Creșterea prețului la carburanți generează efecte pentru întreaga economie
Creșterea prețului la carburanți generează efecte pentru întreaga economie, deoarece combustibilul reprezintă un cost fundamental pentru numeroase activități economice, de la transportul de marfă până la lucrările agricole sau serviciile comerciale.
În analiza citată, președintele Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, atrage atenția că fiecare majorare de preț la carburanți se transmite rapid în lanț către alte sectoare economice, amplificând presiunile inflaționiste deja existente.
„Preţul la pompă creşte din nou. Şi va mai creşte. Într-o economie deja tensionată de inflaţie, fiecare 10-15 bani în plus la combustibil nu înseamnă doar o sumă pe bon.
Înseamnă un lanţ de scumpiri care se propagă în alimente, în transport, în construcţii, în agricultură. Înseamnă presiune pe fiecare familie şi pe fiecare antreprenor”, susţine specialistul.
În acest context, analistul subliniază că rolul combustibilului depășește simpla dimensiune comercială, deoarece acesta funcționează ca un factor multiplicator al inflației. Atunci când prețurile cresc la pompă, transportatorii își majorează tarifele, fermierii suportă costuri mai mari pentru lucrările agricole, comercianții ajustează prețurile la raft, iar constructorii recalculază devizele proiectelor.
„Fiecare creştere la pompă produce un efect în lanţ: transportatorii majorează tarifele, fermierii suportă costuri mai mari la lucrări agricole, retailerii cresc preţurile la raft, constructorii ajustează devizele, serviciile se scumpesc. Combustibilul este un multiplicator de inflaţie. Când un actor integrat are capacitatea de a amortiza parţial şocul, dar alege să transmită presiunea integrală externă către consumator, impactul nu mai este doar comercial. Devine sistemi”, susţine Chisăliţă.
Dumitru Chisăliță pune sub semnul întrebării alinierea totală a prețurilor la combustibili la nivelul pieței internaționale
Creșterea prețului la pompă readuce în discuție modul în care sunt stabilite tarifele interne în raport cu evoluțiile de pe piețele internaționale ale petrolului.
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, una dintre întrebările tot mai des ridicate în contextul actual este dacă alinierea completă a prețurilor interne la nivelurile internaționale este justificată, având în vedere că o parte din combustibil provine din producția internă de țiței, unde costurile sunt mai reduse.
„Dar există o întrebare care devine din ce în ce mai greu de ignorat: este justificată alinierea integrală a preţurilor internaţionale atunci când o parte din combustibil provine din producţie internă de ţiţei, cu costuri mult mai mici? În perioadele de volatilitate, când preţurile externe urcă abrupt, diferenţa dintre costul real de extracţie internă şi preţul final poate genera marje excepţionale. Aceasta nu mai este doar „aliniere la piaţă”. Devine captare de rentă de criză. Legal? Da. Legitim într-un context social fragil? Aici începe dezbaterea”, a afirmat preşedintele AEI.
Specialistul avertizează că, în aceste condiții, diferența dintre dificultățile economice ale consumatorilor și rezultatele financiare ale companiilor din sectorul petrolier poate crea tensiuni sociale tot mai vizibile.
„O parte din ceea ce ajunge în rezervorul românilor provine din producţie internă. În timp ce transportatorii calculează supravieţuirea de la o zi la alta, fermierii reduc investiţiile, micii antreprenori taie din marje, familiile îşi comprimă bugetele, rapoartele financiare ale companiilor din petrol vor indica profituri solide. Această ruptură între realitatea de la pompă şi realitatea din bilanţ poate crea tensiune socială. Iar tensiunea socială nu dispare. Se acumulează”, a adăugat preşedintele AEI.
Exemple din sectorul energetic și riscurile ignorării impactului social
În analiza prezentată sunt menționate și exemple din sectorul energetic în care companii cu producție internă au folosit avantajele structurii de cost pentru a menține prețuri competitive în perioade de volatilitate.
Potrivit documentului, există precedente în care companii din energie au adoptat o abordare mai echilibrată în relația cu consumatorii, utilizând resursele interne pentru a reduce impactul fluctuațiilor de pe piețele internaționale.
„Există precedente de responsabilitate. În perioade dificile, alte companii din energie au fost solidari cu românii, care aveau şi statutul de producători şi au demonstrat că avantajul producţiei interne poate fi folosit în interesul consumatorilor: Hidroelectrica a utilizat structura sa de cost pentru a oferi preţuri competitive într-un context volatil.
Romgaz a jucat un rol activ în echilibrarea pieţei gazelor şi îşi dezvoltă capacitatea de a veni cu preţuri mai mici la consumatorii finali. Aceste exemple arată că există spaţiu pentru o abordare diferită de simpla maximizare instantanee a profitului”, mai arată analiza.
Documentul avertizează că ignorarea impactului social generat de creșterea prețurilor la combustibili poate avea consecințe reputaționale și economice pentru companiile din domeniu.
„Ignorarea acestei dimensiuni sociale nu este fără cost. Risc reputaţional şi ESG. Investitorii urmăresc tot mai atent impactul social. Profitul obţinut în perioade de criză poate deveni un risc de imagine major. Presiune socială şi migrarea consumatorilor.
Încrederea se pierde greu şi se recâştigă şi mai greu. Boicoturile nu sunt o teorie, sunt un instrument al epocii digitale. Cost politic. Nici o companie strategică nu este imună atunci când opinia publică devine ostilă. Pe termen scurt, marja maximă poate părea raţională. Pe termen lung, poate deveni costisitoare”, se mai precizează în document.
Creșterea prețului la pompă afectează direct transportul de mărfuri și activitatea economică
În analiza sa, Dumitru Chisăliță subliniază că impactul prețului la carburanți depășește cu mult dimensiunea unui simplu cost pentru consumatori, fiind direct legat de funcționarea întregii economii.
Specialistul explică faptul că fiecare litru de combustibil are o legătură directă cu activități esențiale din viața economică și socială, de la transportul alimentelor până la mobilitatea zilnică a populației.
„În spatele unui litru de combustibil nu este doar un preţ. Este un camion care transportă pâine, un utilaj agricol care lucrează câmpul, un antreprenor care încearcă să rămână competitiv, un părinte care duce copilul la şcoală. Când combustibilul devine un accelerator constant al inflaţiei, societatea începe să caute vinovaţi. O companie care operează pe resursele unei ţări nu poate rămâne indiferentă la această percepţie”, menţionează autorul analizei.
În opinia sa, o abordare responsabilă din partea companiilor nu ar însemna ruperea legăturii cu piețele internaționale, ci adoptarea unor măsuri temporare de ajustare a marjelor și o transparență mai mare în ceea ce privește structura costurilor.
„Nu decuplare completă de piaţă internaţională. Nu populism. Nu sacrificarea sustenabilităţii financiare. Ci ajustări temporare de marjă în perioade de şoc, transparenţă privind structura costurilor, asumarea rolului de stabilizator economic. Un gest voluntar ar schimba percepţia despre companie că operează într-o societate, nu doar într-un bilanţ”, a adăugat specialistul.
Analistul consideră că modul în care companiile din sector gestionează aceste situații poate influența pe termen lung relația dintre mediul de afaceri și societate.
„În vremuri normale, piaţa decide. În vremuri dificile, liderii decid. Există o alegere între două drumuri: maximizarea profitului pe fondul crizei din Iran, aplicarea unui Preţ Corect la Benzină şi Motorină.
Resursele sunt ale acestei ţări. Companiile sunt româneşti. Consumatorii sunt ai aceste ţări. Impactul este asupra acestor ţări. Întrebarea nu este preţul poate creşte? Întrebarea este de ce trebuie să crească la maximul posibil atunci când românii suferă. Iar răspunsul la această întrebare poate defini nu doar un trimestru financiar, ci o relaţia a unei companii cu o societate întreagă”, consideră Dumitru Chisăliţă.
