Prețurile la energie și carburanți ar putea crește din 2028 în toată Europa. Dumitru Chisăliță: România trebuie să aibă o poziție fermă

Președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, a publicat o analiză privind noile măsuri europene aflate în dezbatere la Bruxelles, referitoare la ETS2 și la implementarea Fondului Social pentru Climă, mecanismul destinat să atenueze impactul asupra populației și întreprinderilor mici.

Dumitru Chisăliță avertizează că prețurile la energie și carburanți ar putea crește din 2028

ETS2 este noul sistem european de comercializare a certificatelor de emisii pentru clădiri și transport rutier și este programat să intre în funcțiune în 2028, după o amânare față de calendarul inițial. Veniturile generate de acest sistem vor alimenta Fondul Social pentru Climă, din care România ar urma să fie unul dintre principalii beneficiari, cu o alocare estimată la aproximativ 8 miliarde de euro.

În același timp, introducerea ETS2 ar urma să genereze costuri suplimentare pentru emisiile de CO₂ asociate combustibililor utilizați în încălzirea locuințelor și în transportul rutier. Aceste costuri ar putea duce la creșterea prețurilor pentru gaz, cărbune, păcură, benzină și motorină cu aproximativ 3% până la 15% față de nivelurile actuale, potrivit informațiilor publicate pe site-ul AEI.

„România trebuie să aibă o poziție fermă, legitimă și negociabilă european, fără ca România să pară nici obedientă, nici obstrucționist, dar să prevină o nouă creștere a prețurilor la energie. La Bruxelles au loc în această perioadă discuții importante legate de ETS2 (noul sistem european de comercializare a certificatelor de emisii pentru clădiri și transport rutier) și de implementarea Fondului Social pentru Climă, care este mecanismul destinat să compenseze impactul asupra populației și întreprinderilor mici.

ETS2 este programat să intre în funcțiune în 2028 (după o amânare față de calendarul inițial), iar veniturile generate vor alimenta Fondul Social pentru Climă. România este unul dintre principalii beneficiari ai fondului, fiind estimată să primească aproximativ 8 mld euro din totalul alocărilor

ETS2 pentru România, ar introduce un cost al emisiilor de CO₂ pentru combustibilii utilizați la încălzirea locuințelor și în transportul rutier. Acest cost va face ca prețul gazului, cărbunelui, păcurii, benzinei și motorinei sa fie mai mare cu 3-15% față de present”, a scris Dumitru Chisăliță.

România ar trebui să conteste modul de distribuire a costurilor, ritmul tranziției și avantajele asociate

Analiza subliniază că România nu ar trebui să conteste obiectivul reducerii emisiilor, ci modul de distribuire a costurilor, ritmul tranziției și avantajele asociate. În acest context, sunt invocate date care arată că România a realizat deja reduceri semnificative ale emisiilor de gaze cu efect de seră.

Conform Agenției Europene de Mediu, emisiile totale de gaze cu efect de seră ale României au scăzut cu 59,5% în 2023 față de 1990, iar datele Comisiei Europene indică emisii nete cu 74,5% sub nivelul din 1990. De asemenea, în 2021 România se afla sub plafonul anual din sectoarele ESR cu aproximativ 4,9 milioane de tone de CO₂ echivalent.

Aceste date sunt prezentate ca bază pentru un argument politic potrivit căruia România nu se află într-o poziție de întârziere, ci este un stat care a realizat deja reduceri importante de emisii și solicită ca acest efort să fie recunoscut în viitoarele politici climatice europene. Abordarea propusă este ca designul ETS și al tranziției climatice să pornească de la realități corect evaluate și de la contribuțiile deja realizate de statele membre.

Totuși, analiza evidențiază și o limitare a acestui argument. Comisia Europeană poate susține că țintele climatice nu se raportează exclusiv la anul 1990, ci și la obiectivele sectoriale stabilite pentru 2030 și ulterior. De exemplu, pentru sectoarele ESR, România are o țintă de reducere de 12,7% până în 2030 față de 2005, iar evaluările Comisiei privind planul național de energie și climă au arătat că ambiția României nu poate fi evaluată complet din cauza lipsei unei traiectorii clare pentru aceste sectoare. Prin urmare, argumentul reducerilor istorice este important, dar trebuie completat cu o strategie credibilă pentru perioada 2026-2035.

„România nu trebuie să conteste obiectivul reducerii emisiilor, ci felul în care sunt împărțite costurile, ritmurile și avantajele tranziției. Aici există teren real de argument. România a redus deja foarte mult emisiile: EEA arată o scădere a emisiilor totale de GES de 59,5% în 2023 față de 1990, iar fișa Comisiei pentru România indică emisii nete în 2023 cu 74,5% sub nivelul din 1990. În paralel, Comisia nota că în 2021 România era sub plafonul anual din sectoarele ESR cu circa 4,9 MtCO2e.

Asta susține un argument politic puternic care trebuie valorificat, România nu vine la masa europeană ca restantier, ci ca stat care a livrat deja reduceri semnificative și care cere ca efortul istoric să fie recunoscut în designul prezent și viitor al politicilor climatice. Problema trebuie pusă astfel: nu „vrem tratament preferențial fiindcă nu ne convine ETS”, ci „vrem o construcție ETS și un pachet de tranziție care pornesc de la realități corect măsurate și de la contribuțiile deja făcute de statele membre”.

Dar aici trebuie și o nuanță strategică importantă. Bruxelles-ul poate răspunde că țintele actuale nu se judecă doar prin comparația cu 1990, ci și prin obligațiile sectoriale până în 2030 și după. De exemplu, pentru sectoarele ESR, Comisia a notat pentru România o țintă de -12,7% până în 2030 față de 2005, iar în evaluarea draftului de NECP spunea că nu putea aprecia complet ambiția României fiindcă planul nu prezenta suficient de clar traiectoria ESR. Cu alte cuvinte, argumentul „am redus deja mult” este puternic, dar nu este suficient singur; el trebuie completat de o propunere credibilă pentru perioada 2026–2035”, a mai scris Dumitru Chisăliță.

Analiza propune o abordare în trei direcții pentru poziția României în negocierile europene.

Prima direcție vizează recunoașterea efortului istoric. România ar trebui să insiste că politicile europene trebuie să țină cont de faptul că unele state au realizat deja reduceri semnificative de emisii, în timp ce altele pornesc de la niveluri diferite de dezvoltare. Lipsa acestei diferențieri poate crea percepții de inechitate, iar datele furnizate de Agenția Europeană de Mediu și Comisia Europeană susțin acest argument.

„Primul: recunoașterea efortului istoric. România trebuie să spună explicit că evaluările și instrumentele UE trebuie să țină cont de faptul că unele state au făcut deja ajustări structurale masive și au coborât puternic emisiile, în timp ce altele pornesc de la altă bază. Dacă acest lucru nu este reflectat suficient în reguli, rezultatul este o percepție legitimă de inechitate. EEA și Comisia oferă bază factuală pentru acest argument în cazul României”, arată analiza.

A doua direcție se referă la diferențierea în funcție de securitatea energetică și stadiul sistemului energetic național. România ar trebui să solicite ca ETS și politicile conexe să fie aplicate ținând cont de realitățile fiecărui stat, inclusiv de nevoile de investiții, de capacitatea rețelelor și de asigurarea continuității alimentării cu energie. Se menționează că Uniunea Europeană a acceptat deja în 2025 amânarea închiderii unor capacități pe cărbune din România din motive de securitate energetică, ceea ce arată că astfel de argumente sunt luate în considerare la nivel european.

„Al doilea: diferențiere în funcție de securitatea energetică și stadiul sistemului. România trebuie să ceară ca ETS și politicile conexe să nu fie aplicate într-o logică uniformă, ruptă de realitatea sistemelor energetice. O țară cu nevoi de adecvanță, rețele insuficient întărite și investiții în curs trebuie să aibă mai mult spațiu de manevră pentru secvențiere. Faptul că UE a acceptat în 2025 amânarea închiderii unor grupuri pe cărbune din România tocmai din motive de securitate a alimentării arată că acest tip de argument are tracțiune când este bine construit”, a mai scris specialistul.

A treia direcție vizează obținerea de avantaje concrete în procesul tranziției. România ar trebui să solicite acces mai avantajos la fonduri de modernizare, perioade de tranziție adaptate, sprijin pentru capacități de flexibilitate și stocare și o arhitectură de piață care să nu penalizeze disproporționat statele care au realizat deja reduceri semnificative de emisii. În acest sens, sunt menționate mecanismele existente ale Uniunii Europene, inclusiv utilizarea veniturilor ETS pentru Fondul de Modernizare și reformele recente ale pieței de electricitate, care încurajează investițiile pe termen lung și stabilitatea tranziției energetice.

„Al treilea: avantaje concrete, nu doar retorică despre echitate. Dacă România susține că a redus deja mult și că evaluarea actuală este incompletă sau incorect calibrată, atunci trebuie să ceară rezultate foarte precise: acces mai avantajos la fonduri de modernizare, perioade de tranziție mai bine calibrate, sprijin pentru capacități de flexibilitate și stocare, și o arhitectură de piață care să nu penalizeze disproporționat economiile care au făcut deja o parte mare din ajustare. UE deja folosește veniturile ETS pentru Modernisation Fund, de care România beneficiază, iar reforma pieței de electricitate din 2024 întărește rolul contractelor pe termen lung și al mecanismelor de stabilizare pentru investițiile curate. România trebuie să vină cu pretenția că vrea mai mult spațiu pentru investiții și tranziție ordonată, nu doar excepții defensive”, a subliniat Dumitru Chisăliță.

Președintele AEI spune că politicile climatice ar trebui să țină cont de structura sistemului energetic și de nevoia de securitate a alimentării

Dumitru Chisăliță notează că România ar trebui să susțină, în opinia lui, obiectivele europene de decarbonizare, dar cu solicitarea unei aplicări diferențiate a ETS și a politicilor climatice, care să țină cont de eforturile istorice, de structura sistemului energetic și de nevoia de securitate a alimentării.

„Formulat mai direct, discursul românesc ar putea fi: ”România susține decarbonizarea europeană, dar nu acceptă o aplicare mecanică a ETS și a politicilor energetice care ignoră efortul deja făcut, structura sistemului energetic național și nevoia de securitate a alimentării. Fiind unul dintre statele care și-au redus substanțial emisiile, România cere ca viitoarele reguli să recompenseze performanța istorică, să permită secvențieri realiste și să ofere avantaje investiționale celor care au livrat deja rezultate.”

Asta este o linie puternică. Nu este „ne facem preș în fața Europei”, dar nici „dăm cu masa și stricăm negocierile”. Este poziția unui stat care spune: ”suntem pro-europeni, dar nu acceptăm politici construite pe metrici incomplete sau pe împărțirea nediferențiată a poverii.”

Aș mai adăuga însă o rezervă importantă, tocmai ca discursul să fie credibil, o parte din reducerea mare a emisiilor României după 1990 vine și din restructurarea industrială profundă, nu doar din politici climatice sofisticate. Asta înseamnă că Bucureștiul nu trebuie să se oprească la argumentul „am redus deja mult”, fiindcă partenerii europeni pot replica imediat că viitorul contează mai mult decât trecutul”, subliniază președintele AEI.

Analiza subliniază totodată că România trebuie să combine argumentele istorice cu o strategie pentru viitor, astfel încât tranziția energetică să fie realizată fără a afecta securitatea energetică și fără costuri disproporționate. De asemenea, este evidențiată nevoia unei abordări bazate pe claritate strategică, consecvență instituțională și fermitate politică în negocierile europene privind viitoarele politici climatice.

„De aceea, România trebuie să combine argumentul istoric cu unul prospectiv: ”da, am redus mult; tocmai de aceea merităm un cadru care să ne permită să finalizăm tranziția fără să ne punem în pericol securitatea energetică și fără să plătim disproporționat. ”

Cât despre ton, ideea de „viziune, strategie și curaj” este bună. Pentru un text de poziție, eu aș înlocui formula brută cu ceva de tipul: „România are nevoie de claritate strategică, consecvență instituțională și curaj politic pentru a apăra o poziție națională fermă în negocierile europene.” Sau, și mai apăsat: Nu avem nevoie de conformism administrativ, ci de inteligență strategică și fermitate politică”, a conchis acesta.