviu Predoiu, această nevoie de validare externă funcționează chiar și atunci când contextul nu este favorabil României.

„Ne bucurăm uneori chiar și când contextul nu este unul favorabil”, spune fostul candidat la alegerile prezidențiale.

În acest sens, el amintește inclusiv episodul dosarelor Epstein, când interesul public a fost canalizat spre identificarea oricărei referiri la România.

„Am căutat cu disperare România sau orice referire la români și am răsuflat ușurați când am găsit. Nu conta că mențiunile erau marginale și deloc măgulitoare. Important era că existăm”, a subliniat Predoiu.

Contrastul dintre reacția externă și dialogul intern

Problema reală nu este, în opinia sa, menționarea României în documente externe, ci contrastul dintre reacțiile rapide la aceste semnale și lipsa de răspuns la întrebările venite din interiorul societății.

„Nu existăm însă pentru liderii de la București. Ei nu se grăbesc să răspundă întrebărilor noastre, nu par preocupați de nelămuririle societății, dar iată, existăm pentru Washington, existăm pentru Bruxelles”, a mai afirmat Silviu Predoiu.

Aceeași logică se regăsește, spune el, și în modul în care a fost primit raportul lansat la 3 februarie 2026 de Comisia Juridică a Camerei Reprezentanților, document care a readus în discuție anularea alegerilor prezidențiale din 2024.

Ce spune, de fapt, raportul american

Predoiu subliniază că raportul trebuie citit cu prudență și în contextul său real.

„În acest context, cred eu, trebuie citit și raportul”, spune el, atrăgând atenția asupra limitelor documentului.

Raportul susține teza existenței „unui mecanism global de control al discursului online”, creat de Uniunea Europeană prin presiuni asupra marilor companii tech.

Potrivit documentului, ar fi avut loc „peste 100 de întâlniri «cu ușile închise» între oficiali europeni și companii tech”, în care s-ar fi cerut o moderare mai agresivă a conținutului.

„Se afirmă că etichete precum «dezinformare» sau «hate speech» ar fi fost folosite pentru a limita dezbateri legitime despre pandemie, migrație sau identitate”, explică Silviu Predoiu.

De ce raportul este exagerat în dezbaterea publică

Generalul insistă însă asupra unui aspect esențial, adesea ignorat în spațiul public românesc.

„Trebuie însă spus clar: raportul NU reprezintă o poziție oficială a Congresului SUA. Este un document preliminar elaborat de staff-ul unei comisii și apare într-un context politic intern american extrem de tensionat”, subliniază el.

Din acest motiv, avertizează Predoiu, transformarea documentului într-o „sentință internațională” despre România reprezintă o exagerare.

Dincolo de statutul raportului, Silviu Predoiu mută discuția către o problemă mai largă: tensiunea dintre combaterea dezinformării și libertatea de exprimare.

„La fel de clar trebuie spus și altceva: controversa nu este despre existența dezinformării. Ea există și reprezintă un risc real pentru orice societate”, a punctat acesta.

Miza reală, spune liderul PLAN, este cine decide adevărul în spațiul digital.

„Controversa reală este cine are dreptul să decidă adevărul în spațiul digital. Iar aceasta este una dintre cele mai mari bătălii ale democrațiilor moderne.”

România, actor secundar într-un conflict global

În opinia lui Silviu Predoiu, România ajunge frecvent într-o poziție colaterală în dispute care nu o au ca miză principală.

„Problema României este că, de prea multe ori, nu participă la această dezbatere ca actor matur, ci apare ca exemplu colateral în disputele altora”, afirmă el.

Generalul respinge ideea că raportul ar fi fost inspirat de o preocupare specială pentru România. „Să fim lucizi: nu grija pentru România a inspirat raportul respectiv.”

O problemă de încredere și reprezentare

În final, Silviu Predoiu mută accentul de pe raportul american pe o problemă internă mult mai profundă: relația dintre stat și cetățeni.

„Poate că adevărata problemă nu este că România este menționată în rapoarte externe. Problema este că reacționăm mai rapid la ce spun alții despre noi decât la întrebările legitime ale propriilor cetățeni”, avertizează acesta.

Consecința este una serioasă pentru funcționarea democrației: „O democrație care răspunde mai prompt în fața presiunilor externe decât în fața propriului electorat riscă, în timp, să piardă exact ceea ce pretinde că apără: încrederea oamenilor”.