Porumbul intră sub presiune. Biocombustibilii schimbă piața mondială și cresc cererea pentru cereale

Piața mondială a porumbului intră într-o perioadă de presiune, pe măsură ce producția de biocombustibili se extinde în principalele economii. În 2026 și 2027, cererea pentru porumb va crește. Brazilia, SUA și Uniunea Europeană devin astfel esențiale pentru echilibrul pieței mondiale.

Porumbul intră sub presiune. Biocombustibilii schimbă piața mondială și cresc cererea pentru cereale

Piața mondială a porumbului nu se confruntă doar cu o problemă legată de producție, ci și cu o schimbare structurală a cererii. Potrivit unui studiu realizat de Chatham House și Forest Stewardship Council, producția globală de biocombustibili ar putea crește cu aproape 70% până în 2030, comparativ cu 2025. Expansiunea ar amplifica semnificativ cererea de porumb, trestie de zahăr, uleiuri vegetale și alte materii prime agricole, exact în momentul în care USDA estimează cel mai mare deficit dintre producția și consumul mondial de porumb din ultimii 33 de ani.

Această creștere este determinată de noile mandate de amestec pentru biocombustibili, introduse sau propuse deja în SUA, Brazilia, China, India, Indonezia și Uniunea Europeană. La acestea se adaugă prețurile mai ridicate ale combustibililor fosili, care sporesc competitivitatea etanolului și biodieselului. Dacă toate mandatele propuse ar fi implementate integral, suprafața de teren necesară pentru producerea materiilor prime destinate biocombustibililor s-ar putea mai mult decât dubla până în 2030 față de 2023, fiind necesare aproximativ 36 de milioane de hectare de teren suplimentar.

Cererea este așteptată să crească în special pentru materiile prime tradiționale utilizate la producerea biocombustibililor, precum porumbul, trestia de zahăr și alte culturi alimentare și furajere. Această evoluție ar putea intensifica rivalitatea dintre utilizarea agricolă pentru producția de energie și cea destinată alimentației și furajelor și ar putea susține prețurile pe aceste piețe.

Pe fondul crizei energetice, prețurile țițeiului au crescut cu aproape 40% de la sfârșitul lunii februarie, în timp ce prețurile porumbului au avansat cu aproximativ 20%. O extindere suplimentară a programelor de biocombustibili ar putea menține ridicată cererea pentru materiile prime agricole și în anii următori.

În același timp, perspectivele privind producția mondială de porumb s-au înrăutățit. Consiliul Internațional al Cerealelor (IGC) a redus în septembrie estimarea producției mondiale de porumb pentru sezonul 2026/27 cu 4 milioane de tone, la 1,301 miliarde de tone. Revizuirea are la bază perspective mai slabe pentru SUA, Uniunea Europeană și India.

Pentru SUA, IGC estimează o recoltă de 401,3 milioane de tone, față de 406,7 milioane de tone în prognoza anterioară și 432,2 milioane de tone în sezonul 2025/26. În cazul Uniunii Europene, estimarea a fost redusă de la 48,5 milioane de tone la 46,4 milioane de tone.

USDA are o perspectivă și mai prudentă. În raportul WASDE din septembrie, Departamentul american al Agriculturii estimează o producție mondială de porumb de 1,29 miliarde de tone pentru sezonul 2026/27, cu 8 milioane de tone sub prognoza din august. Totodată, stocurile finale sunt estimate la 272,1 milioane de tone, în scădere de la 274,66 milioane de tone, cât indica estimarea anterioară.

Pentru Ucraina, USDA estimează o producție de 31,8 milioane de tone și exporturi de 22 de milioane de tone. În cazul Uniunii Europene, estimarea indică o producție de 50,6 milioane de tone și importuri de 23,5 milioane de tone.

Brazilia produce porumb la nivel record, dar exporturile ar putea avea de suferit. Ce se întâmplă cu recolta?

Aici se conturează una dintre cele mai importante schimbări structurale de pe piața globală a porumbului. Pentru sezonul 2026/27, CONAB estimează că suprafața cultivată cu porumb în Brazilia va ajunge la 23,7 milioane de hectare, în creștere cu 4,9%. Producția totală ar putea urca la 148 de milioane de tone, cu 2,8% mai mult, în ciuda unei productivități medii ușor mai mici, de 6,24 tone la hectar.

Pentru cumpărătorii internaționali, însă, o recoltă record nu înseamnă automat și mai mult porumb disponibil la export. Consumul intern al Braziliei este estimat la 104,8 milioane de tone, în creștere cu 6,7%, în principal ca urmare a extinderii producției de etanol din porumb.

Industria braziliană a etanolului din porumb este un sector relativ tânăr, dar care s-a extins rapid în ultimii ani, alături de industria tradițională a etanolului obținut din trestie de zahăr. Astfel, o parte tot mai mare din recolta de porumb este absorbită de producția internă de biocombustibili, în loc să ajungă pe piețele externe.

Practic, Brazilia produce mai mult porumb ca niciodată, însă o pondere tot mai mare rămâne pe piața internă și alimentează rafinăriile de etanol, în loc să ajungă în porturile de export. Această tendință, combinată cu mandatele globale tot mai stricte privind utilizarea biocombustibililor, ar putea limita structural oferta de porumb disponibilă pentru exporturile braziliene în anii următori, inclusiv în sezoanele caracterizate de recolte foarte bune.

Porumbul, tot mai dependent de câteva regiuni-cheie. Ce ar putea schimba echilibrul pieței în 2027?

Pentru 2027, competiția pentru terenurile agricole ar putea deveni și mai intensă. Dacă prețurile mai bune ale grâului îi determină pe fermierii americani să extindă suprafețele cultivate cu această cereală, menținerea unei suprafețe foarte mari dedicate porumbului ar putea deveni mai dificilă.

Piața nu se află, deocamdată, într-o situație comparabilă cu deficitul sever din 2012, deoarece SUA păstrează o rezervă relativ confortabilă, Brazilia poate obține în continuare recolte foarte mari, iar grâul este recoltat în perioade diferite în emisfera nordică și în cea sudică. Totuși, stocurile mondiale sunt mai mici decât în urmă cu un an, iar balanța pentru sezonul 2026/27 lasă mult mai puțin spațiu pentru eventuale pierderi suplimentare de producție.

Pentru piața porumbului, aceasta este principala schimbare care trebuie urmărită în lunile următoare. Nu este vorba despre lipsa unei recolte mari la nivel mondial, ci despre faptul că oferta disponibilă pentru export devine tot mai dependentă de câteva regiuni-cheie, de condițiile meteorologice care vor afecta recoltele din America de Sud și, tot mai evident, de ritmul în care industria biocombustibililor va continua să absoarbă materia primă care, în alte condiții, ar fi ajuns pe piețele internaționale.