Iancu Guda amintește dezechilibrul dintre contribuabili și beneficiari
Mulți români își doresc pensii mai mari pentru părinții și bunicii lor, însă fără majorări de taxe și fără creșterea vârstei de pensionare pentru tinerii care muncesc astăzi. Realitatea financiară arată însă un dezechilibru semnificativ între cei care contribuie și cei care beneficiază de pensii.
Potrivit calculelor prezentate de Iancu Guda, România are în prezent aproximativ 5,3 milioane de angajați activi, fiecare contribuind în medie cu 1.800 de lei lunar la sistemul public de pensii prin contribuția de asigurări sociale (CAS) de 20,25%. În același timp, circa 5 milioane de pensionari primesc o pensie medie de 2.800 de lei.
Diferența dintre sumele colectate și cele plătite generează un deficit anual estimat la 60 de miliarde de lei, din care o treime provine din finanțarea pensiilor speciale.
„Gata. Nu se mai poate! Până când să continuăm să amanetăm viitorul copiilor?”, avertizează Guda, subliniind că sistemul actual nu poate fi menținut fără reforme consistente.
Datoria publică, consecința creșterilor nesustenabile
Economistul explică faptul că problema majoră nu este neapărat creșterea pensiilor, ci ritmul lor mai accelerat decât cel al salariilor.
„Din 2015, pensia a crescut de la 892 de lei până la 2.813 lei. Este o creștere de 3,2 ori, cu 220%, timp în care salariul mediu a crescut de 2,7 ori, cu 170%”, arată Guda.
Această diferență face ca rata de înlocuire a pensiei din salariu – adică raportul dintre pensia medie și salariul mediu – să urce de la 45% în urmă cu zece ani la 53% în prezent. În teorie, aceasta ar părea o evoluție pozitivă, însă, în practică, reprezintă un semnal de alarmă pentru sustenabilitatea bugetului.
„Întrebarea este următoarea: cum putem să plătim pensii mai mari având în vedere dinamica salariului, care crește mai lent? De unde plătim?”, întreabă retoric specialistul.
Răspunsul, spune el, este unul singur: din datorie publică.
Guda subliniază că, pe măsură ce baza de contribuabili scade – România pierzând circa două milioane de persoane active din 2015 până în prezent – presiunea pe buget crește.
„Dacă pensia crește mai repede decât crește salariul din economie, de unde vine diferenţa? Vine din datorie”, precizează acesta.
Consecința directă este îndatorarea generațiilor viitoare, iar efectele se văd deja: „Pe viitor vor creşte taxele şi vedem deja că acest lucru se întâmplă”, spune el.
Perspective îngrijorătoare pentru următoarele decenii
Proiecțiile economice indică o scădere treptată a ratei de înlocuire a pensiei. Potrivit lui Guda, în 2035, pensia medie va reprezenta doar 35% din salariul mediu, iar în 2045, aproximativ 25%. Acest declin este inevitabil dacă nu sunt adoptate măsuri care să echilibreze raportul dintre contribuabili și pensionari.
Economistul subliniază că o parte dintre pensii sunt „nejustificat, ca să nu spun nesimţit, de mari”, referindu-se la pensiile speciale. În opinia sa, acestea ar trebui eliminate sau cel puțin plafonate, pentru a reduce presiunea asupra bugetului public.
„Singurele soluții sustenabile sunt eliminarea pensiilor speciale, stimularea sistemului privat de pensii – prin creșterea contribuției la Pilonul II și deduceri fiscale pentru Pilonul III –, precum și politici pentru creșterea natalității și atragerea imigranților care doresc să muncească cinstit în România”, explică Guda.
Specialistul consideră că fără o reformă reală a sistemului public de pensii, România riscă să își pericliteze echilibrul bugetar și stabilitatea fiscală. Încurajarea economisirii prin pilonii privați și eliminarea privilegiilor ar putea diminua presiunea asupra bugetului de stat și ar asigura un sistem mai echitabil.
Totodată, o strategie coerentă de repatriere a românilor plecați la muncă în străinătate, alături de politici active pentru creșterea natalității, ar putea reface treptat baza de contribuabili. În lipsa acestor măsuri, avertizează Iancu Guda, „ne îndatorăm generațiile viitoare” și riscăm ca sistemul public de pensii să devină tot mai dependent de credite externe.
