Plățile care trebuie făcute în maxim 60 de zile. Directiva UE impune un termen strict. Contractul trebuie verificat

Legea 72/2013, care transpune Directiva europeană 2011/7/UE, limitează termenul de plată între profesioniști la maximum 60 de zile calendaristice, însă în agricultura românească această prevedere este adesea ignorată, iar termenele ajung până la 6-9 luni.

Actul normativ, aflat în vigoare de peste un deceniu, a fost adoptat de Parlamentul României pentru a combate întârzierile în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale și pentru a proteja creditorii de abuzurile contractuale.

Fermierii se confruntă cu termene de plată mult mai lungi decât cele legale

Prevederile legale sunt clare: termenul de plată nu poate depăși 60 de zile, iar orice clauză care stabilește termene mai lungi sau stipulează emiterea sau primirea facturii este considerată nulă sau supusă unor condiții stricte pentru a nu fi abuzivă.

„De ce nu se aplică această lege în cadrul agriculturii? Da, putem să avem o justificare: termenul de plată este legat de ciclul de producție.

Dar, de fapt, nu este plata la recoltare, este plata la valorificarea recoltei”, a explicat fondatorul AGXecutive, Florin Constantin, în cadrul emisiunii Agrostrategia, potrivit Agrointel.

În cazul întârzierii plății, creditorul are dreptul la dobândă penalizatoare calculată de la scadență până la achitarea efectivă. La nivel european, Directiva 2011/7/UE impune că orice practică contractuală care se abate grav de la bunele practici comerciale și este contrară bunei credințe trebuie considerată inechitabilă.

„Dacă aveți curiozitatea să citiți contractele de distribuție de inputuri. Eu sunt jurist la bază, n-am făcut doctoratul, dar cred că mi-ar trebui trei doctorate să înțeleg toate clauzele.

Practic, fermierul, când semnează acel contract, intră fericit că a luat un discount mare și termen de plată lung”, a declarat fondatorul AGXecutive.

România rămâne un caz singular în regiune în ceea ce privește neaplicarea acestor prevederi în agricultură

În sectorul de distribuție a inputurilor agricole din România, aceste norme sunt ignorate sistematic. Fermierii se confruntă cu termene de plată mult mai lungi decât cele legale, care depășesc adesea 6-9 luni, folosind mecanismul creditului furnizor. Practica nu este legată de plata la recoltare, ci de valorificarea recoltei, ceea ce menține fermierii în dezavantaj, potrivit sursei menționate.

Contractele de distribuție sunt complexe și greu de înțeles, potrivit specialistului, ceea ce face dificilă identificarea clauzelor nefavorabile sau abuzive.

Specialistul le recomandă fermierilor să treacă fiecare contract printr-o evaluare juridică profesionistă înainte de semnare, considerând aceasta una dintre cele mai importante investiții pentru protejarea intereselor lor. O lectură juridică permite identificarea clauzelor nefavorabile și eventual modificarea sau contestarea acestora pentru a evita dezavantaje pe termen lung.

„Cel mai bun lucru, când achiziționezi orice: trece contractul ăla la un avocat. Foarte serios. Este, cred, una dintre cele mai bune investiții pe care un agricultor poate să le facă.

O lectură juridică ar permite punerea în lumină a unor clauze care pot fi, după caz, mai nefavorabile sau chiar abuzive”, a recomandat specialistul.

România rămâne un caz singular în regiune în ceea ce privește neaplicarea acestor prevederi în agricultură, în timp ce alte țări, precum Ucraina, chiar în condiții de război, respectă termenul maxim de plată de 60 de zile.