Ponderea mărcilor proprii crește în România, iar produsele românești trec de 50%, arată Consiliul Concurenței

Un raport al Consiliului Concurenței indică extinderea rapidă a mărcilor proprii în retailul românesc și o cotă tot mai mare a produselor fabricate în țară. Deși acestea aduc prețuri mai mici pentru consumatori, autoritatea avertizează că pot apărea riscuri pentru producători și pentru dinamica pieței, pe fondul concentrării puterii în mâinile marilor rețele comerciale.

Piaţa mărcilor proprii continuă să câştige teren în România

Piaţa mărcilor proprii continuă să câştige teren în România, depăşind nivelurile medii observate în ţările unde activează retailerii prezenţi şi la noi. Raportul Consiliului Concurenţei arată că produsele româneşti reprezintă deja o cotă uşor superioară celor din import, depăşind pragul de 50%.

Documentul evidenţiază că „din datele disponibile, Consiliul Concurenţei a constatat o pondere a mărcilor proprii în România în creştere (ajungând, în 2024, la 30,2% din total produse (+2,8 pp faţă de anul 2021), respectiv 33,8% din produsele alimentare (+3,9 pp faţă de anul 2021), cu valori peste media calculată la nivelul ţărilor în care grupurile din România sunt prezente. Produsele româneşti au o pondere puţin mai mare decât cea a produselor de provenienţă străină, având un trend uşor crescător (de la 50,4 în anul 2021, la 52,1% în anul 2024)”.

În zona alimentară, ponderea produselor realizate în România este chiar mai ridicată, evoluţie asociată caracterului perisabil al acestor bunuri, care a influenţat lanţurile de aprovizionare. Conform raportului, proporţia acestora a urcat de la 55,7% în 2020 la 56,1% în 2024. Totuşi, când sunt analizate mărcile proprii în ansamblu, articolele din import rămân uşor predominante.

Consiliul notează că extinderea mărcilor proprii oferă retailerilor avantajul de a reacţiona mai uşor la presiunile inflaţioniste şi de a se adapta la politicile de plafonare a adaosurilor comerciale, însă această tendinţă poate afecta dinamica unor pieţe: creşterea dependenţei producătorilor de reţelele mari, scăderea stimulentelor pentru inovare şi reducerea diversităţii furnizorilor.

În perioada 2020 – primul semestru din 2025, autoritatea a observat o majorare a adaosurilor, accelerată în special în 2023. Fenomenul este asociat atât efectului de tip waterbed, identificat anterior de instituţie, cât şi creşterii costurilor operaţionale – salarii, carburant, energie.

Articolele sub marcă proprie sunt, de regulă, mai accesibile decât produsele similare de marcă

Evaluările Consiliului arată că articolele sub marcă proprie sunt, de regulă, mai accesibile decât produsele similare de marcă, având costuri de achiziţie şi preţuri la raft mai reduse, iar la categoriile esenţiale adaosurile sunt mai mici. Strategia retailului mizează tot mai mult pe aceste produse, ceea ce le conferă un control suplimentar asupra preţurilor şi negocierilor din lanţul de furnizare, dar poate amplifica dependenţa furnizorilor.

Instituţia subliniază însă că la nivel agregat – toate produsele sau toate articolele româneşti – adaosurile practicate pentru mărcile proprii pot fi mai ridicate decât pentru alte categorii, deoarece comercianţii compensează reducerile aplicate alimentelor de bază prin marje mai mari la alte segmente.

În cadrul raportului au fost analizate categorii precum pâinea, laptele, brânza, iaurtul, făina, ouăle, uleiul, zahărul, orezul şi produsele de patiserie.

Specialiştii atrag atenţia că „practic, mărcile proprii le conferă retailerilor rezilienţă şi le sporeşte capacitatea de a se conforma măsurilor de plafonare a adaosului. În ciuda avantajelor evidente (la nivel de preţ) pentru consumatorii vulnerabili, pot exista consecinţe semnificative de ordin comercial şi concurenţial: presiune pusă pe marjele producătorilor; creşterea preţurilor la alte categorii de produse (…) afectarea unor pieţe în ansamblu”.

Documentul clarifică şi modul în care este definită provenienţa românească: sunt incluse produsele fabricate în România, iar în lipsa unor sisteme clare de trasabilitate, retailerii consideră româneşti şi articolele la care ultima etapă de producţie a fost realizată pe teritoriul ţării.