Prețul petrolului continuă să crească. Ce țări europene sunt cele mai expuse

Prețul petrolului Brent a trecut miercuri de pragul de 100 de dolari pe baril și s-a menținut joi dimineață la un nivel ridicat, după noi atacuri asupra transporturilor maritime din zona Strâmtorii Ormuz. Evoluția prețului vine într-un moment în care Europa se confruntă deja cu o creștere a inflației și cu presiuni asupra costurilor energetice.

Petrolul se scumpește din nou. România și celelalte state europene, în fața unei expuneri diferite

Țițeiul Brent se află peste 70 de dolari pe baril de la jumătatea lunii februarie, perioadă care se apropie de șapte luni. Față de finalul anului 2025, când prețul a închis anul la 60,85 dolari pe baril, creșterea ajunge la 65,7%.

Avansul petrolului nu afectează doar piața energetică. Un baril mai scump se reflectă în costurile motorinei, benzinei și combustibilului pentru aviație, iar scumpirile se pot transmite ulterior către transporturi, lanțurile de aprovizionare și prețurile plătite de consumatori.

Pentru Europa, presiunea vine într-un moment sensibil. Inflația din zona euro ajunsese în august la 3,3%, cel mai ridicat nivel din septembrie 2023, în timp ce prețurile energiei crescuseră cu 14,3% într-un an.

Europa și dependența de petrolul importat

În acest context, se așteaptă ca Banca Centrală Europeană să majoreze joi rata dobânzii la depozite cu un sfert de punct procentual, până la 2,50%. În Statele Unite, contractele futures indică o probabilitate de aproximativ 60% pentru o majorare a dobânzii de către Rezerva Federală la 16 septembrie.

Datele Eurostat evidențiază amploarea dependenței europene de importurile de petrol. În 2024, Uniunea Europeană a importat 471,3 milioane de tone de țiței, în timp ce producția internă s-a ridicat la doar 15,5 milioane de tone.

Astfel, rata totală de dependență a UE de importurile de petrol a ajuns la 96,6%. Practic, aproape fiecare cantitate suplimentară de petrol consumată în bloc trebuie adusă din afara Uniunii Europene.

Statele Unite, Kazahstan și Norvegia au fost principalii trei furnizori de țiței ai UE, fiecare având o pondere cuprinsă între 12% și 15% din importuri. Libia a avut o pondere de peste 9%, Arabia Saudită de 6,8%, iar Nigeria și Irak au reprezentat câte 5,8%.

Potrivit Consiliului Uniunii Europene, în 2025 aproximativ 7% din importurile de țiței ale UE au provenit din țările membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului. Expunerea directă față de producătorii din Golf este astfel mai redusă decât în cazul mai multor economii asiatice, însă prețul petrolului este stabilit pe o piață globală.

O perturbare a transporturilor prin Strâmtoarea Ormuz poate determina creșterea prețurilor pentru petrolul provenit inclusiv din Statele Unite sau Norvegia, nu doar pentru barilii extrași în Orientul Mijlociu.

Olanda conduce la importuri, dar Germania consumă cel mai mult

În funcție de volumul importurilor, Olanda se află pe primul loc în Europa, la o distanță considerabilă de celelalte state. Datele Eurostat pentru 2024, cel mai recent an complet disponibil, arată importuri de 138,3 milioane de tone de petrol și produse petroliere. Germania a importat 117,8 milioane de tone, Spania 85,8 milioane, Franța 82,4 milioane, Italia 73,3 milioane, iar Belgia 56,7 milioane de tone.

Cifrele privind importurile trebuie însă privite și prin prisma rolului pe care îl au anumite state în comerțul european cu petrol. Rotterdam reprezintă unul dintre cele mai importante centre energetice din lume, iar o parte semnificativă din țițeiul care ajunge în porturile olandeze este rafinată sau transportată ulterior către alte țări europene.

În 2024, Olanda a exportat 101,1 milioane de tone din cele 138,3 milioane de tone importate. Belgia a reexportat, la rândul său, mai mult de jumătate din petrolul și produsele petroliere importate.

Germania reprezintă principalul importator de mari dimensiuni dacă sunt luate în calcul dimensiunea economiei, industria, infrastructura de transport și activitatea de rafinare. Spania, Franța și Italia importă, de asemenea, cantități importante pentru consumul intern și pentru alimentarea marilor rafinării.

Datele Eurostat arată că Germania a reprezentat 20,1% din consumul final de petrol și produse petroliere al Uniunii Europene în 2024. Franța a avut o pondere de 15,3%, iar Italia și Spania au reprezentat fiecare câte 11,1%. Împreună, cele patru economii au ajuns să consume aproape 58% din totalul petrolului și produselor petroliere utilizate în UE.

Economiile mai mici pot avea o expunere mai mare raportată la PIB

Volumele importate indică statele care cumpără cel mai mult petrol, însă nu arată neapărat care economii sunt cele mai vulnerabile la o creștere a prețurilor. O altă măsură urmărită de Eurostat compară balanța comercială netă cu produse energetice cu dimensiunea economiei.

Malta a avut în 2025 cel mai mare deficit energetic din Uniunea Europeană raportat la PIB, echivalent cu 5,4% din producția economică. Bulgaria a urmat cu un deficit de 3,5% din PIB, Croația cu 3,4%, Ungaria cu 2,9%, Belgia cu 2,6%, Luxemburg cu 2,5% și Cipru cu 2,4%.

Marile economii europene s-au situat mai aproape de media clasamentului. Deficitul comercial energetic al Italiei a fost echivalent cu 1,9% din PIB, în timp ce Spania și Polonia au avut câte 1,7%. Germania și Franța au înregistrat ambele un deficit de 1,5%.

Cele mai reduse deficite au fost raportate de Danemarca, la 0,1% din PIB, Suedia, la 0,5%, și Olanda, la 0,6%. Danemarca beneficiază de producția proprie de petrol și gaze, în timp ce poziția Olandei este influențată de rolul important pe care îl are în rafinare și reexport.

Transportul amplifică efectele creșterii prețurilor

O altă formă de expunere este legată de dependența de importurile de petrol. În Spania, importurile nete au acoperit 100,3% din consumul de petrol în 2024. Portugalia a avut o rată de 99,9%, iar Irlanda a ajuns la 101%.

Aceste trei economii se bazează astfel aproape în totalitate pe țiței și produse petroliere rafinate provenite din import. Malta a importat 99,6% din necesarul său de petrol în 2024, iar Cipru 97,3%. Pentru aceste state, expunerea este legată și de importanța transporturilor, aviației și turismului. Aproape două treimi din petrolul consumat în Uniunea Europeană este utilizat pentru transport, potrivit Consiliului Uniunii Europene.

Transportul rutier a reprezentat 47,7% din consumul total de petrol în 2024. Transportul aerian a avut o pondere de 9,2%, iar cel maritim de 8,4%. Structura consumului este relevantă în special pentru economiile din sudul Europei. O eventuală creștere a prețului combustibilului pentru aviație majorează costurile companiilor aeriene care operează rute către și dinspre Spania, Portugalia, Grecia, Cipru și Malta.

În același timp, motorina mai scumpă poate majora costurile hotelurilor, restaurantelor și comercianților prin scumpirea transportului și a lanțurilor de aprovizionare. Companiile din turism pot prelua inițial o parte din aceste costuri, însă menținerea petrolului peste pragul de 100 de dolari ar putea transmite presiunea către consumatori prin prețurile biletelor de avion și ale serviciilor de cazare.

La nivel european, Danemarca are cea mai redusă dependență de importurile de petrol, de 58,1%. România urmează cu 77%, iar Ungaria cu 83,5%. Italia are o rată de 89,8%, Germania de 96,9%, iar Franța de 99,8%.