BNR: Economia se schimbă mai întâi în mintea oamenilor. De ce contează percepțiile

Prim-viceguvernatorul BNR, Leonardo Badea, ne explică de ce încrederea și percepțiile influențează deciziile economice, de la consum și economisire la investiții. El ne arată cum indicatorii de sentiment pot completa datele statistice și pot oferi indicii despre direcția viitoare a economiei, înaintea cifrelor oficiale.

BNR: Cum influențează încrederea deciziile economice? Indicatorii care pot anticipa schimbările

Sentimentul economic are un rol important în evoluția economiei, fiind atât o cauză care influențează deciziile de consum, economisire și investiții, cât și un semnal privind direcția viitoare a economiei, susține Leonardo Badea, prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României (BNR), într-un articol dedicat rolului indicatorilor de sentiment.

Leonardo Badea explică faptul că analiza evoluției economiei și a impactului acesteia asupra societății și vieții oamenilor se bazează în mare măsură pe date și indicatori precum inflația, PIB-ul, creditul, cursul de schimb, rezervele, creșterea economică și salariile. El arată însă că evaluările importante nu se bazează exclusiv pe date statistice referitoare la trecut, ci sunt orientate și spre viitor și depind, printre altele, de comportamentul zilnic al milioanelor de gospodării și firme.

Potrivit acestuia, deciziile privind cheltuielile, economisirea, negocierea salariilor sau stabilirea prețurilor sunt influențate într-o bună măsură de percepții și așteptări. Badea amintește că această idee nu este una nouă și face referire la Adam Smith, care a publicat în 1759 lucrarea „Teoria sentimentelor morale”, cu 17 ani înainte de „Avuția Națiunilor”.

În viziunea lui Adam Smith, pe care Badea o leagă de analiza economică actuală, economia nu poate fi redusă la relații mecanice de tip cauză-efect. Încrederea, percepția, alegerile morale și modul în care oamenii se raportează unii la ceilalți și la evenimente contribuie la țesutul social și, implicit, la funcționarea piețelor.

Leonardo Badea menționează că, aproape două secole mai târziu, John Maynard Keynes a folosit expresia „animal spirits” pentru a descrie acea componentă a deciziei care nu poate fi redusă la un calcul rece al probabilităților.

În condiții de incertitudine, precum cele existente și în prezent din multiple perspective, probabilitățile nu sunt cunoscute, iar nimeni nu poate construi o arhitectură completă de scenarii care să descrie toate rezultatele viitoare posibile, susține prim-viceguvernatorul BNR.

În astfel de situații, sentimentul economic are, potrivit lui Badea, atât rol de cauză, cât și de semnal. Este o cauză deoarece influențează direct deciziile de consum, economisire și investiții și este un semnal deoarece, atunci când este măsurat riguros, poate oferi explicații pe care datele statistice le confirmă abia ulterior, precum și repere pentru evoluțiile următoare.

Badea arată că economia comportamentală modernă a dus această idee mai departe și i-a adăugat rigoare experimentală. El îi menționează pe Daniel Kahneman și Richard Thaler, despre care spune că au demonstrat că agenții economici și decidenții din spatele acestora nu sunt o formă de „homo oeconomicus” perfect rațional, așa cum sunt prezentați, pentru simplificare, în multe manuale.

„Atunci când analizăm mersul economiei şi impactul său asupra societăţii şi vieţii oamenilor, oriunde ne-am desfăşura activitatea, lucrăm mult cu date şi indicatori: inflaţie, PIB, credit, curs de schimb, rezerve, creştere, salarii şi foarte multe altele. Dar evaluările noastre cele mai importante nu se realizează exclusiv din tabele statistice ce conţin date referitoare la trecut, ci sunt orientate spre viitor şi depind, printre altele, de comportamentul de zi cu zi al milioanelor de gospodării şi firme: cât cheltuiesc, cât economisesc, ce salarii negociază, ce preţuri afişează.

Iar acest comportament este condus, în bună măsură, de percepţii şi aşteptări. Poate surprinzător, această idee nu este chiar atât de nouă. În 1759, cu şaptesprezece ani înainte de Avuţia Naţiunilor, Adam Smith publica Teoria sentimentelor morale. Pentru el, ca şi pentru noi astăzi, economia nu poate fi redusă la relaţii mecanice de tip cauză-efect, pentru că încrederea, percepţia, alegerile morale şi felul în care ne raportăm unii la ceilalţi şi la evenimentele pe care le parcurgem contribuie la ţesutul social şi, implicit, la funcţionarea pieţelor.

În condiţii de incertitudine, aşa cum avem şi astăzi din multiple perspective, probabilităţile nu sunt cunoscute şi nimeni nu poate construi o arhitectură de scenarii care să descrie de o manieră completă rezultatele viitoare posibile. În astfel de situaţii, sentimentul economic este în acelaşi timp cauză şi semnal: cauză, pentru că influenţează direct deciziile de consum, de economisire şi de investiţii; semnal, pentru că, măsurat cu rigoare, ne oferă explicaţii pe care datele statistice le confirmă abia mai târziu dar şi repere pentru ceea ce urmează.

Economia comportamentală modernă a dus această idee mai departe şi i-a adăugat rigoare experimentală. Daniel Kahneman şi Richard Thaler ne-au arătat că agenţii economici sau decidenţii din spatele lor nu sunt o formă de homo oeconomicus perfect raţional aşa cum, pentru simplificare, se prezintă în multe manuale”, a punctat Badea.

Potrivit prim-viceguvernatorului BNR, deciziile economice sunt influențate de inerție, de aversiunea față de pierdere, de limitele autocontrolului, de contabilitatea mentală și de modul în care sunt prezentate opțiunile.

Leonardo Badea explică faptul că nu contează doar ceea ce aleg oamenii, ci și contextul în care iau aceste decizii, concept pe care Richard Thaler l-a numit „arhitectura alegerii”. Astfel, două persoane cu venituri similare pot lua decizii radical diferite deoarece percep în mod diferit riscul, siguranța și viitorul. Tocmai aceste percepții sunt cele pe care Indexul de astăzi își propune să le măsoare.

Badea amintește și contribuția lui Robert Shiller, care a adăugat o altă dimensiune importantă prin evidențierea rolului narațiunilor. Oamenii nu reacționează doar la date, ci și la poveștile prin care le interpretează. Narațiunile despre inflație, prosperitate, criză, locuri de muncă, tehnologie sau declin se răspândesc în societate și pot modifica comportamentele economice.

Potrivit acestuia, aceeași cifră poate fi privită cu optimism sau cu teamă, în funcție de povestea colectivă în care este integrată. Indicatorii moderni de sentiment încearcă să transforme aceste elemente într-o informație măsurabilă deoarece ele fac parte din mecanismul economiei.

Prim-viceguvernatorul BNR amintește că există o experiență internațională solidă în acest domeniu. Comisia Europeană publică Economic Sentiment Indicator, care reunește informații privind încrederea din industrie, servicii, comerț, construcții și rândul consumatorilor.

La rândul său, OECD urmărește Consumer Confidence Index, construit pe baza așteptărilor gospodăriilor privind situația financiară, economia generală, șomajul și economisirea. În Statele Unite, Conference Board și University of Michigan măsoară de decenii încrederea și sentimentul consumatorilor. Managerii și investitorii urmăresc, de asemenea, indicatori precum Purchasing Managers’ Index, care surprind rapid modificările comenzilor, producției și ocupării.

Leonardo Badea arată că datele cantitative indică ceea ce s-a produs, nivelul investițiilor și evoluția prețurilor. În anumite situații, însă, indicatorii de sentiment se abat de la imaginea oferită de datele oficiale referitoare la trecut și oferă informații suplimentare despre efectele evoluției economiei asupra vieții oamenilor.

În același timp, Badea precizează că indicatorii de sentiment au și limite. Prin natura lor, aceștia sunt mult mai volatili în comparație cu alte variabile economice, putând reacționa la știrile săptămânii, la tonul dezbaterii publice și, uneori, la orientările și simpatiile respondenților mai mult decât la situația lor economică.

El menționează că literatura internațională arată că indicatorii de încredere anticipează adesea punctele de inflexiune ale dinamicii economiei, dar pot genera și numeroase semnale false.

Din acest motiv, pentru creșterea calității concluziilor, este important ca tendințele indicatorilor de sentiment să fie analizate prin coroborare cu evoluția variabilelor care măsoară economia reală, susține prim-viceguvernatorul BNR.

Totodată, Leonardo Badea consideră că indicatorii de sentiment sunt utili deoarece măsoară un element care este dificil de identificat prin statisticile clasice: nivelul încrederii diferitelor categorii de participanți din economie sau de pe piețe.

Încrederea are, potrivit acestuia, o proprietate economică precisă, respectiv reducerea costurilor de coordonare. Atunci când oamenii au încredere în instituții, reguli și stabilitatea sistemului financiar, orizontul deciziilor se prelungește. Contractele sunt încheiate pentru perioade mai lungi, investițiile pot deveni mai ample, iar economisirea poate fi transformată mai ușor în capital productiv.

În schimb, atunci când încrederea se erodează, crește preferința pentru lichiditate, investițiile sunt amânate, iar prima de risc se majorează. În acest context, Badea descrie încrederea drept o infrastructură invizibilă a economiei și societății, care se construiește lent și se poate deteriora rapid.

„Contează, cu alte cuvinte, nu doar ce alegem, ci şi contextul în care alegem – ceea ce Thaler a numit arhitectura alegerii. Două persoane cu venituri similare pot lua decizii radical diferite pentru că percep diferit riscul, siguranţa şi viitorul. Iar aceste percepţii sunt tocmai ceea ce Indexul de astăzi îşi propune să măsoare. Robert Shiller a adăugat o altă dimensiune esenţială: puterea naraţiunilor. Oamenii nu reacţionează doar la date, ci şi la poveştile prin care interpretează datele.

Naraţiunile despre inflaţie, prosperitate, criză, locuri de muncă, tehnologie sau declin se răspândesc în societate şi pot schimba comportamente economice. Uneori, aceeaşi cifră este privită cu optimism sau cu teamă, în funcţie de povestea colectivă în care este aşezată. Indicatorii moderni de sentiment încearcă să transforme astfel de elemente într-o informaţie măsurabilă, şi avem nevoie de asta pentru că ele fac parte din mecanismul economiei.

Datele cantitative ne arată ce s-a produs, cât s-a investit şi cum au evoluat preţurile. Nu sunt puţine situaţiile în care indicatorii de sentiment se abat de la imaginea pe care o creionează datele oficiale ce se referă la trecut. Ele evidenţiază informaţii suplimentare despre efectele pe care le are dinamica economiei în viaţa oamenilor.

Se cuvine să spunem şi ce nu poate face un indicator de sentiment. El este, prin natura lui, o măsură mult mai volatilă prin comparaţie cu alte variabile economice: reacţionează la ştirile săptămânii, la tonul dezbaterii publice, uneori la orientările şi simpatiile respondentului mai mult decât la situaţia lui economică. Literatura internaţională arată că indicatorii de încredere anticipează adesea punctele de inflexiune ale dinamicii economiei, dar generează şi numeroase semnale false”, a adăugat Badea.

BNR: Economia se schimbă mai întâi în mintea oamenilor. De ce contează percepțiile?

În opinia lui Leonardo Badea, o strategie națională credibilă trebuie să țină cont atât de elementele care pot fi măsurate, precum productivitatea, investițiile, infrastructura, educația, energia și finanțele publice, cât și de cele care pot fi doar percepute, precum încrederea, așteptările, disponibilitatea de a investi și convingerea oamenilor că eforturile depuse în prezent vor genera prosperitate în viitor.

Prim-viceguvernatorul BNR consideră că, pentru ca această radiografie să devină cu adevărat utilă, sunt necesare trei elemente: continuitatea, comparabilitatea și dezagregarea. El explică faptul că o singură măsurătoare reprezintă doar o fotografie, în timp ce măsurătorile repetate formează un film, motiv pentru care contează direcția, amplitudinea și persistența schimbării.

În ceea ce privește comparabilitatea, Badea arată că utilizarea unei metodologii stabile permite diferențierea unei modificări reale de un efect statistic. Dezagregarea este, la rândul său, necesară deoarece media națională poate ascunde diferențe importante între generații, regiuni, categorii de venit sau statut ocupațional.

Potrivit acestuia, societatea poate măsura capitalul financiar, poate construi capital fizic și poate forma capital uman, însă există și o a patra formă de capital, care nu apare în conturile naționale: capitalul de încredere. De nivelul acestuia depinde capacitatea unei societăți de a mobiliza resurse, de a accepta reforme dificile și de a transforma oportunitățile în realizări comune.

Leonardo Badea susține că gospodăriile și firmele nu iau decizii exclusiv pe baza tabelelor statistice, ci și în funcție de ceea ce cunosc, înțeleg, percep și anticipează. Astfel, consumul, economisirea și investițiile se formează inclusiv în zona percepțiilor.

În acest context, consideră că diferența dintre statistici și percepții nu trebuie ignorată, ci înțeleasă, iar pentru acest lucru este necesară, mai întâi, măsurarea percepțiilor. Potrivit lui Badea, uneori, înainte ca schimbarea direcției economiei să fie reflectată în statistici, aceasta se produce deja la nivelul percepției oamenilor, iar efectele sale devin vizibile și resimțite ulterior.

„Pentru ca această radiografie să devină cu adevărat utilă, sunt importante trei lucruri: primul este continuitatea. O singură măsurătoare reprezintă o fotografie; măsurătorile repetate formează un film. Contează direcţia, amplitudinea şi persistenţa schimbării. Al doilea este comparabilitatea: o metodologie stabilă permite să distingem o modificare reală de un efect statistic. Şi nu în ultimul rând, dezagregarea: media naţională poate ascunde diferenţe importante între generaţii, regiuni, categorii de venit sau statut ocupaţional.

Putem măsura capitalul financiar, putem construi capital fizic, putem forma capital uman. Există însă şi un al patrulea capital, care nu apare în conturile naţionale: capitalul de încredere. De nivelul său depinde succesul cu care o societate poate mobiliza resurse, poate accepta reforme dificile şi poate transforma oportunităţile în realizări comune. Gospodăriile şi firmele nu decid pe baza tabelelor statistice, ci pe baza a ceea ce cunosc, înţeleg, percep şi anticipează.

Consumul, economisirea şi investiţiile se formează, aşadar, inclusiv în această zonă a percepţiilor. Tocmai de aceea distanţa dintre statistici şi percepţii nu trebuie ignorată, ci înţeleasă. Iar pentru a o înţelege, trebuie mai întâi măsurate percepţiile. Pentru că, uneori, înainte ca economia să îşi schimbe direcţia în statistici, direcţia s-a schimbat deja în mintea oamenilor. Iar asta se va vedea şi se va simţi, cu siguranţă, după un timp”, a încheiat Badea.