Problema companiilor de stat. Bogdan Glăvan: Pavăza autentică în calea hoției e proprietatea privată, nu instituțiile de control

Profesorul universitar de economie Bogdan Glăvan analizează critic disfuncționalitățile companiilor de stat, exemplificate prin managementul defectuos de la Hidroelectrica. Acesta susține că singura barieră reală în fața risipei banului public este privatizarea, nu crearea de noi instituții birocratice. Cât despre devalorizarea leului, economistul explică de ce stabilitatea cursului de schimb, garantată de rezervele masive ale BNR, nu ne salvează de povara dobânzilor mari și de politicile fiscale care descurajează investițiile autohtone.

Proprietatea privată reprezintă singura soluție reală împotriva risipei din companiile de stat, atrage atenția prof. Bogdan Glăvan

O analiză a profesorului universitar de economie Bogdan Glăvan aduce în prim-plan o problemă cronică a economiei românești: managementul defectuos al companiilor de stat și fragilitatea financiară a țării.

Pornind de la dezvăluirile făcute de premierul Ilie Bolojan privind situația de la Hidroelectrica, unde se acordă bonusuri substanțiale în absența investițiilor, Glăvan avertizează că soluția nu stă în „oameni providențiali”, ci în schimbări structurale de profunzime.

Profesorul Bogdan Glăvan subliniază faptul că, deși criticile aduse managementului de la Hidroelectrica sunt justificate, raționamentul public trebuie dus până la capăt. În opinia sa, principala lecție care trebuie învățată este că firmele de stat ar trebui privatizate.

Economistul explică faptul că o companie privată manifestă o atenție sporită față de resursele acționarilor, în timp ce entitățile de stat tind să irosească banii cetățenilor, alimentând în schimb ceea ce el numește „nomenclatura securistă”.

Glăvan atrage atenția asupra pericolului de a crede în „călărețul pe cal alb” care va salva România. Acesta susține că nicio persoană, oricât de capabilă ar fi, nu se poate multiplica pentru a supraveghea fiecare minister sau companie de stat.

Prin urmare, singura protecție reală împotriva corupției și a ineficienței rămâne proprietatea privată, invocând proverbul românesc conform căruia „ochiul stăpânului îngrașă vaca”. În acest context, profesorul pune sub semnul întrebării și utilitatea agenției AMEPIP, considerând-o o instituție de supra-supraveghere care reprezintă ea însăși o risipă de resurse.

Banca Națională menține controlul asupra cursului prin rezerve valutare masive

Trecând la analiza stabilității monetare, Bogdan Glăvan reamintește că România nu beneficiază de un regim de curs de schimb flexibil, ci aplică o „flotare controlată”.

Această politică a Băncii Naționale a României presupune intervenții constante pentru a preveni fluctuațiile majore. Economistul precizează că BNR deține în prezent rezerve impresionante, de aproximativ 80 de miliarde de euro, sumă care reprezintă aproape jumătate din masa monetară în lei a țării.

Conform profesorului Bogdan Glăvan, devalorizarea puternică a leului este ultima problemă de care cetățenii ar trebui să se teamă în acest moment, deoarece BNR are capacitatea și dorința politică de a interveni. Deși rezervele sunt, raportat la anumite contexte, mai mici decât în 2009, ele rămân considerabile chiar și în comparație cu țări care au curs fix prin lege, cum este cazul Bulgariei.

Totuși, Glăvan menționează că, deși acesta este un fapt cert, oportunitatea politicii BNR rămâne un subiect deschis dezbaterii economice.

Descurajarea acumulării de capital vulnerabilizează viitorul financiar al țării

Adevăratele probleme, în viziunea profesorului Glăvan, sunt legate de costurile de împrumut și de politicile fiscale ale marii coaliții de guvernare.

El observă că panica generată de posibila ascensiune la putere a unor persoane nepregătite se traduce imediat în dobânzi mai mari pe piețele financiare, unde nu există o autoritate care să garanteze „fixitatea” costurilor.

În final, Bogdan Glăvan critică aspru politica fiscală din ultimul an, pe care o consideră o barieră în calea independenței financiare a României. El argumentează că taxele în creștere, inflația record și deficitele colosale descurajează acumularea de capital autohton și stimulează exportul de capital.

Profesorul concluzionează că ajutoarele externe și banii europeni funcționează ca un „drog” care maschează realitatea fragilă a economiei românești, acoperind lipsa creării de capital intern provocată de barierele fiscale.

Pilon de Analiză	Problema Identificată	Soluția / Realitatea Economică
Companii de Stat	Management ineficient, bonusuri exagerate, lipsa investițiilor (ex. Hidroelectrica).	Privatizarea: Proprietatea privată ca singură metodă eficientă de supraveghere a capitalului.
Instituții de Control	Crearea de entități precum AMEPIP reprezintă o „supra-supraveghere” și o risipă bugetară.	Simplificarea: Reformiștii adevărați nu ar trebui să creeze structuri birocratice redundante.
Piața Valutară	Temeri privind devalorizarea bruscă a leului în perioade de panică politică.	Flotare controlată: BNR deține rezerve de 80 mld. euro, asigurând stabilitatea cursului.
Piața de Capital	Creșterea costurilor de împrumut din cauza panicii și a lipsei de încredere a piețelor.	Fixitate imposibilă: Spre deosebire de curs, costul împrumuturilor este stabilit strict de piață.
Politică Fiscală	Taxe mari, inflație record și deficite care duc la „export de capital”.	Acumularea de capital: Necesitatea încurajării „prinderii cheagului” de către firmele românești.
Ajutor Extern	Dependența de fonduri europene care maschează fragilitatea structurală.	Autonomie financiară: Reducerea barierelor fiscale pentru a stimula crearea de capital intern.

Postarea integrală a profesorului Bogdan Glăvan

„Dl. Bolojan ne prezintă managementul prost de la Hidroelectrica, care își dă bonusuri de sute de mii de euro, fără să facă investiții. Excelent. Sunt de acord cu ce spune.

DAR

Nu duce raționamentul până la capăt.

Ce lecție trebuie să tragem noi din povestea asta? Că firmele de stat trebuie privatizate, fiindcă o companie privată este atentă cu banii acționarilor, în timp ce o companie de stat prăpădește banii acționarilor/cetățenilor și hrănește nomenclatura securistă.

Doar nu suntem copii să credem în călărețul pe cal alb care vine să salveze România… și nici nu putem crede că dl Bolojan se poate teleporta în toate companiile de stat și poate conduce toate ministerele, astfel încât să descopere cum se prăpădește banul public peste tot.

Cineva ca dl Bolojan poate să fie azi și mâine să nu mai fie. Călărețul pe cal alb nu există. Prin urmare, PAVĂZA AUTENTICĂ ÎN CALEA HOȚIEI ESTE PROPRIETATEA PRIVATĂ – ochiul stăpânului îngrașă vaca, după cum bine spune un proverb românesc.

A, și să nu uit: pentru ce avem AMEPIP?? Pentru ce? Nu este AMEPIP însăși o mare risipă, din moment ce dl Bolojan și alți miniștri descoperă sistematic risipa banului în diverse companii de stat? Oh, ba da, e o mare risipă, nici nu trebuia creată, niște reformiști adevărați nu ar fi creat o instituție de supra-supra-supraveghere.

***

În altă ordine de idei, referitor la cursul de schimb, trebuie re-re-re-re-re-re-amintit că România nu are un regim de curs de schimb flexibil, ci unul de flotare controlată, un curs aproape fix, ținut de BNR. Care face ce? Care cumpără la greu valută în vremurile bune și care vinde valută când apar momente de emoție precum cele din prezent.

BNR are 80 de miliarde euro cu totul în visterie, ceea ce reprezintă o sumă enormă, reprezintă circa jumătate din masa monetară (depinde cum o definim) în lei. Este o rezervă mai mică decât cea din 2009, dar tot este foarte mare, mai mare decât a unor bănci centrale care aveau prin lege obligația să țină cursul de schimb fix – de exemplu, Bulgaria avea, înainte de 1 ianuarie, rezerve mai mici decât România (raportate la masa monetară).

Devalorizarea puternică a leului este ultima noastră problemă fiindcă nu se poate întâmpla, dacă BNR intervine – și BNR intervine, fiindcă asta e politica ei;  doar constat un fapt, nu ceva ce-mi place sau displace (putem dezbate, desigur, dacă BNR procedează bine).

Altele sunt problemele.

Panica generată de perspectiva ascensiunii la putere a unor nulități se reflectă în costul împrumuturilor. Și acolo nu e nimeni care să ne asigure vreo „fixitate”. Acolo plătim cât cere piața.

Pentru a fi mai independentă financiar, România ar trebui să ducă o politică de încurajare a acumulării de capital însă, din păcate, marea coaliție din ultimul an a perpetuat politica de descurajare a acumulării de capital dusă de ceva timp.

Taxe din ce în ce mai mari, campionii Europei la inflație, deficite colosale – toate astea frânează „prinderea cheagului”, duc chiar la export de capital (Dubai, remember?) și întrețin o situație pe ansamblu fragilă. Iar ajutorul extern este drogul care maschează această realitate; banii europeni care intră în țară maschează banii care pleacă și capitalul care nu este creat din pricina barierelor și a descurajării fiscale”, a afirmat Bogdan Glăvan, într-o postare publicată pe pagina sa de Facebook.