O discuție despre tensiunile din societatea românească. Propunerea de grațiere a lui Călin Georgescu
Ediția moderată de Dan Andronic a debutat cu o temă pe care jurnalistul a anunțat-o ca neașteptată chiar și pentru interlocutorul său. El a relatat o conversație personală în care a discutat despre posibile soluții pentru a detensiona atmosfera socială, abordând un subiect sensibil: ideea grațierii lui Călin Georgescu, ca instrument de „pacificare” publică.
Andronic a explicat că asemenea măsuri, deși specifice în mod tradițional unor modele politice din spațiul american, ar putea reprezenta o opțiune pentru depășirea blocajului social și politic din România.
În argumentația sa, Dan Andronic a accentuat faptul că polarizarea, vizibilă în discursul public, este tot mai persistentă. În opinia sa, tensiunile nu dispar de la sine și nu pot fi compensate prin așteptări teoretice, subliniind printr-o metaforă că „minus cu minus dă minus”.
În acest context, jurnalistul a susținut că problema nu mai poate fi ignorată și necesită o soluție politică structurată, întrucât lipsa încrederii afectează percepția generală asupra instituțiilor.
„Dați-mi voie să vă arunc o temă la care nu vă așteptați. Mai ales că vine de la mine. Am stat și m-am gândit la un moment dat, chiar discutam cu un prieten, zic, dom’le, știi ce aș face eu? Dacă aș fi consilierul lui Nicușor Dan? M-a întrebat ce.
Zic l-aș grația pe Călin Georgescu! I-aș da imunitate pentru tot. Toate dosarele pe care le are în instanță, pentru că la un moment dat societatea trebuie pacificată. Să grațiezi pe cineva sau să dai tipul ăsta de imunitate. Nu știu, acum, ce spun ține mai mult de sistemul american decât de sistemul românesc.
Dar, la un moment dat, tensiunea asta, care o vedeți, că există în societate și nu cred că va dispărea. Și din discursul nostru se simte această tensiune. Ea trebuie undeva disipată, pentru că nu putem să trăim în continuare în această atmosferă negativă.
Că din negativ Nu-i ca-n fizică, minus cu minus dă plus. Nu, minus cu minus dă minus. și dă dublu minus sau triplu minus. Deci lucrurile astea ar trebui undeva rezolvate la nivel politic. Pentru că aici aveți dreptate. Lucrurile se duc într-o zonă în care nimeni nu mai are încredere în nimic”, a spus analistul politic și jurnalistul Dan Andronic.
Răspunsul lui Adrian Severin a venit printr-o confirmare a analizei. Fostul ministru a remarcat că situația actuală depășește domeniul obișnuit al absenteismului electoral sau al indiferenței politice, fenomene deja cunoscute în România.
Din perspectiva sa, societatea se confruntă cu o „lipsă de încredere sistemică”, care nu se reduce la nemulțumiri cotidiene, ci la o destructurare vizibilă a coeziunii sociale. Severin a indicat că această ruptură are cauze multiple, iar în opinia sa, ele ar trebui discutate și analizate deschis.
„Corect. Dincolo de absenteismul nostru clasic, de indiferența noastră clasică aia cunoscută, aici a fost ceva nou. Dincolo de chemarea la boicot a unora. Aici a fost ceva nou. Aici este ce spuneți dumneavoastră. O lipsă de încredere sistemică. Nu e vorba de comoditate. Nu e vorba de front. Nu e vorba de, știu eu, neîncrederi cotidiene obișnuite.
Este vorba despre o destructurare a coeziunii, a țesutului social este o distrugere a coeziunii sociale care își are cauze pe care le cunoaștem și ne-ar o să discutăm dacă vreți să discutăm”, a răspuns Adrian Severin.
Lecții din trecut: reconcilieri și tensiuni istorice
Pentru a ilustra analogiile cu prezentul, Dan Andronic a adus în discuție perioada anilor ’90:
„Am trăit amândoi anii 90. Am mai văzut situația asta și aduceți-vă în minte până n-a fost acea tranziție pașnică a puterii de la 96. Societatea nu s-a vindecat. Bine, nu s-a vindecat nici după aia, dar măcar a avut senzația că e un moment a fost aproape ca o epifanie. La nivel de națiune”.
Severin a exemplificat impactul tensiunilor istorice asupra percepției internaționale, evocând cazul incidentelor interetnice de la Târgu Mureș și modul în care acestea au fost prezentate greșit în presa internațională:
„Nu mă surprindeți cu această abordare, îmi faceți plăcere cu această abordare, pentru că vreau să vă dau un exemplu foarte aproape de ce ați spus, adică identic din punct de vedere tehnic și al raționamentului. Țineți minte, dumneavoastră, nu știu dacă toți ți-i minte, ce tensiune interetnică era atunci creată în siajul, în urmarea, pe urmele acelei revolte, acelor evenimente conflictuale de la Târgu Mureș din martie 1990.
În acest context și printr-o întreagă, cum să spun, manipulare pe plan internațional, dezinformare, etc., etc., apare marea problemă a maghiarului cetățean român Pál Cseresznyés care bătuse în acel context pe un român Mihailă Cofariu, care a fost prezentat ca fiind unguri bătut de români. În străinătate, lucrurile se cunosteau fix pe dos. Că victima era Pál Cseresznyés și agresorul era românul Cofariu. Lucrată bine, nu era o greșeală, nu era o simplă neatenție.”
Andronic a adăugat contextul mediatic:
„A fost o echipă a televiziunii irlandeze …”
Severin a explicat că revizuirea acestei istorii poate oferi lecții utile pentru situațiile de astăzi și pentru modul în care deciziile politice pot contribui la reconciliere.
Strategia de reconciliere din 1996 și aplicațiile ei posibile
Adrian Severin a continuat dialogul amintind un episod relevant din 1996, imediat după confruntările interetnice de la Târgu Mureș. Fostul ministru a explicat că acea perioadă a fost marcată de tensiuni profunde, amplificate inclusiv prin campanii de dezinformare pe plan internațional.
Severin a descris cazul maghiarului Pál Cseresznyés și al românului Mihăilă Cofariu, subliniind că imaginea evenimentelor a fost prezentată distorsionat în străinătate, ceea ce a complicat situația României pe scena diplomatică.
„Exact, exact. Și vine 96 și atunci i-am sugerat președintelui Constantinescu să avem și să aibă el, el în țară, eu în străinătate, un mesaj bazat pe ceea ce ați spus dumneavoastră acum. Reconciliere. Reconciliere. Și pentru cei de astăzi e poate interesant în 30 de secunde să spun cum s-a procedat exact asta i-am sugerat președintelui grațiați-l pe Pál Cseresznyés în România între timp Pál Cseresznyés fusese anchetat și bineînțeles condamnat.
Era în închisoare. Și vă dați seama, faptul că era încarcerat în străinătate era prezentat ca și o și mai mare tragedie. și o și mai grozavă dovadă a opresiunii, a caracterului opresiv a regimului politic românesc. Și a spus, domnul Constantinescu mi-a zis, domnule, dar e impopulară o asemenea, e foarte bine ce spuneți dumneavoastră, politicește este necesar, dar din punct de vedere al opiniei publice ne punem toată opinia publică în cap pentru că românii nu vor accepta acest gest de grațiere”, a povestit Severin.
Severin a detaliat apoi soluția tehnică care a făcut posibilă reconcilierea:
„Și atunci am stat și ne-am gândit și am găsit o soluție care mi se pare astăzi foarte corectă, dumneavoastră o corectă tehnic, spun eu, ca să nu fiu lăudăros, dumneavoastră puteți să o calificați și altfel. Și am spus, știți ce? Era Crăciunul. Ca acum! „Da-ți-i telefon lui Mihaila Cofariu, românul victimă, dumneavoastră președintele țării la telefon, vorbește cu Mihăilă Cofariu”, care era un om cumsecade, săracul a rămas și cum sechele după bătaia aia.
Și spuneți-i „domnul Cofariu, e Crăciun, e ziua iertării, să-l iertați pe ăla care v-a făcut rău, pe Pál Cseresznyés. Dar nu-l pot eu ierta, pentru că eu reprezint poporul român și judecata României. Dumneatale, dacă vrei să-l iertăm, atunci eu îl iert ca urmare al iertării dumneavoastră”. Adică instrumentalizezi, instrumentezi.
Omul, românul nostru, mi se pare că a decedat între timp, era un om cumsecade, era un om cu minte și a zis, da, domnul președinte, iertați-l. Hai să-l iertăm. Și atunci a semnat decretul de grațiere președintele Constantinescu, ceea ce a destins imediat relațiile”.
